Cu generozitate, ne-a acordat un interviu în exclusivitate, dezvăluind pasiunea și povestea din spatele carierei sale muzicale. O prezență unică în Oradea, aducând nu doar armonii impresionante, ci și perspective captivante asupra lumii muzicii.

[eadvert]

Jurnal bihorean: Cum a fost să creșteți într-o familie în care muzica a jucat un rol atât de important, având un tată faimos precum Placido Domingo?

Placido Domingo jr.: Evident că am avut un mare privilegiu, am fost expus lumii operei de când eram foarte mic. Practic, mergeam la repetiții când aveam trei-patru ani, puteam să aud cele mai bune voci de operă, de-a lungul vieții. Și evident că a fost ceva care mi-a plăcut. Așa că am început să studiez pianul la șapte, opt, nouă ani și apoi am început să compun,după ureche, și am devenit compozitor. Eu practic sunt compozitor. În aceasta m-am specializat. Eu cânt doar de plăcere, ca hobby, nu am studiat niciodată canto, este ceva ce fac din plăcere.

Jb: Simțiți o presiune suplimentară fiind fiul unui cântăreț celebru?

P.D.jr.: Cred că aceste comparații le fac oamenii. Însă avem voci foarte diferite, cântăm repertorii total diferite. Am făcut multe concerte împreună, foarte multe. Am cântat duete împreună. Evident, pentru mine este mult mai ușor să urc pe scenă împreună cu tatăl meu. Este mai confortabil pentru mine decât să urc pe scenă cu străini. În final, să nu uităm că este tatăl meu. Așa că nu simt niciodată o presiune.

Dar cel mai important este faptul că dacă el însuși consideră că eu pot fi pe scenă alături de el, atunci îmi imaginez că este pentru că fac lucrurile bine. El mă iubește mult, însă dacă ar ști că nu sunt la înălțime, nu cred că m-ar lăsa să fac asta. Nu cred.

Jb: Ce v-a determinat să urmați o carieră în muzică?

P.D. jr.: Muzica este fundamentală pentru viață, este un proces creativ. A crea ceva este minunat. La fel ca un pictor care are o pânză goală, și eu am o partitură goală. Este o carieră nesfârșită, pe care o poți practica până la adânci bătrâneți, atâta timp cât ai toate capacitățile. Cum spuneam, este întotdeauna un proces creativ. Așadar, îmi place să scriu lucruri noi, să compun și, mai presus de toate, să învăț piese noi pentru a le cânta.

Jb: Ce rol ocupă muzica în lumea actuală plină de războaie și dezastre?

P.D.jr.: Adevărul e că muzica este o limbă care ne unește, este o limbă internațională, o limbă pe care, într-adevăr, o vorbim cu toții. O limbă care poate ajunge la inimă și care atinge toți oamenii, astfel încât să te poată deconecta de la toate problemele cotidiene și să te poți bucura de o seară grozavă. Deci muzica este importantă, dar nu doar în concerte, teatre, opere, ci chiar și atunci când o asculți în mașină.

Jb: Credeți că noilor generații le place genul de muzică pe care-l scrieți sau cântați?

P.D. jr.: Cânt piese foarte clasice, care aparțin altei generații. Dar cred că, făcând aranjamente mai moderne, încercând să introduc „vechiul” în noua generație, se pot realiza multe lucruri. Totodată, compoziția s-a schimbat mult, așa că trebuie să introduci teme vechi cu aranjamente moderne și asta va plăcea cu siguranță tinerilor, este părerea mea.

Jb: Care evenimente v-au influențat cel mai mult?

P.D. jr.: Toate concertele pe care le-am făcut în turneele prin Germania cu Gotz Altsman și SWR Band, dar mai ales atunci când am cântat alături de tatăl meu. Să cânt alături de tatăl meu, în concertele sale, este una dintre cele mai minunate experiențe pe care le-am trăit. Este ceva incredibil. De pildă, am avut un concert pe stadionul de fotbal Santiago Bernabéu din Madrid și am cântat în fața a 65.000 de oameni. A fost un eveniment memorabil și irepetabil.

Jb: Cum gestionați presiunea de a continua o tradiție artistică atât de remarcabilă precum cea a familiei Domingo?

