Jurnal bihorean: Vi s-a tot reproşat că, în ciuda unei creşteri economice constante în ultimii 4 ani, ce a ajuns la 9,1% în 2008, aţi lăsat totuşi România cu un deficit bugetar excesiv, de 5,4% în 2008. Cum răspundeţi acestor observaţii?
Călin Popescu Tăriceanu: Într-adevăr, anul trecut România a înregistrat un deficit bugetar mai mare decât în anii precedenţi. Şi care e problema? Am să vă explic că, în primul rând, un buget e aprobat de Parlament şi execuţia lui nu poate să iasă din ceea ce a stabilit Parlamentul. Guvernul nu poate să cheltuiască mai mulţi bani decât a stabilit Parlamentul prin Legea bugetului de stat, chiar dacă vrea!
Pe ce s-au cheltuit aceşti bani? S-au cheltuit într-o manieră nesăbuită? Dacă aş fi acceptat, împreună cu colegii mei, să majorăm salariile profesorilor cu 50% atunci, sigur, ar fi trebuit să accept criticile, spunând că am făcut cheltuieli mai mari decât ne erau posibilităţile. Ce s-a întâmplat? Veniturile bugeturile de stat au cunoscut o scădere bruscă din cauza crizei economice şi, în acest fel, menţinându-se cheltuielile la nivelul prevăzut, deficitul bugetar a crescut cu aproximativ 1,5%. Este grav acest lucru din punct de vedere economic? Am să vă spun că acest lucru nu e grav, din mai multe motive:
- 1. pentru că banii au fost cheltuiţi pentru realizarea diferitelor obiective de investiţii în diverse domenii – astăzi (joi – n.r.), de exemplu, am fost cu colegii mei să inaugurăm Spitalul Orăşenesc din Aleşd. Adică iată pe ce s-au dus banii… Apoi, nu cred că există comună în Bihor unde şcoala, grădiniţa, policlinica sau spitalul să nu fi cunoscut lucrări de modernizare-reparaţii-construcţii noi;
- 2. am făcut investiţii în infrastructura rutieră;
- 3. investiţia în infrastructura de utilităţi publice din mediul rural – apă potabilă, canalizare, staţii de epurare, staţii de tratare.
Deci sunt bani care s-au cheltuit în folosul comunităţilor locale din România. Mai mult decât atât, astăzi, toate ţările civilizate fac eforturi pentru a veni cu măsuri pentru a depăşi criza economică. Aceste măsuri se traduc prin cheltuieli suplimentare, care majorează deficitele bugetare. SUA vor face anul acest deficit bugetar de 12,8% şi nu se plânge nimeni şi nu se plânge nimeni. În plus, îşi vor dubla nivelul datoriei publice. România este ţara din UE care are cel mai mic nivel al datoriei publice: 18%, faţă de limita stabilită de Tratatul de la Maastricht, care este de 60%.
Şi, în final, iată încă o explicaţie: când într-o gospodărie familia hotărăşte că îşi cumpără un frigider dar nu are bani şi-l ia în rate, acest lucru ce înseamnă. Că ei angajează o cheltuială mai mare decât resursele pe care le au în acel moment, ştiind că pot returna banii pentru care nu-i au în acel moment în perioada care urmează. Dar se bucură de frigider de a doua zi după ce l-a cumpărat! Nu aşteaptă trei ani, să adune ban cu ban ca să-şi cumpere frigiderul, autoturismul etc. Se procedează la fel şi la nivelul unei ţări. Sigur, există varianta, pe care am impresia că domnul Boc o sprijină, aceea a acumulării treptate, aşa cum făcea probabil străbunicul meu, care trăia la ţară, care nu avea la dispoziţie o bancă şi care ca să-şi cumpere o pereche de boi a strâns bani o viaţă întreagă dar n-a mai reuşit să se bucure de ei, pentru că era prea bătrân când şi i-a cumpărat.
Să ştiţi că toată Europa Occidentală a reuşit reconstrucţia mergând cu deficite foarte mari. Cred că şi România trebuie să meargă pe această filosofie, pentru că altfel vom avea numai generaţii de sacrificiu.
