La începtulul pandemiei, în 2020, producătorul, compozitorul şi chitaristul Marius Pop a lăsat capitala pentru a se muta cu soţia şi copilul în Oradea. De aici conduce Rootz Music Studio, a înfiinţat împreună cu Cătălin Cioargă şcoala de muzică C&M Institute, şi este implicat în mai multe proiecte muzicale.

Camelia Bușu: Din cauza pandemiei te-ai mutat din Bucureşti la Oradea. Cum e să lucrezi în industria muzicală românească de la distanţă, departe de Bucureşti?

Marius Pop: Nu e simplu deloc. Sincer, mă cam obosesc drumurile. Cântând cu Smiley, cântând cu Celelalte Cuvinte se adună multe deplasări. Am ajuns la vârsta la care, în subconştientul meu aş prefera cumva să am mai multă muncă de studio. Mi-ar plăcea să mă îndrept în direcţia producţiei. Dar evident că drogul deplasărilor, al concertelor oricum mă ia. Dar mi-ar plăcea ca totul să fie mai echilibrat. Încă nu ştiu ce înseamnă pentru mine echilibru, dar ţinând cont că am foarte multe producţii şi am intrat în focul ăsta de inspiraţie şi de creaţie, în acest moment pot să spun că prefer mai mult studioul decât deplasările.

Camelia Bușu: Mulţi au impresia că dacă nu eşti în Bucureşti, nu poţi să faci nimic.

Marius Pop: Nu e adevărat. Depinde cum te înţelegi cu artiştii din capitală. Eu am rămas în relaţii bune cu foarte mulţi artişti de acolo. Eu am venit în Oradea şi de aici am reuşit să produc şi să fac working şi mixing şi mastering pentru Elena Gheorghe, reorchestraţii live production pentru Nicole Cherry. Adică nu am simţit că dacă sunt în Oradea sunt izolat de capitală. Lucrurile merg mai departe. Da, este important să stai în Bucureşti până îţi faci conexiunile. După ce ţi le-ai făcut, nu cred că mai contează. Avioane există, sesiuni există, când vrem ne deplasăm unde trebuie să ne facem treaba, doar că ne simţim cumva mai liniştiţi aici, în oraşul acesta. Este mic, deplasările se întâmplă imediat, nu pierzi mult timp în trafic. E mai bine pentru noi, e mai creativ, ne rămâne mult mai mult timp pentru creaţie.

Camelia Bușu: De câţi ani colaborezi cu Smiley? Cum e ca şi artist, şi ca şi om? La televizor pare foarte prietenos, drăguţ.

Marius Pop: Cred că de 15-16 ani colaborez cu el. Trebuie să mă uit în calendar, nu mai ţin minte. Dar da, aşa şi este, un artist adevărat. Cum îl vezi în viaţa de zi cu zi, aşa e şi pe sticlă. Nu mi se pare că are nimic de ascuns, şi mi se pare că sinceritatea asta pe care o are el, cu ea a cucerit toată ţara. E un artist foarte sincer.

Camelia Bușu: Chiar dacă ai plecat din Bucureşti, încă mai eşti în trupa lui.

Marius Pop: Da. Chiar dacă am plecat din Bucureşti nu s-a pus problema să nu mai cânt cu el. Am avut o discuţie cu el pe chestia asta în momentul în care am luat o decizie pentru viaţa noastră. Pentru că acum, cu sau fără pandemie, eu cu Adriana având un copil, în timp tot ajungeam la ideea de a ne muta aici şi de a ne creşte copilul alături de bunici. Mi se pare mult mai „safe” decât să apelăm la o bonă. Pentru că ne-am gândit şi la varianta asta, dar nu prea am avut curajul să o facem cât timp am stat în Bucureşti şi el era mic. Şi atunci, Smiley la rândul lui fiind tătic, i-am expus situaţia: bro, asta este, va trebui să plec pentru că este mai bine pentru mine şi pentru familia mea. În condiţiile în care reuşim să lucrăm de la distanţă în continuare, I’m totally in cu proiectul! Dacă consideri că nu te încurc cu această mutare, eu rămân cu drag în trupă. Şi a acceptat.

Camelia Bușu: Cu ce artişti cunoscuţi mai colaborezi?

