O pune pe seama maturizării. „De la o anumită vârstă te împaci cu tine, devii mai relaxat. Nu mai eşti atât de încrâncenat ca atunci când eşti foarte tânăr”, spune scenograful Teatrului de Stat Oradea, Vioara Bara. În această calitate a fost recent nominalizată la Premiile Uniter, a obţinut nenumărate premii. Însă Vioara nu a abandonat niciodată prima dragoste: pictura. I-a rămas mereu fidelă. Până la urmă, crede artista „decorul e o pictură care te priveşte din oglinda scenei sau din rama unui tablou”. Pictează de mică. Desena prinţese cu rochii fanteziste.
I-au prezis perioada albastră
Talentul l-a moştenit de la regretata sa mamă care s-a străduit să îi cultive această pasiune şi să i-o dezvolte. Astfel că, Vioara s-a bucurat chiar de un atelier în care să picteze încă de mică. În Revista Teatrul azi, în cadrul unui interviu acordat Elisabetei Pop, Vioara Bara mărturisea: „Pictez pentru mine. Am lucrat în cicluri, cam zece ani dura un ciclu. Primul ciclu se chema Ţipătul femeii pasăre; încercam un fel de demitizare a femeii, o desenam fără o mână, cu patru sâni. A urmat ciclu O iguiană mănâncă o altă iguană, inspirată de Bruegel cu al său Peştele mare îl înghite pe ce mic. Eram în căutarea unui echilibru, a unei armonii care-mi lipsea, picturile figurative reprezentau personaje care se transformau cumva, era un amestec de regn uman cu regn animal, în tuşe violente ce exprimau propriile mele nelinişti şi nedumeriri”.
Vioara a povestit o întâmpla trăită la un vernisaj cu un cuplu de artişti francezi care surprinşi de faptul că o tânără care iubeşte viaţa pictează în tonuri atât de închise i-au spus că atunci când va cunoaşte mai bine viaţa şi oamenii, în locul culorilor tari, stridente va folosi albastru. Ceea ce au prezis artiştii francezi s-a şi întâmplat în ciclu”Poartă spre cerul dinlăuntrul meu”.„Pictez realitatea din mine, ceva greu de explicat, dar care mie îmi dă linişte şi mă predispune la visare şi meditaţie”, susţine artista.
Citiți principiile noastre de moderare aici!