Şansa i-a surâs compozitorului orădean când băieții de la „Play&Win” l-au selectat să compună alături de ei pentru îndrăgita Inna. A dat câteva probe, i-a fermecat, iar de atunci David Ciente s-a ocupat de orchestrația și producția unor melodii ca „Ruleta”, „Ra”, „Gimme Gimme”, „Nirvana” sau „Iguana”.

Pentru că cei demni de respect şi de admiraţie trebuie să primească recunoaştere publică, Bihon.ro și Jurnal bihorean a realizat un interviu pentru a-l cunoaște pe omul care a compus pentru Inna.

„Sunt la tine acasă, la Oradea!”

Aflată după mult timp în Oradea, Inna a ținut morțiș să-i mulțumească orădeanului care a ajutat-o să își exprime muzicalitatea, iar pentru că orice parafrazare nu ar putea să redea întocmai emoțiile cântăreței am decis vi-l redăm integral.

„Urmează să cânt niște super piese, compuse de un orădean super talentat. El se numește David Ciente și a fost alături de mine timp de doi ani, în care am reușit să creăm împreună muzica asta…din sufletele noastre. Îl iubesc foarte tare și tocmai de aia mă simt ca și acasă, aici la Oradea. Îmi pare rău! El nu este aici, pentru că ce credeți? Lucrează..la lucruri mari. Probabil o să vadă niște video-uri..te salut Ciente! Te iubesc și sunt la tine acasă, la Oradea”, a ținut artista să-i mulțumească orădeanului nostru în timpul concertului susținut în cadrul Târgului de Crăciun.

Care este părerea ta despre colaborarea cu Inna și despre mulțumirile frumoase pe care ți le-a adus când a concertat în Oradea?

David Ciente: A fost o supriză plăcută pentru mine și mi se pare drăguț din partea ei. Despre colaborarea noastră ar fi multe de spus, însă toate de bine! Inna este un om foarte fain, iar asta a avut ca rezultat o colaborare bună.

Care a fost parcursul tău? De unde ai început?

D.C.: Nici nu știu de unde să încep… Am fost elev al Liceului „Lucian Blaga” până în clasa a VIII-a, am terminat liceul la Colegiul Național „Emanuil Gojdu”, iar mai apoi am urmat cursurile oferite de Conservator la București.

Pot spune că am cochetat cu muzica dintotdeauna, m-am simțit mereu foarte atras de acest domeniu, dar prima mea compoziție a fost în anul 2008. De atunci am muncit foarte mult la asta urmând ca de prin 2013-2014 să și vând ce compun, să fac piese și pentru alți artiști și să fac treaba asta ca pe o adevărată meserie.

Cum ai ajuns să colaborezi cu Inna?

D.C.: Am început să vând muzică cu vreo 2-3 ani înainte de a lucra cu băieții care se ocupă de Inna. Pe vremea aceea lucram cu SHIFT și am lansat-o pe Lariss. După aceea, am început să vorbesc cu Lucian (de la Play&Win – n.red.), am dat câteva probe și încetul cu încetul am început să lucrez cu ei, iar mai apoi să lucrez împreună cu Inna și cu Cris din America de Sud, pentru noul album care se numește „Yo”.

Cum compuneți și de ce aveți nevoie, pe lângă inspirație, pentru o compoziție bună?

D.C.: E destul de greu de explicat! Nu avem nimic și începem să construim ceva din asta. Suntem ca doi copii care se joacă. Am avut un mare avantaj cu faptul că Inna este o persoană energică și pozitivă, iar din asta a rezultat foarte multă distracție.

Bine, e adevărat că până să avem piesele astea, am făcut mult mai multe deoarece nu tot timpul iese ceva reușit. Avem nevoie și de multă liniște sufletească, iar Inna asta inspiră.

În mod tehnic, lucrăm la scheletul melodiei într-o zi, iar de acolo urmează procesul de adaptare și de bibileală prin care încercăm să redăm în sunete energia și sufletul mare al Innei.

Unde ați compus și cum a mers?

D.C.: Proiectul cu Inna a mers ca pe roate. Ce am făcut a fost să ne concentrăm la ce avem de făcut și să îi dăm înainte cum putem. Deși am compus și în Los Angeles, în mare parte albumul a fost făcut în România, iar reușita acestuia o reprezintă faptul că Inna este un om foarte fain, dar și chimiei dintre noi. Energia fiind lucrul pe care îl avem în comun și care ne ajută să colaborăm atât de bine.

Cum ți se desfășoară o zi de lucru?

D.C.: Nu am un program fix, dar de multe ori lucram și 16 ore, zilnic. Cred că trebuie să tragi foarte tare, măcar o perioadă, ca să îți iasă ceva. Trebuie să recunosc că mi-e mult mai ușor acum pentru că simt că tot efortul și tot sacrificiul meu se îndreaptă spre ceva, iar din cauza asta acuma totul merge mai ușor.

Pentru mine muzica e un mediu foarte bun de relaxare și îmi oferă un factor de satisfacție foarte mare. Sunt foarte axat pe făcut muzică și sunt foarte mulțumit de asta. E un fel de job pe care îl simt timp liber.

