Pentru majoritatea europenilor, Vietnam rămâne doar o destinaţie exotică plină de mistere. Nu şi pentru orădeanul Sever Oltean care e gata să dezlege misterele acestui minunat loc.

Fascinat de Vietnam

Zilnic, bihoreanul descoperă locuri noi, oraşe cu vechi temple religioase cu arhitectură modernă, cu clădiri asiatice, dar şi cu contrucţiile în stil francez, ori Duong Lam  un sat unic în Vietnam, care adăposteste 956 de case tradiţionale, vechi de aproximativ 200 de ani .

„Am ajuns în Vietnam pentru prima data în ianuarie -februarie 2014, la invitaţia unei prietene. Nu este prima ţară pe care am vizitat-o în Asia. Am mai fost în China de două ori, dar Vietnamul este ţara care m-a fascinat. Este o altă lume, o altă civilizaţie, o ţară minunată atât prin peisajele unice, cât şi prin oamenii săi deosebit de prietenosi şi calzi. Nu este  greu, de loc, să îţi faci prieteni, să cunoşti acum o persoană care peste câteva ore să te invite la masă să îţi prezinte familia lui, să te servească cu tot ce are mai bun în casă. Vietnam este o ţară sigură unde nu există atentate, unde te simţi în siguranţă. Cu o creştere economică susţinută de 7-8% pe an ţara se transformă într-un mod rapid”, spune Sever Oltean.

Bihoreanul spune că deşi Vietnamul e o ţară comunistă, nu e dominat de acea formă de comunism căreia noi îi suntem tributari.

„Au supermarketuri în care găseşti absolut orice, sunt oameni bogati şi oameni săraci, este un comunism deschis la fel ca cel din China. Salariul de bază începe undeva de la 100 de dolari, dar viaţa e mai ieftină cu mici excepţii. Astfel 1 euro=25.000 Dong (VND), o pâine de 300 g=3500 VND, o călătorie cu autobuzul în oraş costă 6.000 VND, litrul de benzina 18.700, un pachet de ţigări 10-20.000 depinde de care. Este mai scump laptele 25-30.000VND şi produsele alimentare din Europa sau Australia cum ar fi untul, salamurile, brânza.

Cea de-a doua călătorie am avut-o în martie-iunie 2015,  am locuit în Ho Chi Minh (Saigon) aproape două luni. Este un oraş mare de circa 8 milioane  locuitori, zgomotos, obositor, cu excepţia centrului (Districtul 1) destul de murdar, cu mii de scutere la intersecţia principalelor bulevarde. Am vizitat în această perioadă principalele oraşe din sudul ţării: Tra Vinh, Can Tho şi Vung Tau unul dintre ele este în imediată apropiere a Deltei fluviului Mekong o zonă extrem de vizitată turistic, iar altul este la mare. La sugestia unui amic am plecat să vizitez centrul ţării Nha Trang, Hue şi Da Nang. De ultimul dintre oraşe m-am ataşat foarte mult şi am decis să rămân aici. Este un oraş minunat care se înnoieşte de la un an la altul. Prietenul meu vietnamez mi-a spus că în urma cu 7-8 ani erau trei hoteluri mari, acum sunt circa 30 finalizate şi alte 20-30 în construcţie.

Tot el imi spunea că vietnamezii simpli au o vorbă: „măcar o data să ajung în Da Nang”.   Este un oraş de circa un milion de locuitori cu bulevarde mari, cu plaje curate, lungi, cu o apă caldă tot timpul anului şi un centru modern cu clădiri foarte înalte. În imediata apropiere, la circa 7-8 km este o peninsula muntoasă ( monkey mountain – aici traiesc multe maimuţe) de unde priveliştea din jur este mirifică. Alte obiective de vizitat ar fi muzeul militar, muzeul sculpturii, poţi face o călătorie cu vaporașul pe râul Han care strabate oraşul înainte de vărsarea în mare. În apropiere, la 25 de km se găseste BA NA HILL un ansamblu de copii de cladiri şi castele după modelul european medieval”, spune Sever Oltean.

O afacere unică

La finele lunii aprile, bihoreanul a plecat în  Cambodgia pentru o nouă viză de Vietnam. Acolo l-a întâlnit pe amicul său Valentin Zolt Pawlik pe care îl cunoscuse  în România. „Românul din Târgu Mureş a reuşit să dezvolte o afacere de succes în Cambodgia”, spune Sever Oltean. Românul a făcut studii la Paris, iar apoi  şi-a deschis în Cambodgia singurul complex de corturi de lux de pe glob.”4 Rivers Floating Lodge” este un hotel de 2.000 de metri pătrați format din 18 corturi. Românul a investit un milion de dolari pentru a aduce plasmele și internetul wireless pe malul râului Tatai, iar prețul pentru o noaptea în corturile de lux pornește de la 200 de dolari.

„În următoarele zile am vizitat Sihanoukvile, staţiune la mare care m-a dezamăgit profund. Laosul l-am vizitat în tranzit, în drum spre Thailanda. Prima constatare: frontiera cu Vietnam este comună (țări socialiste) la fel ca noi cu Ungaria. Autobuzul te lasă la frontieră pe care o traversezi pe jos, după vamă trebuie să aştepti un alt autobuz la câţiva kilometri departare. Acolo este o activitate febrilă, cu trafic de produse, oamenii cară baloţi imensi din mai bogatul Vietnam în Laos. Microbuzele sunt pline ochi de oameni şi mărfuri. În sfârşit pornim, urma să traversez statul Laos de la est la vest până în oraşul Savannakhet (un fost oraş colonial francez) aflat la graniţa cu Thailanda. La câtiva km de la frontiera vietnameză Poliţia Laos opreşte autobusul pentru a verifica actele, toti cei care făceau traficul când dădeau paşapoartele la control puneau bani de mită în paşaport să nu le confişte marfa. Nicăieri nu am mai văzut aşa o săracie, case construite pe nişte bârne, fără geamuri şi uşi. Am fost surprins de-a lungul drumului care era gen E60 la noi şi lega Vietnam de cele mai importante oraşe din Laos, de starea precară a tot cea ce noi numim civilizaţie.