De ce nu s-au văzut mai mult investiţiile în infrastructura rutieră? Şi mă refer aici explicit la autostrăzi…
Fondurile afectate pentru infrastructura rutieră în ultimii patru ani nu au fost la nivelul fondurilor alocate Educaţiei, unde am alocat 6% din PIB. Pentru infrastructura rutieră am alocat 4,4%. Am fost o alegere judicioasă? Poate da, poate nu. Depinde care sunt priorităţile, deoarece nu avem resurse destul de mari pentru a face totul, deodată. Să vă spun ceva: călătoresc în ţară şi am văzut care au fost unele dintre investiţiile realizate în această perioadă. Nu s-au făcut autostrăzi în kilometri care să sune impresionant, dar ne-am concentrat pe realizarea infrastructurii la nivel rural, judeţean şi pe drumurile europene. Sunt două lucrări de anvergură care au mers catastrofal: Autostrada Bechtel – unde Bechtel lucrează cum vrea el şi Ministerul Transporturilor nu e în stare să fie mână forte pentru a coordona lucrările şi al doilea proiect mare este Coridorul IV Pan-european, unde la nivelul Ministerul Transporturilor s-au mişcat cu viteza melcului.
Vina este şi a Guvernului – respectiv a celor de la minister – dar şi legislaţia. Să nu uitaţi că, la momentul Aderării la UE România a făcut o serie de schimbări la nivel instituţional şi legislativ. Am creat o Lege a Achiziţiilor Publice care să fie consonantă cu regulile europene, ce presupun proceduri foarte lungi, foarte complicate şi care, la rândul lor pot fi contestate, astfel încât o lucrare bugetată de stat pentru care se organizează licitaţia ajunge să fie contestată şi durează încă un an de zile până când lucrurile se limpezesc şi se pot începe lucrările. Asta este situaţia. Poate nu ne place, dar să ştiţi că în UE modelul în care se cheltuieşte banul public este extrem de supravegheat şi controlat.
Pe o scară de la 1 la 10, 10 fiind nota cea mai mare, ce notă aţi acorda Guvernului Boc în privinţa politicilor economice adoptate?
E foarte simplu să-i dai o notă, dar trebuie să şi explici de ce dai o notă şi nu alta. Notă de trecere cred că nu-i dă nici Băsescu măcar. Hai să vedem ce a făcut Guvernul Boc: a venit şi a anunţat un pachet anti-criză în zece puncte. Din cele zece, şapte erau deja adoptate de guvernul pe care l-am condus eu. Şi a venit domnul Boc cu câteva inovaţii foarte interesante: blocarea cumulării salariului cu pensia, primă pentru trimiterea în şomaj tehnic – deci stimularea şomajului tehnic, impozitul forfetar. Care dintre ele vă place cel mai mult?
…Impozitul forfetar…
Impozitul forfetar îmi place şi mie, aşa de mult încât am anunţat că voi demara o acţiune la Curtea Europeană de Justiţie pentru anularea lui, deoarece domnul Boc cu această măsură reuşeşte să încalce două elemente. Primul este de natură fiscală – în România există azi două sisteme de impozitare: cota unică, de 16% şi impozitul forfetar. Acestea se aplică diferenţiat şi cu efect descriminatoriu. Celor care fac profit le aplici 16% iar celorlalţi le aplici impozitul forfetar. Al doilea element este unul de principiu: dacă este corect să impozitezi o firmă care face profit pe profitul său, atunci când o firmă are dificultăţi şi are pierderi nu e normal să mă impozitezi pentru că astfel nu face decât să contribui, tu, Stat, la afundarea ei. Sigur că domnul Boc a explicat că există evaziune fiscală în România, că există firme care îşi ascund profiturile… Sunt convins că aşa este! Dar aceştia sunt în minoritate, nu e un fenomen general. Pentru a diminua acest fenomen domnul Boc are cadrul legal şi instrumentele de ordin administrativ pentru a impune respectarea legii. Mă refer aici la ANAF. Pentru ce mai avem aceste instituţii dacă nu sunt făcute ca să-i aducă la ordine pe cei care îşi asumă astfel de practici? Din acest motiv am decis să acţionez în Justiţie pentru a se anula acest impozit aberant, după cum un alt coleg de-al meu, Bogdan Olteanu, a luat decizia de a se angaja într-o acţiune similară, pe tema nedeductibilităţii anumitor cheltuieli – de exemplu TVA-ul. Aici el are poate un mic avantaj, deoarece CEJ a fost sesizată de un caz similar din Polonia şi instanţa a luat decizia de a sancţiona guvernul polonez.
