Jurnal bihorean: Domnule Crin Antonescu, ca lider al Opoziţiei, care credeţi că este păcatul primordial al actualei guvernări?
Crin Antonescu: Incapacitatea de a oferi soluţii concrete pentru criza economico-financiară din România. E primul păcat, însă nu e singurul…
Care ar fi soluţiile?
Pe de-o parte, reducerea cheltuielilor bugetare şi, pe de altă parte, dezvoltarea economică în continuarie. Însă, în continuare, avem parte de o propagandă foarte intensă pe care actualul guvern a desfăşurat-o în jurul ideii de reducere a cheltuielilor bugetare fără să facă de fapt o reducere realistă şi autentică. În acest sens, vedem că au apărut ministere noi, a căror prezenţă nu se justifică. Spre exemplu, Ministerul Turismului, poate chiar şi Ministerul Tineretului şi Sportului. De asemenea, numărul consilierilor, al personalului auxiliar de pe lângă cabinetele miniştrilor şi a primului ministru a crescut faţă de perioada anterioară, ceea ce e cu totul nefiresc.
În materie de soluţii economice care să dinamizeze economia, să dea şansa, îndeosebi în mediul privat, unei dezvoltări în perioadă de criză, ele nu există. Avem, în schimb, măsura impozitului forfetar, care e o măsură o măsură perfect contradictorie cu ceea ce avem nevoie. Asta se vede şi din reacţia întreprinzătorilor mici şi mijlocii.
Există şi în alte ţări europene acest impozit forfetar?
Există în Franţa şi în Ungaria, numai că acolo aceste măsuri au fost adoptate în perioade de creştere economică, nu pe timp de criză! În condiţiile crizei actuale, guvernele din acele ţări analizează posibilităţile de anulare a acestor măsuri.
Care e poziţia PNL faţă de nemulţumirile cadrelor didactice?Ce ar face PNL dacă ar fi acum la guvernare?
PNL ar face ce a făcut şi atunci când a fost la guvernare. PNL a abordat realist, zic eu, chestiunea Educaţiei, a salarizării corpului didactic şi a investiţiilor în domeniul Educaţiei. Reamintesc că, fără a vorbi atât de frumos despre rolul Educaţiei, fără a ţine discursuri încântătoare despre importanţa Educaţiei în societate, aşa cum au făcut alţii, Guvernul Tăriceanu a avut cele mai mari alocări pentru Educaţie din istoria postdecembristă, ajungându-se la 6% alocate din PIB.
În momentul în care s-a pus problema majorării cu 50% a salariilor din Învăţământ, poziţia Guvernului Tăriceanu a fost una realistă. Era o măsură practic iresponsabilă pe care noi am refuzat s-o aplicăm. Acea poziţie luată de Guvernul Tăriceanu a fost foarte aspru criticată la momentul respectiv, atât de preşedintele României cât şi de liderii celor două partide care atunci erau în Opoziţie iar acum sunt la guvernare: Mircea Geoană şi Emil Boc. Aceştia şi-au luat angajamente complet iresponsabile. Atât Geoană, cât şi Boc au declarat că în prima zi după ce vor veni la guvernare vor aplica legea privind măririle salariilor profesorilor cu 50%. De asemenea, preşedintele României, deşi era perfect informat cu privire la situaţia reală, a susţinut foarte ferm că această mărire trebuie făcută.
Ce loc ocupă acum în cadrul priorităţilor PNL acest segment al populaţiei – cum ar fi profesorii – profund dezamăgit de nerespectarea promisiunilor din campania electorală?
Până la urmă, în urma guvernării trecute, au rămas nişte lucruri care se pot măsura, se pot cuantifica. Niciodată în România nu au fost reparate mai multe şcoli. Niciodată în România nu au fost mai mulţi bani alocaţi Educaţiei şi, de altfel, niciodată în România veniturile profesorilor nu au fost mai mari. E adevărat că ele nu sunt pe deplin mulţumitoare, e adevărat că rămâne o categorie socio-profesională subevaluată, în raport cu importanţa socială recunoscută de toate partidele. Dar, din punctul nostru de vedere, toate aceste discuţii au rost atunci când economia produce, când la buget sunt încasări.
Acum, măsurile esenţiale sunt cele care trebuie să revigoreze economia şi în sensul acesta noi avem de-a face azi cu un Guvern Băsescu-Geoană-Boc care a pornit de la premise cu totul nerealiste chiar în alcătuirea bugetului. Au făcut nişte estimări cu totul nerealiste cu privire la încasările bugetare şi la deficitul bugetar. De aceea avem parte acum de o rectificare bugetară atât de rapidă şi atât de dureroasă.
Nu are PSD şi PDL specialişti pe probleme economice?
Eu nu ştiu, dar constat că în acest guvern nu se află niciun finanţist şi nu se află niciun economist. Noi avem două ministere esenţiale, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei, la conducerea cărora se află doi ingineri: gemenii marmurii – domnii Videanu şi Pogea. Eu am tot respectul pentru profesia de inginer şi sunt de acord că sunt şi ingineri care se pricep la economie. Şi domnul Tăriceanu e un inginer care se pricepe la economie, dar nu a fost ministru de Finanţe! Şi mie îmi place fotbalul, dar nu pot acuma să concurez cu Răzvan Lucescu!