După aproximativ 10 ore ajung în Savannakhet. În viaţa mea n-am înghiţit atâta praf şi nu m-am simţit mai murdar ca în acel autobuz.

În Savannakhet cunosc un belgian care venise din Thailanda să-şi schimbe viza de 3 luni şi care vorbea thailandeza perfect locuind de 12 ani acol. El m-a ajutat să găsesc o cazare la un preţ normal deoarece toţi încearcă să te fure la orice cumperi acolo. Dimineaţa am decis să merg cu el la Consulat, să întreb de viză pentru cetăţenii români şi să părăsesc cât mai repede Laos-ul. Mi s-a spus ca viza de 15 zile se dă la frontieră aşa că m-am îmbarcat împreună cu noul meu amic în autobuzul care traversează fluviul Mekong pe partea thailandeză.

Acolo am avut prima surpriză la frontieră, aveam exitul din Laos dar nu puteam intra în Thailanda. M-au dus într-un birou, mi-au cerut bilet de ieşire din Thailanda, să le arăt că am bani, ba chiar mi-au făcut poză cu banii în mâna mea ca ulterior să mă lase să intru”, relatează bihoreanul.

În Las Vegas-ul Thailandei

Odată intrat în Thailanda totul era schimbat, era o alta lume – soşele  excelente autobuze moderne, maşini peste tot, pământuri lucrate, case normale. Thailandezii sunt cei mai apropiaţi de civilizaţia occidentală, în opinia lui Sever Oltean. „Distanţa de peste 700 km am parcurs-o în 9 ore cu toate că autobuzul intra şi oprea în toate oraşele importante pentru a lăsa s-au a lua pasageri. Thailanda este ţara din Asia de sud est cu cea mai apropiată dezvoltare de noi, cu o infrastructură excelentă, este locul unde sute de mii de expaţi din occident au ales să trăiască. Este, totodată, ţara unde sute de mii de oameni din tările vecine: Cambodgia, Laos, Mayanmar visează să ajungă.

Cu un standard de viaţă superior celorlate ţări din regiune, atrage forţa de muncă în construcţii sau în alte domenii în care thailandezul de rând nu lucrează. Zilnic,  dimineaţa văd camioane şi furgonete pline ochi cu cambogieni recunoscuţi după hainele care le poartă, dar şi prin diferenţa de rasă, care pleacă să lucreze pe anumite şantiere. Preţurile, ca peste tot în Asia de sud est sunt mici: o camera de hotel găseşti de la 5 dolari pe noapte, dar nu aş recomanda nimănui. O cazare decentă începe de la 10 dolari pe noapte, iar dacă vei căuta, poţi găsi o chirie în jur de 100 de dolari pe lună. Salariul minim e undeva la 250-300 dolari pe lună pentru thailandezi, iar salariul expaţilor începe de la 500 dolari. 1 dolar = 35 Bath, ca să mănânci pe stradă plăteşti 20-25 bath, transpotul public 10 bath, feribotul să mergi pe insula din apropiere 30 bath, autobuzul de la vama pana la Pattaya (700 km) 700 Bath.

Autobuzele locale din Pattaya  sunt de fapt nişte maşini mici, furgonete cu banchete în spate care se plimbă prin oraş fără o rută exactă. Nu au staţii, te văd pe stradă te claxonează şi te poţi urca cand vrei să cobori au o sonerie, apeşi pe buton şi cobori unde vrei.

În toate locurile publice şi în cele mai multe magazine, spaţii de birouri,agenţii de turism, hoteluri (doar în baruri nu) este expusă poza regelui care este bătrân şi foarte iubit de popor.

Pattaya este un fel de Las Vegas al Thailandei, cu foarte mulţi expaţi, în zona turistică practic sunt mii, îi întâlneşti la tot pasul, în baruri, magazine sau pe plaje. În oraşul turistic sunt sute de hoteluri, baruri, saloane de masaj, saloane de tatuaj,agenţii de turism. Am întâlnit şi expaţi care au trăit  acolo şi şi-au pierdut banii cu viaţa luxoasă iar acum dorm pe străzi şi mănâncă din mila altora. Unul din ei este de origine slovacă, l-am cunoscut acolo, şi-a pierdut toţi banii şi acum doarme într-un internet cafe din mila patronului thailandez. În cele 5-6 zile cât am stat acolo, dimineaţa îl luam cu mine la micul dejun. Paşaportul lui era expirat, ce să mai vorbim de viză, el scria în pasaport aşa cum scriem noi în carneţele. M-am oferit să merg cu el la ambasada din Bangkok, dar el a spus că vrea să rămână în Thailanda nicidecum să se întoarcă în Slovacia.

Pattaya este un magnet nu numai pentru turiştii dornici de sex, de distracţii de tot felul, jocuri de noroc, este un magnet şi pentru fetele sărace din alte zone ale Thailandei care vin aici să „lucreze” în miile de baruri, night cluburi sau saloane de masaj”, povesteşte Sever Oltean.