Sărbătorirea ediţei cu numărul XX a Festivalului de Teatru Scurt a însemnat o sticlă de şampanie, plachete omagiale şi amintiri frumoase. Aşa a început seara de duminică în sala mare a Teatrului Regina Maria. Managerul Daniel Vulcu l-a prezentat mai întâi pe fostul director al teatrului, Eugen Ţugulea, cunoscut şi îndrăgit actor, cu o jumătate de veac de carieră în slujba publicului românesc. „Fără spectatori, teatrul nu poate exista. În numele colegilor mei, fie ei actori, regizori, scenoragrafi, recuziteri – cei care creează lumea din această parte a sălii, vă mulţumin”, a spus maestrul.
Pe scenă a urcat apoi energicul şi neobositul om de teatru, criticul Elisabeta Pop, fost secretar literar, prin mâna căreia au trecut sute de piese de teatru. În câteva cuvinte i-a omagiat pe foştii directori ai teatrului orădean şi a evidenţiat câţiva invitaţi de marcă ai ediţiei XX printre care criticul de teatru Ion Parhon, regizorul Alexa Visarion sau regizorul Victor Ioan Frunză, cel care în 1984, la ediţia a VI-a câştiga marele Premiu şi Premiul pentru regie al Festivalului Săptămâna Teatrului Scurt Oradea cu spectacolul „Apa” de Dumitru Solomon. De altfel, Victor Ioan Furnză prezintă azi în festival, ca invitat, spectacolul „Tartuffe sau Impostorul”, de Molière. Momentul de sărbătoare s-a încheiat închinând cupe de şampanie pe scenă, împreună cu spectatori aleşi aleatoriu de către Daniel Vulcu.
Cinci culoare
S-au stins luminile. Avizaţi fiind că vor asista la un teatru-dans non-verbal, spectatorii orădeni au fost martorii unui tur de forţă din punct de vedere fizic al celor nouă actori ai trupei Iosif Vulcan: Georgia Căprărin, Ioana Cheregi, Andreea Gabor, Mihaela Gherdan, Alina Leonte, George Dometi, Răzvan Vicoveanu, Radu Tudor şi Alin Stanciu. Renunţând la alte decoruri, scenografia Cristinei Milea s-a rezumat la cinci culoare, cele cinci planuri pe care au evoluat personajele în mişcări sacadate sau voluptoase, trecând de la seducţie la ură, de la armonie la conflict, de la iubire la subjugare, învăluite de coloana sonoră a compozitorului Vlaicu Golcea.
Coregraful bucureştean Florin Fieroiu a captat la maxim expresivitatea mişcărilor, a chipurilor, singurul ghid fiind fundalul negru pe care erau, din când în când proiectate gândurile de revoltă ale unei societăţi urbane bolnave. O introspecţie asupra oricăruia dintre noi în ultimă instanţă, cei dependenţi de tehnologie, cei care „ne ascundem în dormitoare jucându-ne de-a spectacolul”, cei invadaţi de gunoi, mizerie, reziduuri, cei care trăim cu căştile pe urechi, agasaţi de reclame care ne invadează şi controlează subliminal viaţa, cei care „trăim ortodox în linii perfecte şi drepte”. „Ţi-aduci aminte de tine?”, apare ca un strigăt pe ecranul negru. „Există un SMURD pentru suflete?” Şi întrebarea implacabilă: „Dacă noi ne-am opri acum, voi ce-aţi face?”. Cu toate că pentru o oră comunicarea non-verbală a născut dorinţa schimbării, a „învierii” în mintea fiecărui spectator, fără să ne minţim răspunsul implacabil este previzibil: „Acelaşi lucru”.
Un spectaol provocare, atât pentru cei nouă actori solicitaţi la maxim cât şi pentru conştiinţa privitorilor. Premiera „Life Sequences Profile” face parte din lista spectacolelor înscrise în concursul Festivalului Internaţional de Teatru.
Citiți principiile noastre de moderare aici!