Te inspiri dintr-un trend muzical actual?

D.C.: Eu nu prea sunt un tip care urmărește trenduri. Atunci când compun încerc să îi creez fiecărei piese trendul ei și dacă îmi și reușește, sunt foarte mulțumit. Consider că trendurile vin și pleacă, tocmai de aceea încerc să dau melodiilor o notă aparte care să rămână.

În cazul Innei, dat fiind faptul că ea are foarte multe lucruri bune în interiorul ei, am lăsat-o să și le exteriorizeze, eu fiind cel care doar a încercat să îmbunătățească și să dea formă la ceea ce ea vrea să exprime.

Ce tip de muzică asculți?

D.C.: Deși poate o să sune ciudat, eu nu ascult foarte multă muzică, iar atunci când ascult îmi pun un playlist random. Nu am un stil anume pe care îl ascult. Poate sa fie rapp, dance, muzică clasică, etc.. Nu am limite din punctul ăsta de vedere, nu caut ceva anume.

Care este visul tău cel mai mare? Cu cine ți-ai dori cel mai mult să colaborezi într-o zi?

D.C.: Am avut întâlniri în L.A. cu diverși producători și compozitori. Am intrat în studio cu Alicia Keys, dar nu am compus încă nimic cu ea. În momentul de față mă consider la un semi început cu colaborările, dar mi-ar plăcea să compun pentru Eminem într-o zi.

Care sunt artiștii români pe care îi apreciezi?

D.C.: Am lucrat cu destul de mulți artiști români printre care se numără Antonia și The Motans, dar când vine vorba de cine îmi place cel mai mult nu am cum să nu o trec pe Inna în fruntea listei, pentru că pe ea o consider cel mai mult pe stilul meu.

E greu de ales…Îmi place foarte mult Carla s Dreams, îmi place și Mihail sau Eneli, dar mă consider o persoană deschisă vizavi de artiștii români

Ce te deranjează la muzica românească?

D.C.: Nu vreau să dau cu ciocanul, dar mi-aș dori să fie mai mulți artiști adevărați. Mi se pare că există muzică la noi în țară doar ca să fie făcută și că nu tot timpul arta este apreciată. Bineînțeles că asta nu ține de artiști, ci de un cumul de factori unde intră casele de discuri și ascultătorii. Concluzionând aș putea spune că ar trebui să se acorde mai mult respect artei muzicale.

De aici din Oradea merită să-i amintesc printre cei mai buni pe orădeanul Sergiu Gherman care lucrează în L.A. și care este foarte bine ancorat în lumea muzicală, dar și pe Vali Badea, tot un rapper orădean, cu care am fost coleg și care a deschis în Oradea, alături de Sergiu, „Clasick Music Studio”.

De ce ai nevoie pentru a fi un compozitor bun?

D.C.: Ca în orice domeniu, consider că pentru a excela în ceva trebuie să faci mult și să te plângi puțin! Munca e foarte importantă în treaba asta, de altfel și autocunoașterea. Niciodată nu trebuie să faci ceva pentru bani pentru că nu o să ajungă la cote maxime. Poate să iasă, dar nu se va ajunge la nivel de artă. La mine cel puțin așa a funcționat.

Ce îi sfătuiești pe cei care și-ar dori să o ia pe un astfel de „drum” și cât crezi că a contribuit la afirmarea ta experiența participării la Eurovision?

D.C.: Să muncească mult, fără să se plângă. Le-aș mai putea spune că nu e foarte important cât investești în instrumentele muzicale și să nu se plafoneze de faptul că nu are ceva și altcineva are. Cel mai bine este să te pui să faci cât de bine poți , fără să te gândești cât durează până esti bun. Inovarea muzicii cere mult timp și să nu te iei după reguli. Este foarte important să le încalci, dar în așa fel încât să sune bine.

În altă ordine de idei, consider că orice pas a contribuit la afirmarea mea, nu doar participarea la concursul Eurovision, cu toate că a fost o experiență bună din care am avut multe de învățat. Până la urmă, munca este cea care m-a ajutat și m-a călăuzit întotdeauna.

Ce planuri ai pe viitor?

D.C.: M-am reîntors la Oradea pentru că indiferent unde ajung sufletul meu îmi este acasă, iar Oradea pentru mine asta înseamnă: locul în care mă simt acasă. Lucrez de aici acum, iar în 1 decembrie am lansat prima mea piesă făcută cu Halmi Cătălin, care este tot orădean. Melodia se numește „Origins”, iar prin ea am încercat să valorificăm lumea de la țară așa cum este ea, dar și să transmitem că nimeni nu ar trebui să uite de unde a plecat.

Pentru că eu am multe piese compuse și ar fi păcat ca unele să nu prindă contur, restul planurilor se axează în jurul unui proiect al meu pe care doresc să-l deschid. De asemenea, doresc să lucrez în continuare cu compozitori și artiști consacrați.

David, îți mulțumim pentru timpul acordat și îți dorim mult succes pe mai departe și cât mai multe melodii frumoase!

Oana Farcaș