Marius Pop: Anul trecut am colaborat cu Elena Gheorghe, cu care am avut şi producţia aceea de la Sala Palatului, dar şi postproducţie în sensul că m-am ocupat de sound, mixing şi mastering pentru întregul show. Şi orchestraţie pentru Nicole Cherry. Din păcate nu pot să iau mai mult de doi artişti pentru că îmi place să îmi duc munca până la capăt. Este foarte mult de lucru. Dacă îmi iau responsabilitatea de a reorchestra un concert poate să îmi ia şi jumătate de an. Pentru că nu este vorba de o piesă, este vorba de a schimba 15 piese, 20 de piese. Ca şi cum ai face zi de zi o piesă, dar nu întotdeauna ai inspiraţia ca într-o singură zi să termini o piesă, poate îţi trebuie o săptămână să o termini. De asta zic, pe munca asta de orchestraţie este foarte mult de muncă şi nu pot să îmi permit să iau foarte mulţi artişti. În trecut am mai colaborat cu Damian Drăghici, pe al cărui album au fost Feli, Ştefan Bănică Jr., Zdob şi Zdup, Dan Bittman, Grasu XXL, Delia, Smiley, Andra.

Camelia Bușu: Pe 17 martie se lansează noul album Celelalte Cuvinte, primul pe care eşti şi tu, şi plecaţi în turneu. Tu, ca producător, cum vezi albumul, cum ţi se pare că a ieşit?

Marius Pop: Ca producător nu m-am implicat foarte tare. Ca producător m-am implicat pe o singură piesă, „Aproape cerul”, pe care am considerat-o cu potenţial şi am considerat-o ca fiind un remix. Le-am propus băieţilor, hai să fie remix, să fie cu viziunea mea. Piesa a şi avut un mini videoclip. În afară de acea piesă m-am implicat doar cu viziunea de instrumentist, am încercat să suplinesc faptul că ei nu mai au un clăpar şi că au înlocuit clapa cu o chitară. Prin viziunea pe care am avut-o eu am încercat cumva să umplu acel gol cât de bine am putut eu. În rest, pe partea de producţie nici nu cred ca ar fi fost corect să mă implic foarte mult pentru că ăsta este un album cu care băieţii „se luptă” de mai bine de zece ani. Ştiind că Marcel Breazu este producătorul executiv şi responsabil pentru mixing, mastering şi tot, am considerat că este lucrarea lui şi că aşa este corect, ca el să o termine fără să intervină cineva peste munca lui şi să ducă sunetul în altă direcţie. Practic este viziunea lui acest album, şi viziunea trupei şi am respectat asta.

Camelia Bușu: Tu lucrezi şi la propriul tău album din care ai lansat de curând o piesă, Ostrich Dance. Spune-mi câte ceva despre noua piesă şi despre albumul pe care îl pregăteşti.

Marius Pop: E foarte greu să dai nume unei piese care e instrumentală. Fără cuvinte e mai greu. Eram cu Cătălin Cioargă în curte, la Chişirid. Părinţii mei au acolo, la ţară, nişte struţi. Întâmplarea a făcut că atunci nişte struţi „dansau” şi eu cu Cătălin ne-am uitat unul la celălalt şi am zis, bine, îi zicem Dansul struţului. Cu albumul acesta „mă lupt” de vreo cinci ani de zile, şi în fiecare an mă mint că îl lansez. Dar lucrurile nu pot să meargă aşa de repede. Aici sunt implicate şi producţiile pe care le fac, drumurile pe care le fac, şi dacă nu simt piesa ca fiind la maximul ei de potenţial, nu-i dau drumul. Stau pe ea până sună! Albumul ăsta chiar îl fac de plăcere, nu am speranţe de remuneraţie, nici pe departe. Mă concentrez foarte tare ca să iasă bine, ca să fiu eu mulţumit, să fiu sigur că e momentul să lansez un single. Eu sper acum ca, poate anul ăsta dacă mă ajută inspiraţia, să reuşesc să îl termin. Deocamdată sunt nouă piese gata. Mai am foarte multe piese neterminate încă de pe vremea când cântam cu trupa The M Theory, şi acum mă gândesc dacă să iau acele piese vechi şi să le produc cu urechile de acum, din 2023, sau dacă să iau altele noi… Materialul există, trebuie doar să îl îmbrac într-o haină reprezentativă.

Camelia: Bușu: Colaborezi cu mai mulţi intrumentişti pe albumul tău.

Marius Pop: Da, l-am avut ca toboşar pe foarte multe piese pe italianul Roberto Porta. L-am cunoscut atunci când am avut ocazia să cânt cu marele toboşar Dali Mraz, al cărui album am avut ocazia să îl mixez,masterizez şi să îl produc un pic. La bass îl am pe majoritatea pieselor pe Cristi Dragomir, un mare basist român. Este titular pe album, ca şi Roberto Porta. Cătălin Cioargă a intrat pe disc cu două piese şi probabil voi face mai multe piese cu el. Îl am şi pe Gaspari Sandor la bass, lucrez cu mulţi instrumentişti. Cu unii am reuşit să trag mai multe piese, cu alţii mai puţine. Un alt basist e Péter Erdélyi din Ungaria. Intenţionez să îl chem şi pe Borlai Gergő, care este unul dintre cei mai mari toboşari şi care a cântat cu toate starurile jazz din lume. Aşa, în timp, în ultimii 10-15 ani cred că am înregistrat împreună vreo trei sau patru piese. Să nu uit de Mihai Sorohan şi Lady Albatross. Mihai Sorohan este un trompetist, român plecat de peste 15 de ani în Norvegia, iar Lady Albatross cântă la saxofon, a terminat la Berkley (n.r. Berklee College of Music, fondată în anul 1945, este cea mai mare universitate privată de muzică din lume). Cu toboşarul Oliver Zisko am cântat când am făcut mini turneul cu Călin la albumul In-fusion. Şi pe el vreau să îl invit pe albumul meu. Sper să nu fi uitat pe careva. Piesele sunt oarecum pregătite. Mă trezesc dimineaţa, îmi beau cafeaua şi îmi imaginez care ar fi instrumentistul potrivit pentru piesa respectivă.

