Invitatul lui Radu Vaida la Dialoguri interioare a fost „cel mai bun actor în viaţă”, Victor Rebengiuc. Proaspăt premiat de UNITER. De altfel, Victor Rebengiuc a fost răsplătit până acum de cinci ori de UNITER cu premii pentru activitatea sa pe scenă. În 2016, Victor Rebengiuc va marca 60 de ani de la debutul în teatru. Marele actor s-a confesat publicului orădean referindu-se la perioada în care a început să filtreze cu această artă.”Nu văzusem un spectacol de teatru în viaţa mea înainte să ajung student. Jucam roluri comice, era perioada în care la radio se auzeau schiţele lui Caragiale. Încercam să-i imit pe Beligan, pe Bârlic. Vorbeam aşa ca Beligan. Aveam success la publicul de la Căminul Cultural. Când am devenit student, profesora mea Aura Buzescu, cea mai mare tragediană, mi-a spus să merg la circ, la revistă. M-am speriat. Mă întrebam ce caut acolo? Un semestru a durat până am înţeles ce se întâmplă. Mie mi se părea ca fac bine ce fac… După ce am terminat facultatea, Aura Buzescu era în sală la fiecare premieră a mea. Îmi dădea telefon, mă şi enerva: ce tot mă sună că nu mai sunt student. Încercam însă să remediez ceea ce îmi spunea că nu a fost în regulă”.Întrebat cum şi-a păstrat normalitatea, chiar dacă fiecare prestaţie a sa este apreciată doar la superlativ, actorul a glumit: “Am acasă un frigider în care ţin proaspătă normalitatea…Eu nu mă speriu de premii, un premiu e o răsplată punctuală pentru un rezultat bun. Nu-mi crează o statură specială. În tinereţe mi-ar fi plăcut ca un spectator care a fost seara la teatru să nu mă recunoască, mă deranja notorietatea. M-am obişnuit, mi-am dat seama că nu am cum să rezolv această situaţie.Nu sunt o vedetă, nu sunt vreo Bianca Drăguşeanu. Sunt un actor care joacă cu seriozitate, unul care am o ţintă: să fiu un actor mare.Consider că sunt pe drumul cel bun, sper să fiu pe aproape. Dacă aş fi convins că sunt mare aş fi terminat, plafonat. Ar fi suficient să intru pe scenă, şi gata, dar nu e aşa. Un rol se ascunde, nu i se arată unui actor, iar căutarea este îndelungată. Dar există zori de speranţă…”
Confundat cu Nicolaescu
În ciuda notorietăţii, Victor Rebengiuc a povestit că a fost şi confundat. Cu Sergiu Nicolaescu. Episodul a fost unul amuzant.”Filmam, în regia lui Pintilie, eram îmbrăcat militar, aşteptam comanda să intru înr-un bloc, o doamnă se plimba cu cătelul pe stradă.Doamna a văzut că se întâmplă ceva, a venit şi m-a întrebat: Sergiu? Nu, Victor! Victor şi mai cum?” Victor Rebengiuc a recunosct apoi că la gala UNITER a trăit un moment de mare emoţie atunci când actorul Petrică Ciubotaru- pe care nu-l cunoştea, premiat pentru întreaga activitate, i-a dedicat premiul. “Mi-au dat lacrimile, nu mă aşteptam la asemenea omagiu. Dar nu vreau să aud omagii, mă nenoroces…” Invitatul a vorbit apoi despre meseria de actor, una în care “furtul este legal, o meserie în care cu cât furi mai bine eşti mai apreciat. Nu există formule pentru profesia asta. Nu este, să spunem un rol de şapte cărămizi, le-ai pus aşa şi gata. Nu, totul pluteşte, cauţi ce relaţie ai cu partenerul, începe un process de investigaţie până te apropii de rol. Un minim de bagaj cultural trebuie să existe în cârca oricărui talent”, a explicat fostul rector de la IATC. Exact ca în perioada în care Radu Vaida l-a cunoscut pe Victor Rebengiuc. Actorul nu a putut să indice un rol de care se simte mai apropiat.”Le iubesc pe toate, chiar şi pe cele pe care le-am ratat, fiindcă nu e vina lor. Cel mai mare succes însă l-am avut în rolurile pe care nu le-am jucat. Vorba aceea: Dacă juca Rebengiuc!!!”