Cum vedeţi dvs. programul Prima Casă, anunţat de premierul Boc?
Poate că o să vă surprindă, dar eu cred că e o măsură bună. Sigur că unii ar spune că e pentru clientela politică ş.a.m.d. Însă cred că orice măsură destinată stimulării consumului este bună. Poate că are şi câteva elemente ce sunt perfectibile însă problema este că nu e suficient acest program. Sigur că piaţa imobiliară va trebui să reacţioneze, însă va dura ceva timp. Însă e o picătură într-un ocean, deoarce Guvernul ar trebui să facă mult mai multe pentru stimularea economiei.
Ce ar trebui să facă Guvernul pentru atenuarea efectelor crizei financiare mondiale?
Vă spun foarte simplu. Sunt trei direcţii de acţiune pentru limitarea efectelor crizei. Prima: reluarea creditării în domeniul financiar-bancar. Însă aici vreau să precizez că în România băncile noi nu au probleme mari de solvabilitate, precum în alte ţări. A doua direcţie: stimularea economiei reale. Atunci când criza economică loveşte sectorul privat este obligaţia sectorului public guvernamental de a introduce sânge în economie, prin investiţii majore. Acum nu se face nimic, pentru că guvernul este timorat – vrea să-şi micşoreze deficitul bugetar. Că aşa i-a spus tăticul de la FMI. Greşit. Toate ţările din lume îşi majorează deficitul bugetar, făcând investiţii majore. Apoi, vorbim despre crearea locurilor de muncă. Ce a făcut Guvernul Boc? A făcut invers: a stimulat şomajul tehnic, dând firmelor primă ca să trimită oamenii în şomaj! A treia direcţie: stimularea consumului. În România, în prezent sunt implementate două măsuri de stimulare a consumului, dar nu sunt suficiente: prima de casare auto şi TVA redus la 5% pentru construcţia de case până în 100.000 euro. A apărut această a treia măsură – Prima Casă – care este bună, dar nu e încă operaţională.
Trebuie însă mult mai mult, pentru că trebuie să înţelegem că criza economică nu e numai o realitate a lumii economice. Ea este legată şi de un puternic factor psihologic şi toate ţările încearcă, prin măsurile adoptate, să redea încrederea consumatorului, să cumpere, pentru a antrena economia.
E Boc un fricos?
Boc nu e un fricos. El nu ştie ce să facă. Ministrul Finanţelor este într-o superconfuzie de când s-a instalat şi, după părerea mea, fac numai greşeli. Ştiţi ce s-a întâmplat o dată cu impozitul forfetar? La minister au făcut o analiză: au constatat că scad veniturile şi atunci au majorat impozitele, în condiţiile în care economia e deprimată. În condiţiile în care firmele intră pe pierdere, se închid, nu o să aducă bani măsura asta.
Aici trebuie să ai curajul să faci exact pe dos! Să zici: „Dom le, economia e deprimată. Hai să le dau un stimulent!” Dacă eu m-aş fi condus după principiul după care se conduce domnul Boc şi după ce spune FMI, vă spun că astăzi în România nu ar fi fost cotă unică de impozitare. Pentru că ştiţi ce s-a întâmplat după ce am introdus cota unică de impozitare, în 2005, scăzând-o de la 25 la 16%? Stăteam să monitorizam veniturile în fiecare lună. Şi în loc să scadă veniturile, acestea creşteau uşor dom le! Pentru că sunt resursele pe care nu le vezi! Ştiţi ce face cel de la FMI? El vine şi te ia cu laptopul. Are un program în Excel şi începe şi bagă datele în program. Face calculatorul socotelile şi la sfâşit îţi zice că nu ai venituri suficiente. FMI nu îţi spune însă ce să faci. E responsabilitatea ta ca Guvern să iei măsuri pe care le crezi de cuviinţă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!