Camelia Bușu: Ai pornit cu Cătălin Cioargă C&M Institute. Vin elevi să înveţe muzică?

Marius Pop: Au început să vină elevi. Sincer, nu m-am aşteptat. Chestia asta cu predatul am experimentat-o şi în Bucureşti, dar nu am avut feedback-ul pe care îl am aici. Sunt bucuros. Poate am nimerit eu generaţia asta de copii de 14-15 ani care sunt foarte bine educaţi de părinţi, ascultă muzica pe care o ascultam eu când eram mic, nu-mi vine să cred! Cumva „s-au virusat” între ei. Pentru prima oară am avut curajul să iau pe cineva de la zero, chiar să nu ştie absolut nimic. Am avut răbdare, am vrut să fac experimentul ăsta. Dacă nu fac asta, mi se pare că nu se perpetuează cumva mai departe tradiţia de a vrea să fii instrumentist, de a vrea să cânţi la chitară, la bass sau la tobe. Eu sunt la chitară, Cătălin Cioargă la tobe şi îl avem acum pe Gaspari Sandor la bass, unul dintre primii basişti de jazz cu care am cântat când aveam 20 de ani. El e mai mare decât mine cu vreo zece ani, şi cu el cântam când erau concertele alea de la Posticum, cu el şi cu Bader Oliver. Cu Cătălin şi cu Sanyi practic eu am în sfârşit o trupă de jazz cu care pot să cânt aici, acasă.

Camelia Bușu: Ai trupa Celelalte Cuvinte, ai producţia, ai albumul tău la care lucrezi şi ai C&M Institute. Ce alte proiecte mai ai?

Marius Pop: Am multe. Am proiectul cu Dafina, care trebuie terminat. Aici va fi mult de lucru. Probabil vom munci tot anul ca să avem piese pentru un EP sau un album. Sunt mulţi artişti foarte mişto dar care nu sunt promovaţi. Am avut curajul să merg pe partea de producător independent şi am atras artişti independenţi, printre care şi Fraţii JdiERI mă bucur că mi-au trecut prin mâini ca şi producţie cu „Diavolul e femeie”. Derek Sherinian e clăparul care a cântat cu Dream Theater, Billy Idol, Alice Cooper, Kiss, Joe Bonamasa iar Anthony Crawford este un basist care a colaborat cu Justin Timberlake. Am avut onoarea să colaborez la albumul lor iar Roots Music Studio să fie implicat la mixajul şi masteringul unei piese la care am participat. ElectricLoco rămâne un proiect de cover-uri. Şi pentru Andra pot să spun că am făcut cover-uri cât timp i-am luat acapella şi i-am făcut toată producţia, adică i-am construit toată muzica altfel decât şi-o imagina. Nu e ca şi cum aş face ceva diferit la ElectricLoco unde schimb piesele, le reorchestrez. Nu mai sunt ca originalul, sunt total în altă direcţie şi mizez foarte mult pe creativitate.

Camelia Bușu: E mult de lucru şi din acest „capăt de ţară”.

Marius Pop: Da. Practic, anul acesta dacă reuşim să ne concentrăm pe albumul meu şi pe albumul Dafinei asta o să acopere deja mult timp. Se pot face multe şi de aici, din Oradea. Şi cu C&M Institute încercăm nu doar să îi învăţăm un instrument, dar încercăm şi să le oferim un suport pentru conţinut, să le facem o piesă, să îi filmăm, să interacţioneze cu studioul, să vadă cum este să înregistrezi o chitară sub presiune, o chitară cu două camere pe tine şi să dai tot ce e mai bun din tine. Am văzut în unele cazuri cum se predă şi am încercat să adaug chestii în plus. Doar a şti bine să cânţi la chitară nu ajunge. Trebuie să ştii să îţi faci un sunet bun, să fii capabil în ziua de azi să te înregistrezi singur, să ai cunoştinţe minimale de producţie, de mixing, de engineering un pic…, asta aşa, de început.

[eadvert]