Tudor Chirilă întreba o concurentă de 17 ani de la Vocea României care ar fi principala problemă a generaţia ei. Şi răspunsul a venit promt şi surprinzător: anxietatea. De ce? Pentru că pentru tinerii de astăzi viitorul este nesigur, presiunea asupra lor este mare atât din partea societăţii cât şi din partea părinţilor, iar lumea de mucava de pe social media le impune nişte standarde de neatins. Ei nu se mai regăsesc, nu mai au curajul să facă paşi înainte, nimeni nu îi învaţă pas cu pas cum să facă faţă situaţiilor care se ivesc şi se simt debusolaţi, pierduţi, fără sprijin.

Anxietatea şi depresia acestei generaţii de tineri este un subiect sensibil, din păcate de mulţi neluat în seamă. Este important să vezi semnele din timp, să nu ridiculizezi, să nu minimalizezi aceste semne crezând că este un moft, o stare trecătoare. Pentru că uneori s-ar putea să fie prea târziu…

În repertoriul Teatrului Regina Maria au intrat trei spectacole care pun spectatorii faţă în faţă cu acest subiect, încercând să tragă un semnal de alarmă, să nască întrebări. Unul dintre aceste spectacole a avut premiera pe 1 noiembrie. Se numelte „LUX” şi face parte din proiectul a.LIVE, realizat de Fundația Culturală „Festivalul Internațional de Teatru Oradea”, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul are ca temă principală „Generația digitală sub impactul terorii”.

Patru personaje diferite, fiecare cu povestea sa de viață, se întâlnesc și sub senzația de ocrotire pe care organizația „Binele te urmăreşte” le-o oferă, în timp ce în jurul lor echilibrul universal pare să se piardă, pornesc într-o călătorie inversă, spre interior, mărturisindu-și cele mai intime și dureroase secrete.

Până la urmă este vorba despre curajul de a fi autentic într-o lume în care sunt trasate în permanenţă linii-ghid de cum trebuie să araţi, cum trebuie să te comporţi, ce trebuie să spui. Spectacolul pleacă de la o situaţie reală, de la o situaţie cu circumstanţe deosebite şi ajunge la introspecţii pe patru direcţii diferite, care converg în anxietatea unei societăţi bolnave. Fiecare se poate regăsi într-una din cele patru poveşti, într-o intimitate aparte cu personajul, ca şi când ar intra în propriul scenariu, pentru că anxietatea, stresul, depresia pornesc toate din acelaşi tablou, în care se regăsesc şi pandemia şi războiul şi criza economică. Suprapuse peste traumele personale, au un fir roşu comun.

Un altul este spectacolul „Nişte zile ciudate” din cadrul proiectului „Invizibili”, care şi-a propus să vorbească despre vulnerabilităţile adolescenţilor, având ca punct de pornire poveştile lor reale. Proiectul a fost realizat de Asociația Culturală Teatrul de Copii și Teatrul Regina Maria, ca partener principal, proiect de asemenea cofinanțat de AFCN. Ambele proiecte, atât „Invizibili” cât şi „a.LIVE”, au avut-o ca şi coordonator de proiect pe Andreea Costea, iar fiecare spectacol a beneficiat de aportul psihologului Ioana Drugaş.

[eadvert]

Când vorbim de anxietate?

Anxietatea se defineşte ca fiind o stare intensă de îngrijorare sau frică, spune pihologul. Cum ne dăm seama că este vorba de anxietate? „Cât de intensă este această emoţie, cât de frecvent apare şi nu în ultimul rând, cât timp durează? Este vorba de anxietate dacă emoţia durează destul de mult, dacă este destul de intensă, dacă apar frecvent aceste stări de îngrijorare sau de teamă. Manifestările anxietăţii pot să fie de ordin comportamental, pot să fie de ordin cognitiv, al gândurilor, de ordin emoţional, de ordin social. Manifestările sunt dezvoltate mai ales în interior. La un moment dat, corpul nostru parcă nu mai funcţionează aşa cum vrem noi. Este ca şi cum s-ar aşeza o piatră destul de mare pe pieptul nostru. Senzaţia este de presiune, de sufocare, de neputinţă. Nici nu ştim exact ce trebuie să facem. Pentru că acea piatră s-a aşezat, devenim puţin mai nesiguri pe noi, puţin mai temători, mai îngrijoraţi. Poate că uneori nici nu ne putem da seama exact ce reprezintă piatra când e vorba de anxietate generală. În schimb, sunt şi anxietăţi specifice, sau frici specifice, printre care aş numi frica de pericol, sau şi mai grav, frica de moarte. Trăim într-o perioadă în care frica de moarte s-a instalat şi este manifestată din ce în ce mai mult printre tineri, chiar şi printre copii. La vârste din ce în ce mai fragede, conştientizarea morţii din cauza pandemiei sau a războiului ajunge să dezvolte astfel de frici”, spune Ioana Drugaş.

