Te gândești că persoanei respective îi merge bine, iar ție… Și atunci te gândești că deși e așa, persoana respectivă e de fapt una foarte plictisitoare, insipidă, nu prea merituoasă… Sau vezi pe cineva de aceeași vârstă și gen cu tine care arată fabulos. Și asta te face să simți supărat/ă. Și îți spui: „Ce dacă arată bine? E doar un superficial/ă!” și asta te face să te simți mai bine pe moment.
Recunoașteți sentimentul? E acela care apare atunci când simți că ai „pierdut cursa”, e un sentiment de tristețe, anxietate, poate chiar furie pe care pur și simplu nu îți vine să-l accepți. E INVIDIA!
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române invidia este: Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Dinit., lat. Invidia.
Cercetătorii ne spun că există două tipuri de invidie: un tip de invidie ostil și un tip de invidie depresiv. Aceste două tipuri de invidie se deosebesc după modul în care ne face să ne simțim succesul altora. Dacă ne simțim furioși și chiar dorim ca cealaltă persoană să aibă într-un fel sau altul un eșec, vorbim despre invidia ostilă. Ca urmare putem ajunge să criticăm persoana respectivă, calitățile lor personale, chiar să revendicăm succesul lor care oricum ni se pare nemeritat. Invidia ostilă este plină de resentimente și este deseori însoțită de dorința de a submina persoana respectivă. Atunci când succesul cuiva ne face să ne simțim rău, pierduți, învinși sau poate chiar umiliți avem de-a face cu invidia depresivă. Invidia este despre o amenințare pe care o resimțim la adresa statutului nostru și a percepției noastre despre succes. Persoana pe care o invidiem este de regulă una care are mai mult succes decât noi. Invidia este deosebită de alte emoții.
De cele mai multe ori, nu recunoaștem că suntem invidioși, mai mult această emoție este încărcată de jenă și/sau rușine. Suntem învățați că invidia este o emoție care nu are ce căuta în viața noastră, așa că o ascundem. Și nici nu ne dorim să fim în preajma oamenilor care sunt invidioși. Dar dincolo de asta, trebuie să știm că invida este universală. Ea a apărut în evoluția noastră ca oameni datorită faptului că au apărut și ierarhiile sociale. Cu cât ești mai sus pe scara socială, cu atât ai mai multe privilegii. Invidia poate reflecta și faptul că ne dorim dreptate. Nu ne plac avantajele dobândite ilicit, ne displace nepotismul și credem că oamenii ar trebui să fie răsplătiți după merit.
Partea bună a invidiei este aceea că ea ne poate motiva atunci când o utilizăm în mod adaptativ. Încercând să transformăm invidia în admirație ne poate face să încercăm să obținem ceea ce invidiem la celălalt luându-l pe acesta ca model și nu subminându-l.
Psiholog Sofia Laza
cabinetpsiho_lazasofia@yahoo.com
Citiți principiile noastre de moderare aici!