Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a declarat în 4 noiembrie, la Timişoara, că de 12 ani Ministerul Culturii nu a mai achiziţionat lucrări de artă contemporană, iar pentru a veni în sprijinul artiştilor plastici, în condiţiile pandemiei, Guvernul a alocat 2 milioane de lei pentru un program de achiziţie în acest sens.

[eadvert]

„Printre măsurile luate de minister în contextul pandemiei, pentru a veni în sprijinul artiştilor plastici, a fost demarat un program de achiziţie de artă contemporană, pentru care au fost alocaţi 2 milioane de lei Muzeului Naţional de Artă Contemporană, pentru a desfăşura întreaga procedură. Până acum s-au înscris 430 de artişti. Practic, cei aproape 400 de mii de euro (2 milioane de lei, n.r.) vor ajunge la artiştii plastici. Este o măsură de sprijin la care ne-am gândit că atâta timp cât le cumpărăm munca, şi statul este câştigat, îmbogăţind ceea ce are statul ca patrimoniu în zona artei plastice. De vreo 12 ani, Ministerul Culturii nu a mai achiziţionat artă contemporană. Este un lucru pe care noi ni-l dorim să devină un obicei, ca anual, statul român, prin Ministerul Culturii, să achiziţioneze artă contemporană”, a afirmat ministrul Gheorghiu în 4 noiembrie, într-o conferinţă de presă.

Registrul sectorului cultural

Ministrul Culturii a mai subliniat că România este probabil singura ţară din Uniunea Europeană care nu are un registru al sectorului cultural, lucru care ar facilita sprijinirea artiştilor, prin diferite măsuri guvernamentale.

„Suntem probabil singura ţară din UE care nu are o situaţie clară despre câţi artişti avem în România, fie că vorbim despre sectorul public sau cel independent. Noi am demarat un mecanism incipient al Registrului sectoarelor cultural – creative, prin Institutul Naţional de Cercetare şi Formare Culturală, din subordinea Ministerului Culturii. Este important să avem acest registru pentru că ori de câte ori am cerut măsuri de sprijin Guvernului pentru artişti, Ministerul Finanţelor întreabă de impactul bugetar, iar dacă nu avem o statistică să ştim câţi beneficiari sunt pe măsura propusă, nu se poate preciza impactul financiar şi asta blochează multe proceduri”, a explicat ministrul Gheorghiu.
Despre banii alocaţi pentru achiziţii, Călin Dan, directorul Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC), a declarat pentru pressone.ro: „Niciodată banii nu sunt suficienți. Dar uitându-te la ceea ce se vehiculează pe piață în materie de artă contemporană, este o sumă imensă. România nu are o piață înfloritoare în acest sens și nu vehiculează prețuri exorbitante. Se pot cumpăra un număr important de lucrări (…) Legislația actuală nu îți permite ție, muzeu, să creezi un grup de consilieri sau un grup de experți care să colinde atelierele și care să vină în fiecare an – cum fac colegii din Germania – cu un număr de zece artiști, cinci lucrări, și să zică noi considerăm că la nivelul anului 2021, astea sunt lucrările pe care credem că MNAC le poate cumpăra fără nicio suspiciune că face o greșeală pe termen mediu sau lung, ci dimpotrivă, că este o investiție solidă”, spune Călin Dan.

Procedura de achiziţe se derulează în două faze distincte: selecţia competitivă în urma depunerii portofoliilor de către artiştii înscrişi şi apoi negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare (procedură distinctă de atribuire) cu fiecare dintre câştigătorii selecţionaţi de Juriu.

Noua sesiune de achiziții de artă contemporană, lansată în contextul de stres economic al pandemiei COVID-19, vizează creația artiștilor vizuali în viață, originari din România, activi pe scena de artă în țară și / sau în străinătate, indiferent de mediul în care lucrează, și este menită să crească patrimoniul cultural gestionat prin colecția MNAC. Publicarea listei finale a lucrărilor achiziționate și a componenței nominale a juriului va avea loc în 27 noiembrie.

„Ni s-au furat toate galeriile!”

Vioara Bara, preşedinta Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Oradea, a reacţionat la declaraţiile Ministrului Culturii şi precizează: „Niciun artist din Filiala Oradea nu s-a înscris. Noi suntem cunoscuţi deja. Artiştii care au nume au şi orgoliu, iar cei care au un nume au primit invitaţie şi li s-au cumpărat lucări. Sunt sigură că printre cei 430 de artişti înscrişi sunt enorm de mulţi necunoscuţi printre care şi artişti buni”.

Artista Vioara Bara are deja în colecţia MNAC expusă lucrarea „Nuntă fără flori pe masă”, 400×200 ulei pe pânză, achiziţionată în 1993, şi nu este singurul artist orădean ale cărui lucrări au fost achiziţionate de MNAC, printre aceştia numărându-se şi Ioan-Aurel Mureșan sau László Ujvárossy.
Referitor la faptul că Ministrul Culturii susţine că nu există o statistică în ceea ce priveşte artiştii din România, având nevoie de crearea unui registru, reacţia Vioarei Bara este una pe măsură: „Ministrul Culturii mai angajează biocraţi să facă registru ca să afle câţi artişti sunt în România?! Sunt 30 de filiale ale Uniunii Artiştilor Plastici Profesionişti din România şi fiecare filială ştie câţi membri are. Suntem 6000 de artişti profesionişti! Ne ştim! Dar cum să fie cunoscuţi artiştii din România când ni s-au furat toate galeriile şi au fost date la patroni, şi nu au unde expune? Cum să fie cunoscuţi artiştii în România care nu au ateliere? Iar celor care au ateliere li s-a ridicat foarte mult chiria şi întreţinerea! Nu pot plăti facturi şi acasă şi la atelier. Trebuie să se intervină asupra legii 331/2004”, spune Vioara Bara.