A fugit de Moromete
Filmul, marele ecran e o parte din viaţa actorului Victor Rebengiuc. În ciuda succesului pe care l-a avut în rolul lui Ilie Moromete, invitatul lui Radu Vaida a recunoscut că acest rol i-a pus mari probleme. “Eu sunt născut şi crescut la oraş. Nu am avut nici rude la ţară. Mi-a fost frică de Moromete! Era arhetipul, prototipul ţăranului. Nu înţelegeam ce e acela ţăran. Nu trebuia să joc eu, trebuia să joace Dinică, însă avea alt angajament şi la mine s-a recurs ca la un colac de salvare. Am fugit de la filmare. Îmi plăcea foarte mult cartea, îl admiram pe Moromete ca personaj, dar aceea nu era lumea mea. E o lume pe care azi o stimez mai mult.Nu-mi închipuiam că am să joc acel rol, nu-l aspirasem. Era o provocare de care m-am speriat, am fugit de la filmări acasă. S-a întreupt filmarea “.Leopoldina Bălănuţă, alături de care a jucat 700 de spectacole cu “Doi pe un balansoar”, a fost cea care l-a convins să revină. Actorul l-a privit pe Moromete ca pe un om care are probleme de rezolvat, pe care le rezolvă cu echilibru, atent să nu împrăştie averea. Pe scena Teatrului Regina Maria, Victor Rebengiuc a vorbit despre succesul pe care l-a cunosct în Câinele japonz, film în regia orădeanului Tudor Jurgiu, care a avut premiera în 2013, în Spania.”Eram la premieră într-o sală de 500 de locuri, îmi era teamă, mă uitam la cea mai apropiată uşă să ies dacă sunt manfestări potrivnice. Nu văzusem filmul de loc, nu ştiam ce a ieşit. Apoi, la vizionare, filmul m-a prins, iar la final sala a izbucnit în aplauze puternice, spontane, îndelungate, cum nu am auzit până atunci. Era aprecierea pentru un film românesc! Am avut apoi premiera şi în România, dar aplauzele nu au mai fost aşa!”
Invitatul a făcut, provocat de spectatori, o incursiune în trecut.”În perioada comunistă, teatrul era un spaţiu de evadare, erau replici care porneau din adânc. Din frustrare. Şi acum se întâmplă la fel, nimic nu s-a schimbat”, a spus Victor Rebengiuc. Aşa cum nu s-a schimbat nimic de pe vremea lui Dostoievski. “Legenda marelui inchizitor”, un monolog al lui Dostievski a fost momentul în care actorul s-a dezlănţuit pe scenă şi a demonstrate cât de actual rămâne textul acestei scrieri.
Victor Rebengiuc şi-a arătat publicului orădean şi faţa mai puţin cunoscută: aceea de împătimit al artei culinare. Actorul a negat că ar avea veleităţi de masterchef. “Eu am învăţat să gătesc de foame. Aveam o nevastă care nu ştia să gătească!” Invitatul lui Radu Vaida a demonstrat apoi că trăieşte profund ancorat în realitate şi a ţinut să atragă atenţia că “ ceea ce se petrece azi pe posturile de televiziune e de neiertat, înjositor. Nu am crezut că o să o văd pe nevasta lui Guţă certându-se cu amanta lui Guţă şi noi toţi martori. Mă simt destul de murdărit!”, anticipând că dacă vom continua să ne înfundăm în promiscuitate vom înceta să existăm. Victor Rebengiuc a vrut să transmit, totuşi un mesaj optimist:”Fibra bună a acestui popor nu poate să dispară, aşteaptă o ocazie. Care va veni fiindcă suntem aproape pe ultima treaptă şi nu prea mai avem unde coborî!”Victor Rebengiuc nu a ezitat să-şi prezinte opţiunile politice şi fiindcă se apropia 10 Mai a strigat: “Trăiască Regele!” Prezent în sală, prietenul său actorul orădean Eugen Ţugulea a aplaudat din tot sufletul prestaţia lui Victor Rebengiuc şi a spus că îl “încearcă o durere- pentru cei care nu au venit în această seară la teatru şi o satisfacţie- pentru cei care au venit. Şi doresc să vă mulţumesc că aţi ştiut ce spectacol să alegeţi!”
Citiți principiile noastre de moderare aici!