Dascălul a vorbit despre America, criză, tendinţele în domeniul inteligenţei artificiale şi despre specialiştii români.
J.b. Aţi plecat în America, urmându-vă „visul american”?
R. A. Eu am predat la Universitatea din Braşov înainte de a pleca în America. Şi acum mai conduc doctorate la Braşov. Practic nu am plecat niciodată, în sensul strict şi definitiv, din ţară. Mâine dacă am un contract în Noua Zeelandă, plec acolo. Însă visul american există. Fiecare are şansa, în cel mai scut timp, să urce profesional, să ajungi de la sărac la bogat, pe meritocraţie. Societatea americană este cea mai permisivă, încurajează curajul, meritul personal. Din punctul meu de vedere, America este pentru trei categorii de oameni: foarte buni şi determinaţi, bogaţi şi care nu trebuie să facă nimic şi pentru cei norocoşi.
J.b. Dumneavoastră în ce categorie vă plasaţi?
R.A. Fără falsă modestie în prima categorie, specialiştii români sunt apreciaţi în America.
Spun specialiştii. Dacă e să aducem în discuţie inteligenţa artificială, atunci nu putem omite că hackerii români sunt printre cei mai specializaţi. E şi acesta un indiciu.
Am predat ani de zile în România şi America, am dezvoltat şi software. Pot să spun că nivelul de inteligenţă este peste tot la fel răspândit pe glob. Românii nu sunt mai inteligenţi decât indienii şi nici invers.
Ce au în plus americanii? Mentalitatea, seriozitatea, precizia. Inventivitatea românească există, dar nu aş spune că e nemaipomenită. Nu cred că trebuie să ne considerăm altfel decât ceilalţi. La Microsoft lucrează 200 – 300 de români şi spunem că aceştia sunt teribili. Dar nimeni nu a raportat numărul de români la numărul de oameni care muncesc acolo. Ei sunt doar o picătură în oceanul Microsoft. Păcatul nostru este că datorită izolării în care am trăit avem ori o reacţie de superioritate în faţa străinilor, ori o reacţie de inferioritate. Foarte dificil este pentru noi să ne considerăm egalii străinilor din toate punctele de vedere.
J.b. Cum e criza în America, dincolo de ştirile de presă?
R.A. Criza e un fenomen global. În 2008 am fost în ţară şi le-am spus prietenilor, că nu am legături cu Guvernul, aveţi grijă, vor fi probleme serioase. Toţi au râs… Spre deosebire de americani însă noi nu suntem obişnuiţi cu astfel de căderi, americanii sunt antrenaţi. Americanii sunt obişnuiţi să-şi piardă jobul. Dacă românului i se întâmplă asta cade în depresie. Acum, statistic vorbind, în momentul în care a izbucnit criza, totul mergea în sus, totul era în creştere, nimeni nu credea că o să scadă. Preţul caselor creştea în America şi în România… Acum, din punct de vedere matematic este imposibil ca ceva să crească la infinit. Problema crizei e una serioasă, dar cred că americanii nu gândesc la fel de catastrofal ca noi. Sunt şi acolo oameni care suferă, dar nu o să vedeţi oameni leşinaţi de foame pe străzi. Cred că grija noastră ar trebuie să fie aceea de a fi noi înşine. Percepţia românilor despre America e diversă, America este o lume extrem de diversă. Şi percepţia românului poate fi în funcţie de rudele pe care le are acolo: dacă mergi la rude în America şi te plimbă în Malibu, America poate fi minunată, dar nu aceea e America. Dacă mergi la rude într-o zonă mai săracă, America poate părea mai puţin frumoasă, dar nu aceea e America. Românii şi-au făcut un fel de imagine ideatizată despre America, ceva de genul că: în America se rezolvă totul, la fel ca pe lumea cealaltă. Am întâlnit însă şi români care comparau preţul roşiilor din America cu cu cel al roşiilor din România şi au tras concluzia că la noi e mai bine fiindcă roşiile noastre sunt mai ieftine. Ori preţul roşiilor nu poate fi definitoriu pentru America.
J.b. De ce ne plac americanii?
R.A. Specialiştii români sunt apreciaţi excelent în America, fiindcă America nu a avut impactul teribil cu cerşetorii. America este o societate deschisă, oferă oportunităţi, iar specialiştii români sunt mai bine văzuţi şi primiţi decât în Europa de Vest. În universităţile americane, românii sunt foarte bine cotaţi. Într-un oraş de 70.000 de locuitori, plasat la capătul Americii sunt opt medici români, toţi foarte apreciaţi. La universitatea unde predau eu suntem doi români: eu şi un coleg care predă chimie
J.b. Viitorul în IT…
R.A. Mai degrabă aş vorbi despre tendinţe, decît despre viitor, e mai greu să spui ce se va întâmpla pe o perioadă mai îndepărtată. Tendinţele în materie de inteligenţă artificială în America: se lucrează, aproape, pe simularea creierului.
J.b. Credeţi că va veni momentul în care oamenii vor scăpa controlul asupra propriilor inovaţii. Ca în SF-uri?
R.A. Există oameni care pierd controlul şi la volan. Diferenţa dintre om şi maşină este intenţionalitatea. De exemplu, prin permutări de cuvinte există posibilitatea ca un calculator să creeze „Luceafărul”, dar calculatorul nu a avut intenţia să comunice aşa ceva, nu are această capacitate.
J.b. Impresii despre conferinţa internaţională în computere, comunicaţii şi control de la Oradea…
R.A. Foarte bine organizată. Eu nu emit fraze stereotipe, dar pot să spun că între oamenii de aceeaşi meserie comunicarea este mai importantă decât între conaţionali.
Veronica Bursaşiu
Citiți principiile noastre de moderare aici!