Un instrument uitat, pe care Bertalan Attila se încăpăţânează să-l reînvie în Bihor. Şi să retrezească interesul şi curiozitatea tinerilor pentru ţiteră, instrument muzical cu coarde ciupite. Ţitera era un instrument nelipsit la şezătorile de altădată, din Apuseni. Ţitera este un instrument cordofon utilizat destul de rar la români. Instrumentul a intrat în practica muzicii din cultura noastră orală relativ târziu, fiind preluat prin împrumut cultural de la popoarele învecinate. A fost utilizată în special de maghiari şi de sârbi.
Bertallan Attila face ţitere de vreo 20 de ani. „Făceam numai pentru mine şi pentru vecini, pentru prieteni. Primele 20, 30 de ţitere nu pot să spun că mi-au reuşit. Dacă înveţi singur e mai greu. Acum am ajuns la o anumită tehnică, am ajuns într-un punct în care cred că pot să pun instrumentele pe masă şi să le ofer pentru toată lumea. ..Mie mi-a plăcut muzica încă din copilărie. Tatăl meu era muzicant, cânta la vioară. Eu nu am învăţat la vioară, dar am studiat un an şi jumătate chitara. Ţitera se aseamănă cu chitara. În România nu prea e cunoscută. E un instrument specific unguresc. În Ungaria e cunoscută în fiecare casă. Eu am realizat un model de ţiteră mai mic, model pe care nici ungurii nu-l fac. L-am făcut pentru copii să-i ajut să cunoască muzica prin acest instrument Muzica ţieterei mici e aceeaşi. La ţitera mai mare poate sunetul e mai plin fiindcă are mai multe corzi”, spune Bertallan Attila.
Ţitera are o formă paralelipipedică. În privinţa modelelor există diverse variante care au mici deosebiri constructive. Ele vizează dimensiunile, forma instrumentului cât şi dispunerea tastelor folosite (ca şi în cazul chitarei) pentru execuţia liniei melodice. Coardele sunt fixate la baza instrumentului, fiind utilizate în acest scop cuie de mici dimensiuni. Ea are un beţişor din lemn, cu care se apasă pe coarde, între taste. Beţişorul este deplasat continuu de-a lungul tastelor pentru obţinerea sunetelor dorite. Ciupitul coardelor se face cu mâna dreaptă (cu o pană de gâscă sau cu un plectru). În timpul cântatului, mâna traversează toate coardele. În timpul execuţiei, ţitera este aşezată pe genunchi sau pe o masă. Are diferite forme, elementul definitoriu fiind lungimea coardelor, egală cu cea a cutiei de rezonanţă.
Lemn de un secol
Berttalan Attila spune că cel mai bun lemn pentru construcţia ţiterei e cel de brad, dar poate fi folosit şi lemnul pomilor fructiferi. „Lemnul trebuie să fie sănătos şi bine uscat. Lemnul din care am făcut aceste ţitere provine dintr-un dulap vechi de peste 100 de ani.”. Localnicul din Târguşor spune că lucrează la trei ţitere de-odată. Pe care le realizează într-o săptămână de muncă. O ţiteră de dimensiuni mici costă 120 lei, iar una de dimensiuni mai mari 250 lei.
La standul din Cetate, cu prilejul Sărbătorii Recoltei, pe la masa meşterului popular, zugrav de profesie s-au perindart mai multi copii dornici să afle tainele instrumentului chiar de la constructorul lui. Betallan Attila şi-a mai prezentat ţiterele în taberele de copii şi a acompaniat corul de femei din Săcuieni. El va putea fi găsit la Casa Meşteşugărească din Cetatea Oradea, acolo unde va face cursuri cu cei care doresc să înveţe să cânte la ţiteră. Şeful CJCPCT Bihor, Mircea Jacan consideră că meşterii populari precum Bertallan Attila ar trebuie promovaţi si susţinuţi să-şi transmită meşteşugul mai departe. De exemplu, un învăţător din Albă, cu veleităţi similare ca şi Bertalan Attila este declarat „Tezaur uman viu”
Citiți principiile noastre de moderare aici!