De altfel, Uniunea Artiştilor Plastici din România, prin iniţiativa deputatului independent prof. univ. dr. Zamfir Dumitrescu, a înaintat către Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare o propunere legislativă pentru completarea şi modificarea Legii nr. 331/2004 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr. 21/2003 pentru completarea Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local.

În publicația lunară gratuită „4 foi de Artă”, editată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Oradea, în nr 2 din februarie 2019, în articolul „Despre Condiția Artistului vizual de azi” Vioara Bara scria: „Contrar așteptărilor, majoritatea artiștilor plastici de azi trăiesc în condiții precare și nesigure: doar 20% din ei au o situație materială îndestulătoare sau medie și își permit să facă artă fără a face eforturi financiare prea mari. Majoritatea lucrează ca bugetari, profesori de desen pe un salar mic… jumătate din cei din Oradea navetează la țară. Filiala are 98 de artiști (n.r. acum sunt 110) și nu au spații de creație… avem 20 de ateliere care ni s-au repartizat înainte de ‘90… de obicei sunt spații ce nu pot fi locuite neavând toate utilitățile. (..) Majoritatea din cei 20 de artiști care avem încălzire ne-am debranșat… este dificil la cheltuielile de azi să plătești iarna în două locuri întreținerea… sau, cei din Palatul Ullman de la mansardă nu au de loc… sunt pe lemne. Am vizitat mulți artiști mai tineri care pictează pe o folie, ca să nu murdărească, în propriul dormitor sau bucătărie… și mulți sunt familiști. Unii din cei 98 de membri U.A.P. nu își mai permit să facă artă… NU AU BANI. Aveți impresia că artiștii se îmbogățesc din vânzare de tablouri? Greșit… în Oradea și în general în România nu se vinde artă. Pânzele, culorile și alte materiale sunt costisitoare…de multe ori îmi spun: nu am bani să particip la această expoziție. E foarte trist. Dar interesează pe cineva? Treaba lor dacă au dorit să facă artă… îi privește. Dar muzeele care totuși sunt finanțate, le cer tot pe gratis artiștilor lucrări pentru colecția de artă contemporană… săracii de ei le dau… că doar îți ajunge lucrarea să fie admirată într-un muzeu. Și dacă faci o personală la muzeu iar donezi un tablou… și uite așa, toată lumea stă cu mâna întinsă la bietul artist….si pentru galeriile din cetate, iar donăm … foarte bine, dacă vrea să fie expus și văzut SĂ PLĂTEASCĂ”.

Beneficiarul artei, publicul

Uniunea Artiștilor Plastici din România este o organizație de creatori nonprofit, neguvernamentală, apolitică, persoană juridică de utilitate publică. Aceștia sunt absolvenți ai unor institute superioare de artă iar admiterea în U.A.P. are loc în urma unei jurizări făcută de o Comisie națională, respectând totodată recomandările UNESCO. U.A.P este membră A.N.U.C. (Alianța Națională a Uniunilor de Creație) care cuprinde Uniunea Scriitorilor, Uniunea Arhitecților, Uniunea Artiștilor Plastici și U.N.I.T.E.R., toate din România, este membră A.I.A.P. (Asociația Internațională a Artiștilor Plastici) și E.C.A. (Consiliul European al Artiștilor).

„Vă întrebați probabil, de ce se încăpățânează artistul plastic să producă artă deși e costisitoare. Pentru că are nevoie de ea ca de aer, de apă, de hrană. E hrana lui spirituală. Pentru că el observă cum plouă, cum crește iarba, cum evoluează lucrurile în sistem. Sunt multe lucruri care dor… și dacă dor, trebuie să le exprimi… ca să nu urli în stradă, te duci frumos în atelierul tău (și asta dacă îl ai) și urli pe pânza aia pe care o pictezi… și cu multă furie… dar și iubire. Domnilor politicieni, oare cine este beneficiarul artei noastre? Măria sa publicul… sunteți aleși în funcții și plătiți din bani publici și pentru a susține acest mic și totuși MARE sector, care se numește ARTĂ”, scrie Vioara Bara în nr. 5 din mai anul trecut.

În 1950, Sindicatul Artelor Frumoase se dizolva și se înființa Uniunea Artiștilor Plastici, organizație cu rolul de a-i ajuta pe artiști, beneficiind de ateliere gratuite, tabere de creație și de odihnă subvenționate de stat, expoziţii finanţate, cu transport gratuit al lucrărilor şi al artiştilor. Aceste beneficii le-au fost luate de-a lungul anilor. Cineva spunea zilele trecute: ce nevoie avem de artă? Arta e pretutindeni în jurul nostru, în tablourile pe care le privim, în publicitate, în hainele pe care le purtăm, în mobila pe care o achiziţionăm, chiar şi pe bancnotele cu care ne cumpărăm coşul zilnic. Artiştii crează pentru ca lumea în care trăim să nu fie fadă, alb-negru, lipsită de sentimente, lispită de umanitate. Ne considerăm europeni, dar ignorăm finanțarea actului de cultură. Unul dintre cele mai afectate segmente ale societăţii în aceste zile sunt artiştii. Iar iniţiativele şchioape la nivel central, oricât ar dori să salveze aparenţele, sunt departe de realitate.