Tot în seria spectacolelor care abordează acest subiect se înscrie şi specacolul „Fiul”, după textul lui Florian Zeller, care a avut recent premiera la Sala Transilvania. „Fiul” este o dramă de familie, care tratează într-un mod realist un subiect sensibil: depresia la adolescenți și suferinţa prin care trec toți cei care se confruntă cu o astfel de problemă.

Conform celor mai recente studii realizate de Organizația Mondială a Sănătății, depresia este cel de-al doilea flagel al lumii, după bolile cardiovasculare, iar până în anul 2030 se preconizează că va deveni una din principalele cauze de dizabilitate la nivel mondial. Mai mult de 1 din 100 de decese se datorează sinuciderii. În România, studiile indică faptul că din peste două milioane de români afectați de depresie, o treime sunt adolescenți cu vârste mai mici de 18 ani.

Potrivit datelor obţinute în urma apelurior înregistrate la helpline-ul depreHUB, în 2021 tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 28 de ani au avut cea mai mare nevoie de suport psiho-emoţional. Aceştia au reprezentat 44% dintre apelanţii la acest serviciu. Principalele motive pentru care au iniţiat apeluri sunt: depresia (33,3%), anxietatea (27,8%) sau panica (11,1%), în timp ce 5,6% se confruntau cu dependenţe sau ideaţie suicidară.

Organizația Mondială a Sănătății a lansat în anul 2020 un ghid ilustrat, care te învață „Cum să faci ceea ce contează în perioade stresante?” Poate fi descărcat în limba română la t.ly/gchJQ Este vorba despre un ghid ilustrat, o carte în cinci capitole, fiecare conţinând o nouă idee și tehnică pentru reducerea stresului.

„Anxietatea mi-a răpit multe oportunități”

Consider că o mare parte din anxietatea şi depresia generației provine din social media şi crearea realității false pentru tineri. Se prezintă niste idealuri care nu pot fi atinse şi din acest motiv, majoritatea tinerilor încearcă să se integreze într-o societate prezentată prin intermediul unor filtre. Aproape nimic din ceea ce este pe social media nu rezonează cu realitatea, iar acest lucru afectează foarte mult self-esteem-ul copiilor, adolescenţilor și tinerilor adulţi.

Anxietatea provine de asemenea din cauza colectivului şi familiei în care creşte un copil. În mare parte, un copil dezvoltă anxietatea din cauza părinţilor, acestora fiindu-le frică să vorbească cu ei din diverse motive şi nesimţindu-se înţeleşi, preferând să taie contactul social cât de mult posibil, pentru a nu fi judecați, certaţi, ridiculizaţi.

Sistemul de învățământ şi mulţi dintre profesori creează presiune şi anxietate mult prea mare pentru nişte copii. Majoritatea tinerilor sunt presaţi să fie perfecţi în societate din diverse părţi, iar aceştia pot dezvolta depresia şi anxietatea foarte uşor, considerând că nu sunt înţeleşi, ascultați, văzuţi şi dezvoltă o impresie greșită despre ei, că nu sunt buni de nimic şi pot ajunge la concluzia că viata lor nu valorează nimic.

Depresia şi anxietatea sunt luate mult prea uşor de celelalte generații, deşi sunt nişte probleme grave în ziua de azi, iar tratarea lor încă nu este normalizată în totalitate. În viaţa mea mă confrunt încă de la vârsta de 12 ani de anxietate socială. Acest lucru s-a dezvoltat în mare parte din cauza şcolii, ajungând în momentul în care detestam să mai păşesc în acea clădire zilnic. Anxietatea asta a ajuns şi când vine vorba de comunicarea cu părinţii şi până şi în momentul de faţă, am probleme de a vorbi cu ei liber despre orice se întâmplă în capul meu. Anxietatea mi-a răpit multe oportunități şi multe momente frumoase din viaţă, deoarece am ajuns să trăiesc cu o panică interioară zilnică.