Mai mult, acest guvern nu s-a consultat nici cu experţi economici recunoscuţi din afara guvernului şi nici cu reprezentanţii unor contribuabili majori, jucători importanţi în economia românească. Guvernul Boc s-a limitat la expertiza domnului Pogea şi a domnului Videanu şi rezultatele se văd.
Se vede cu ochiul liber faptul că lucrurile sunt scăpate de sub control. Nici dânşii nu ştiu, de fapt, cum stau şi în ce direcţie s-o ia. România condusă de acest Guvern e în derivă. Gândiţi-vă că au pornit de la ideea respectării unor angajamente electorale. Ca să luăm numai exemplul Învăţământului, de la 50% s-a promis o majorare de puţin peste 30% în aprilie şi s-a renunţat la ea. S-a promis apoi o indexare de 5% şi s-a renunţat şi la aceasta. Astăzi, domnul Boc ne prezintă o bătălie eroică a Guvernului pentru a plăti salariile, aşa cum sunt ele acum. Au îngheţat şi se pune problema ca ele să nu scadă. Mai mult, din păcate se pune problema unor disponibilizări masive.
Soluţia pe care o dă Guvernul Boc crizei în România e un fel de curbă de sacrificiu, care înseamnă scăderea veniturilor şi un şomaj masiv. Vom vedea cât de grav. În schimb, haideţi să observăm că, în condiţiile în care avem bani tot mai puţini, avem în schimb bani pentru tot felul de extravaganţe, cum ar fi imnul turismului sau clipul de la Ministerul Tineretului şi Sportului, în care trebuie să o vedem pe doamna Ritzi alături de domnul Bittman şi sigur, în sensul acesta, şansele tineretului în România cresc destul de mult… Adică acest guvern continuă să risipească bani în condiţiile în care se plânge că nu-i are!
Care e procentul electoral pe care PNL şi-l propune pentru alegerile europarlamentare?
Obiectivul PNL este să conserve, cel puţin, rezultatul de la alegerile generale. Nu e puţin lucru, pentru că una este să participi la alegeri atunci când te afli la guvernare, când primarii sunt la guvernare, fiind sprijiniţi de la guvernare şi sunt destul de convinşi că vor rămâne la guvernare.
Nu e deloc uşor în situaţia actuală, când suntem în Opoziţie şi, atât din pricina crizei financiare cât şi din cauza atitudinii discriminatorii a celor de la Putere proiectele primarilor noştri sunt în mare parte blocate.
Aşadar, rămânem pe 19-20%, procent prin care să arătăm că suntem un partid stabil, puternic, nu format din oportunişti. Pe de altă parte, putem îndrăzni să ne gândim la mai mult şi ţintim să obţinem voturi în plus de la două categorii sociale: 1. oameni care nu au mai venit la ultimele alegeri şi care trebui să-şi exprime prin vot nemulţumirea, ca un semnal politic că în România, sub actuala guvernare, lucrurile o iau razna; 2. alegătorii care pot face o comparaţie între modul în care trăiau în timpul guvernării liberale, cu toate neajunsurile ei şi ceea ce se întâmplă astăzi, care pot face comparaţie între promisiunile care i-au sedus în toamnă şi realitatea după, iată, aproape jumătate de an.
În ceea ce priveşte candidatura dvs. pentru Preşedinţia României, vă bucuraţi, iată de o mare creştere de popularitate în această perioadă. În condiţiile în care aţi câştiga alegerile prezidenţiale, se întrevede posibilitatea intrării PNL la guvernare, alături de una dintre cele două partide care formează acum coaliţia de guvernământ?
E destul de prematur să discutăm, dar pot să vă spun o chestiune de principiu: nu preşedintele României, indiferent cum l-ar chema, face şi desface majorităţi. Domnul Băsescu a încercat să facă aceasta şi, într-un fel a şi reuşit după alegerile din noiembrie. Dar este limpede că nu preşedintele României dă jos un guvern şi nu preşedintele pune un guvern. Istoricul conflictului Băsescu-Tăriceanu demonstrează acest fapt.
Un guvern atunci cade atunci când o moţiune de cenzură trece sau atunci când el demisionează iar configuraţia guvernului care vine după aceea nu e stabilită de preşedinte, ci de reprezentanţii în Parlament ai partidelor politice, adică ai alegătorilor.
În sensul acesta, admit că o schimbare a preşedintelui în toamnă ar însemna foarte probabil şi o schimbare a majorităţii parlamentare. Dar nu admit şi nu mi se pare constituţional ca preşedinte să facă aceste acţiuni.
Dumneavoastră sunteţi hotârât să intraţi în cursa prezidenţială?
Da, eu sunt foarte hotărât, nu am avut niciodată o ezitare în această privinţă. Însă ceea ce trebuie să consacre această candidatură este decizia partidului. Şi foarte curând, poate săptămâna aceasta, această decizie va fi luată.
Citiți principiile noastre de moderare aici!