După ce și-a primit darurile, Dragoș Dobocan, un copil de 9 ani de la Școala Gimnazială „Dacia” din Oradea, nu l-a mai lăsat să plece până ce nu i-a aflat câteva dintre secrete. De pildă, copilul a aflat că Moș Crăciun iubește dulciurile, dar și sportul (sporturile de iarnă, fotbalul, dar și tenisul, și atletismul). Moș Crăciun are un program foarte ordonat: face sport, iubește drumețiile, dar și dansurile de bal. De asemenea, el urmărește știrile și este la curent cu tot ce se întâmplă în lume. Digitalizat, cu sprijinul spiridușilor IT-iști, bătrânelul din Laponia este acum mai aproape de copii, căci are un cont de facebook și instagram (therealsantaclaus), unde primește scrisori de la copiii cuminți.

[eadvert]

Dragoș Dobocan: Cum a fost Crăciunul?

Moș Crăciun: A fost cam greu, obositor. Aș vrea să le transmit copiilor din toată lumea că Moșul încearcă să îndeplinească dorințele tuturor, dar are și el posibilități limitate. Să știți însă, dragi copii, că mă străduiesc.

D.D.: Cu ce ați ajuns la Oradea?

M.C.: Păi, dar voi nu știți?! Eu circul cu sania și cu renii. Eu am nouă reni. Cel mai cunoscut, care e?

D.D.: Rudolf.

M.C.: Ai văzut că știi?! Ei, și cu ei vin de obicei. Dar ei mă aduc până unde este zăpadă, iar de acolo încearcă Moșul să se descurce cu ajutoarele pe care le are, de multe ori și cu caii putere.

D.D.: Câte scrisori ați primit? Ați reușit să le citiți pe toate?

M.C.: Am o echipă de spiriduși care se ocupă de scrisori, să știi. Primesc milioane de scrisori de la copii. Acum, că am reușit să ne digitalizăm puțin (pentru că trebuie să ținem și noi pasul cu tehnologia și să ne pregătim pentru viitor), am putut să citim toate scrisorile și să le și răspundem în timp util. Spiridușii IT-iști au creat un cont de facebook (therealsantaclaus.ro) și unul de instagram (therealsantaclaus) pentru a fi mai aproape de copii.

D.D.: Care scrisoare v-a plăcut cel mai mult?

M.C.: E greu de făcut o selecție. Îmi plac scrisorile în care copiii cer sănătate pentru cei apropiați, pentru părinți și bunici. Acestea sunt cele mai importante. Cele în care cer daruri deosebite pentru frățiorii lor. Îmi plac, mai ales, cele în care nu este vorba despre copiii care-mi scriu, ci încearcă să ajute pe alții, prin intermediul meu. Acestea mă emoționează foarte mult.

D.D.: Ați reușit să ajungeți la toți copiii în noaptea de Crăciun?

M.C.: Bineînțeles. Toți copiii merită un cadou și, de aceea, Moșul se străduiește să ajungă la toți copiii. Programul este prelungit, pot să încep și mai devreme, să-l continuu și mai târziu, dar mă strădui să nu uit niciun copil. Și să știți, dacă nu ne-am întâlnit, eu v-am lăsat cadourile sub pom.

D.D.: Care copil v-a impresionat cel mai mult?

M.C.: Nu este vorba de un copil, ci de grupuri de copii. Să știi că eu particip foarte mult și la serbări. La grădiniță, de exemplu, unde copiii din grupa mijlocie și grupa mare sunt nemaipomeniți. Pregătesc programe de colinzi, de cântece, de poezii, de urări, fac scenete și sunt atât de talentați, că, inclusiv, după atâția ani de activitate, reușesc să mă impresioneze prin mesajele pe care vor să le transmită, prin candoare și sentimentele pe care le exprimă. Asta e important!

D.D.: Ce faceți cu copiii care sunt neascultători sau neastâmpărați?

M.C.: Să-ți spun sincer, eu nu cred că sunt copii neascultători ori neastâmpărați și care nu merită să primească daruri. Eu cred că acei copii sunt influențați de mediul în care trăiesc și mai degrabă vorbesc cu părinții sau cei apropiați lor ca să-i ajutăm să nu fie așa și să le dau sfaturi, dar cadouri primesc întotdeauna.

D.D.: Ce nu vă place sau ce vă place cel mai mult la copii?

M.C.: Îmi plac enorm de mult momentele când se întâlnesc cu mine, când sentimentele de emoție și fericire se amestecă și, ori nu mai știu ce să spună, ori au câteva minute de extraz. Efectiv nu se pot controla. Bucuria aceasta mi-o transmit și mie și de acolo mă umplu de energie pentru următorul an.

Cei care nu-mi plac sunt copiii dependenți de părinți, cei care nu pot să facă nimic fără ei. Doar mami sau tati îi ajută. Din punctul meu de vedere, trebuie lăsați să se descurce singuri, pentru că ei sunt isteți și se apropie de Moșul. Nu au de ce să le fie frică de Moșul.

D.D.: Cine vă ajută să pregătiți cadourile și să le împărțiți? Cum reușiți să împărțiți atâtea daruri la toți copiii?