De la anxietatea socială, am avansat la anxietate de abandon şi în cele din urmă la depresie, deşi păream ca un om social funcţional. Am ignorat mult aceste sentimente, ani de zile şi nu am realizat cât de repede se extinde şi mă afectează. Depresia nu este un lucru uşor şi m-a afectat cel mai mult în momentul în care am plecat de acasă, rămânând singură şi neavând acea libertate din cauza anxietății de a-mi exprima stările. Ca urmare, depresia a devenit mult mai problematică.

Pentru prima dată am realizat ca am nevoie de ajutor şi că nu pot să mă descurc singură mereu. Am apelat la un psiholog, după ce am fost împinsă de la spate de nişte prieteni şi pot spune că a fost cea mai bună decizie a vieții. M-a ajutat să mă descarc şi să realizez nişte lucruri care nu ştiam că există în propriul creier, m-a ajutat să scap de stările depresive şi să ameliorez anxietatea socială, recăpătându-mi încrederea de sine, pierdută de-a lungul anilor. Am simțit că într-un final puteam vorbi fără a avea frica de a fi judecată sau fără a se râde de mine.

ADRIANA, studentă, 20 de ani

„Depresia şi anxietatea mi-au creat un cerc vicios de procrastinare”

Unul din motivele principale ale depresiei este internetul, dar și reţelele de socializare. Ca exemplu ar fi expunerea vieţii personale a persoanelor de influenţă şi dorinţa de a deţine avuţiile acestora şi uşurinţa cu care trăiesc într-un mod stabil. Din acest motiv se naşte şi anxietatea, prin aşteptările pe care ţi le impui de unul singur în raport cu persoanele deja ajunse la „bogăţie”. Începi să te condamni şi să îţi setezi nişte aşteptări nerealizabile sau cu o şansă infimă de succes. Începi să te pedepseşti prin varii metode pentru a te motiva să ajungi pe acea poziţie. Ştiind care sunt şansele, totuşi continui să te „biciuieşti” pe calea succesului.

Un alt subiect care se naşte în urma reţelelor de socializare este nevoia constantă de validare socială la majoritatea tinerilor, care nu poate duce decât la un impact negativ când îţi trăieşti viaţa prin aşteptările altor persoane sau la normativele impuse de societate. Educaţia din ţară este o mare problemă când vine vorba de depresie şi anxietate, pentru că nu pune accent (sau nu destul) pe lucruri pe care le vei întâmpina ca adult în viaţa de zi cu zi, iar când va veni momentul să te loveşti de ele, te apucă panica şi cauţi cu disperare modalitatea neînvăţată până în momentul respectiv pentru a le rezolva sau a le evita, tocmai din neştiinţa şi frica de a da greş (raportându-ne din nou la aşteptările de mai sus, care au dus la lipsa de încredere). Ca urmare a educaţiei, vine problema joburilor şi realizarea personală în rândul forţelor de muncă. Din cauza crizei, a pandemiei sau a războiului, joburile sunt prea puţine, lipsa de practică este mare în rândul tinerilor, iar aşteptarile angajatorilor sunt mari, ceea ce duce la lipsa plăcerii, a motivaţiei şi a banilor.

Un alt motiv care provine tot din cauza internetului şi a dependenţei de telefon este lipsa de socializare şi relaţiile superficiale cu un partener, sau pur şi simplu o prietenie stabilă.

Mie personal, depresia şi anxietatea mi-au afectat foarte mult motivaţia şi mi-au creat un cerc vicios de procrastinare, care au dus la idei de suicid. În cele din urmă, am ieşit din această situaţie cu ajutorul unui psiholog care mi-a explicat problemele şi m-a îndrumat şi ajutat să realizez singur care ar fi soluţiile, iar pentru asta îi voi fi mereu recunoscător. Recomand tuturor tinerilor care se regăsesc în aceste trăiri să meargă la un psiholog, pentru că nu realizează cât de mult contează ajutorul unui profesionist care îţi va spune lucruri de care poate nici tu nu îţi dai seama.

FLORIN, absolvent licenţă, 25 ani