P.D. jr.: Adevărul este că iau lucrurile cu calm și înțelepciune, pentru că, așa cum spuneam mai devreme, am absolvit Compoziția. Asta fac, aceasta este meseria mea. Nu am studiat niciodată conto, iar cântatul este pentru mine o plăcere și, pur și simplu, mă limitez la ce pot să cânt și merg în locurile în care sunt primit și unde pot să-mi fac spectacolele. Așa că nu, nu simt nicio presiune.

Jb: Puteți să ne împărtășiți o experiență deosebită din cariera muzicală care v-a marcat drumul în acest domeniu?

P.D. jr.: Adevărul este că am avut ocazia să compun două imnuri importante, teme principale pentru concursul de operă al tatălui meu, numit „Operalia”, și, de asemenea, pentru un spectacol de tinere talente, numit „Virtuoșii”, în Ungaria. Au fost câteva piese foarte importante pe care le-am compus și acestea m-au ajutat să mă consolidez și mai mult în domeniul meu. Acum mi-ar plăcea să compun muzică pentru filme.

 

Jb: Cum ați evoluat artistic de-a lungul anilor și cum vă definiți propriul stil muzical?

P.D. jr.: Aș spune că ceea ce cânt eu este un stil muzical, nici măcar crossover, pentru că pot să merg de la latino la tango, la pop și la teme franceze. Și atunci cânt multă muzică ușoară, dar care este într-un nivel foarte clasic și teme imortalizate. Am început să cânt din întâmplare. Am compus câteva melodii pentru tatăl meu, pentru un album care se numește „Amor Infinito” (Iubire infinită), despre poezia lui Papa Ioan Paul al II-lea.

Tatăl meu își dorea să învețe melodiile pe care le-am scris pentru el, așa că am intrat în studio și am cântat cântecele. Eram eu și tatăl meu la înregistrări și tatăl meu m-a întrebat: „de ce nu cânți”? Și i-am răspuns: „pentru că deja cânți tu”. Apoi mi-a spus nu, nu, „tu ai stilul tău, ar trebui să cânți”. Și de atunci am început și să cânt.

 

Jb: Ați avut momente dificile în cariera dvs? Cum ați reușit să le depășiți?

P.D. jr.: Adevărul este că, slavă Domnului, pot spune că nu am avut niciodată, absolut niciodată, momente dificile în cariera mea. Obstacolele apar în viața noastră și cu toții trebuie să le depășim. Toți ne întâlnim cu ele, indiferent de domeniul în care lucrăm. Trebuie doar să le depășim. Important este să un renunți și să continui să faci ce-ți place. Aceasta este cel mai important lucru.

Jb: Ce sfaturi le dați tinerilor artiști care își doresc să urmeze o carieră în muzică?

P.D. jr.: Primul lucru pe care l-aș spune este că muzica se studiază, trebuie să cunoști muzica, trebuie să o studiezi. Nu este doar o chestiune de a putea compune din inimă. Asta este important, dar trebuie să cunoști teoria , trebuie să cunoști muzica și, în zilele noastre, există multă tehnologie, așa că i-aș îndemna să studieze muzica și tehnologia, ca să poată crea acea muzică.

Jb: Cum vedeți evoluția muzicii clasice și a genurilor asociate, având în vedere schimbările din industrie?

P.D. jr.: În zilele noastre, cu toată tehnologia și cu toate progresele care există în studiouri, este incredibil tot ce se poate face, un studio s-a redus la produs, la un software, la un computer, dar evident că niciodată nu se vor putea înlocui sunetele corzilor, ale metalelor, ale lemnului. Există sunete care sunt fundamentale și de aceea adevăratele instrumente niciodată nu vor muri. Cu siguranță, muzica s-a modernizat mult și sunt lucruri care se fac la nivel electronic, dar nu veți putea niciodată să luați frumusețea unui instrument, nimic nu o va înlocui vreodată.

Jb: Ce proiecte sau colaborări viitoare aveți și vreți să le împărtășiți cu publicul dumneavoastră?

P.D. jr.: Adevărul este că concursul de operă al tatălui meu va continua mulți ani și are ca temă principală imnul pe care l-am compus în urmă cu câțiva ani. Mi-ar plăcea să compun un nou imn, iar celălalt lucru este că lucrez la aranjamente cu un mare orchestrator pentru a avea un repertoriu bogat în concertele mele. Totodată, îmi doresc să fac aranjamente moderne.

Jb: Vă mulțumesc frumos!

P.D. jr.: Și eu vă mulțumesc pentru interes și profesionalism.