M.C.: Eu am o întreagă echipă de spiriduși. Ați auzit de spiridușii mei, da?! Ei, acești spiriduși mă ajută în ateliere. Noi pregătim jucării. Mai sunt și oameni binevoitori care ne ajută cu jucării, jocuri, cu donații. Și uite așa reușește Moșul să adune tot ce trebuie pentru a duce cadouri la copii și pentru a-i face fericiți. Dar, în special, mă bazez pe spiridușii mei și pe soția mea.

D.D.: Cum o cheamă pe soția dumneavoastră?

M.C.: Crăciunița.

D.D.: Eu credeam că doamna Crăciun.

M.C.: Este adevărat, doar că eu astfel o alint – Crăciunița.

D.D.: Ce cadouri ați pus sub brad în noaptea de Crăciun?

M.C.: Moșul nu aduce cadouri numai pentru cei mici, ci și pentru cei mai mari. Aduc: jocuri și jucării pentru copii, gadgeturi pentru cei mai mari, dar inclusiv pentru copii, telefoane, laptopuri, leggo-uri, volane pentru formula 1, puzzle-uri, mașinuțe, instrumente de scris și muzicale, hăinuțe. Absolut tot ce-și doresc copiii. De fapt, diversitatea depinde de ceea ce-și doresc copiii.

D.D.: Dar dumneavoastră, ce cadou ați primit? Cine vă oferă cadouri?

M.C.: Cel mai mare cadou este energia cu care mă umplu în momentul în care mă întâlnesc cu copiii și-i văd pe ei că se bucură. Îi văd pe părinți, care se uită la mine și îmi mulțumesc din priviri că reușesc să le aduc bucuria în casă. Și energia cu care mă umplu eu, energia pe care o acumulez atunci, mă ajută să reiau din nou lucrul și să pregătesc Crăciunul viitor.

D.D.: Vă plac dulciurile? Ce fel de dulciuri preferați?

M.C.: Ho-ho-ho… (arătând spre burtă) Știi ce mi-a spus Crăciunița? Moșule, să nu mai mănânci dulciuri! Uite cum arăți! Ești așa de mare, că nu mai încapi în haine! În fiecare an trebuie să-ți fac alt costum: mai mare, mai mare, mai mare… Dar mie îmi plac dulciurile. Ce să fac?! Îmi plac toate dulciurile.

D.D.: Ce vă place cel mai mult să faceți în restul anului?

M.C.: Trebuie să știi că eu sunt mare amator de dansuri de bal și îmi place să mă duc la niște reuniuni unde pot să mă dezvolt, să dansez. Îmi plac drumețiile, mă recreez, după care trebuie să mă apuc de lucru. Trebuie să pregătim Crăciunul viitor. Să nu uităm că trebuie să hrănim spiridușii și renii. Trebuie să facem un serviciu de catering. Trebuie să le facem mâncare tot timpul anului.

D.D.: Ați fost vreodată la mare?

M.C.: Da, anul acesta am fost pe Insula Creta. A fost deosebit. Singura problemă era că acolo nimic nu este pe orizontală – ori urci un munte, ori cobori la vale. Dar a fost foarte frumos.

D.D.: Cum credeți că vor fi copiii în viitor? Vor fi diferiți de cei de astăzi?

M.C.: Din păcate, da! Da, pentru că tehnologia actuală, telefonia, tabletele, rețelele de socializare, toate duc la o răceală socială și despart oamenii. Nu se mai întâlnesc copiii între ei, nu mai comunică personal, ci prin intermediul butoanelor, și asta duce la o răceală socială, care nu o să aibă un sfârșit bun. Ar trebui păstrate tradițiile, să ne aduce aminte de ele, să mai facem ceva și în afara butoanelor: să ieșim în natură, să ne jucăm, să ne întâlnim cu copiii, să ne facem prieteni. Asta va fi o schimbare enormă, din păcate!

D.D.: Ce așteptări aveți de la noul an?

M.C.: Îmi doresc ca noul an să aducă bucurie, sănătate și înțelepciune.

D.D.: Aveți un mesaj pentru copii?

M.C.: Fie ca Nașterea Pruncului în Ieslea din Bethleem să vă umple casele de bucurie, de sănătate, de înțelepciune pentru anul care vine. Vă doresc Sărbători fericite! Să ne reîntâlnim la anu’ în aceeași atmosferă de sărbătoare, fără restricții, bine-nțeles! An nou fericit și La mulți ani tuturor!

D.D.: Dragă Moș Crăciun, mulțumesc pentru interviul pe care mi l-ați acordat!

M.C.: Și eu îți mulțumesc pentru invitație! Să fii sănătos, și tu, și familia ta! Și atenție: să fii cuminte! Să asculți de mami, de tati, de bunici, și de doamna învățătoare la școală! Sărbători fericite și La mulți ani!

Locație: Studio Ioana Gabor Photography și NunțiOradea.ro

Video: Carol Zierler

Emoţie şi visuri colorate la expoziția micului artist orădean Dragoș Dobocan