Categoria pensionarilor este sunt una dintre cele mai defavorizate, acum în perioadă de criza. Şi totuşi, se plâng parcă mai puţin decât alte categorii sociale. Pentru a afla cum se descurcă o familie de pensionari, am făcut un periplu prin pieţele şi magazinele orădene însoţit de un pensionar.
Cea mai bună piaţă
Jean Crăciun, trăieşte cu soţia, pensionara şi ea, dintr-o pensie totală de 1.600 de lei. Omul este unul dintre cei mai buni cunoscători ai pieţelor şi magazinelor orădene. Viaţa l-a învăţat că: „Cine nu deschide ochii, deschide punga”. „Am ajuns la concluzia că dintre pieţele orădene, cele mai bune sunt Piaţa Cetate şi Rogerius. Cele mai scumpe sunt Piaţa Nufărul, Ioşia şi Decebal”, spune nea Jean.
Prin periplul de marti prin pieţele oraşului am descoperit doar sărăcie şi mare scumpete. În Piaţa Cetate, doar câteva tarabe erau ocupate cu legume şi fructe, în rest mese goale şi haine vechi. La intrarea în piaţă, în schimb, nu puteai intra din cauza numărului mare de vânzători de flori. „Nu ştiu ce să mai înţeleg. Toată lumea vinde flori. Parcă ar fi bune de mâncat. Cred că şi majoritatea comercianţilor de la tarabe au dat în aceste zile pe flori”, zice pensionarul.
În Piaţa Cetate, preţul cartofilor a ajuns la 3 lei/kilogramul. Spanacul se vindea şi el cu 5 – 6 lei un kilogram. Varza nouă – 3 lei/kilogramul, iar cea murată 5 lei. Morcovii costau şi ei 3 lei, iar pătrunjelul 5 lei. A apărut ceapa verde, 2 lei legătura. Şi ridichile, de asemenea 2 lei. Usturoiul românesc a început să devină delicatesă, vânzându-se cu 20 – 22 de lei kilogramul. Cel din China costa mai puţin – 15 lei kilogramul. „Este o mare diferenţă între usturoiul românesc şi cel din China. Cel românesc, deşi este mai mic, are gust mai tare. Cel chinezesc este mare şi frumos, dar nu este aşa de iute şi dacă vrei să-l plantezi, poţi să-l foloseşti doar verde”, povesteşte Jean Crăciun.
Nuca a devenit şi ea foarte scumpă: 35 – 38 de lei kilogramul. Producătorii, atâţia, cât au mai rămas în piaţă, se plâng că nu au bani să execute lucrările de primăvară.
În Piaţa Nufărul, pustietatea era şi mai mare. Dacă vrei să cumperi produse româneşti, trebuie să te reorientezi. Ne-am îndreptat spre celălalt capăt al oraşului – Piaţa Rogerius. Aici, parcă erau mai mulţi producători, dar preţurile erau cam la fel ca în Piaţa Cetate. „Nu mai merge nimic. Poate doar florile. În fiecare zi este tot mai rău”, se plânge o comerciantă.
Când se face piaţa?
Pensionarul ne-a dezvăluit în care zile este mai bine să faci piaţa. „Eu, niciodată nu fac piaţa la sfârşit sau la început de săptămână. La sfârşit de săptămână este aglomeraţie mai mare şi preţurile sunt mai ridicate. La început de săptămână, sunt producători mai puţini. Aşa că, cel mai bine este să faci cumpărăturile joia”, susţine Jean Crăciun.
Omul spune că este obişnuit să cutreiere pieţele şi magazinele. Aşa a aflat că cel mai bine este să cumperi carne de la Hala de carne din Piaţa Cetate. „Acolo ai de unde alege. Am măcelari care mă cunosc şi pot să şi negociez cu ei”, precizează pensionarul. Pentru o pâine preferă să plece până în Piaţa Rogerius de unde o cumpără cu 3 – 3, 3 lei kilogramul, cu toate că la scara blocului, în Ioşia Nord, o poate achiziţiona cu 3,5 – 3,7 lei.
Pe de altă parte, acesta recunoaşte că este bine să ai relaţii şi cunoştinţe peste tot, pentru a ieşi mai ieftin.
Jean Crăciun este de părere că o familie de doi pensionari s-ar putea descurca cu o pensie totală lunară de 2.000 de lei, în cazul în care nu trebuie daţi prea mulţi bani pe medicamente şi nu intervin situaţii neprevăzute de genul defecţiunilor casnice. „Trebuie doar ca bărbatul să fie un bun procuror, să ştie de unde să procure alimente de calitate şi la preţuri bune, iar soţia să fie o bucătăreasă desăvârşită”, precizează Jean Crăciun.
DAN BIRTA
Citiți principiile noastre de moderare aici!