Au fost trei zile cu peste 130 de meşteri populari care şi-au etalat munca în Parcul „Nicolae Bălcescu”. Organizat de Muzeul Ţării Crişurilor împreună cu Consiliul Judeţean Bihor şi în parteneriat cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, Murray Press Oradea, Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”, Liceul cu Program Sportiv „Bihorul” şi Asociaţia „Prietenii Muzeului Ţării Crişurilor”, târgul a avut invitaţi meşteri din toată ţara: de la Cluj la Vâlcea, de la Suceava la Constanţa, din Mehedinţi la Braşov, din Maramureş la Timişoara.

Pe mulţi dintre aceştia îi regăsim, an de an, la târgurile meşterilor. De altfel, pentru că a fost o ediţie jubiliară, au fost premiaţi meşterii care au fost fideli Târgului timp de 25 de ani. Şeful secţiei de etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor, dr Ioan Goman, ne-a precizat că fiecare dintre cei şapte care au fost prezenţi an de an la Oradea au primit o plachetă din partea muzeului.

Cei şapte sunt: Cornel Sitar, olar din Baia Mare, Metru Mihuţ din Brusturi, judeţul Arad, care realizează pictură naivă, Hanza Dorina din Drăgoteni – Bihor, cunoscută pentru încondeiatul ouălor de Paşte, Máthé Dénes, olar din Corund – judeţul Harghita, Drajinici Filoftea din Paltinu – Suceava, care încondeiază ouă, Rozalia şi Gheorghe Graur din Câmpeniţa, judeţul Mureş – care meşteresc obiecte din papură, şi familia Ion şi Elisabeta Bâscu, olari din Horezu, judeţul Vâlcea.

Ii şi ouă încondeiate

Oferta de ii a fost diversă şi din diferite zone ale ţării. Se puteau cumpăra ii şi zgărdane aduse din Bistriţa de către Colţa Victoria Maria, de la Cluj Napoca prezentate de Morar Iulia, din Râşnov de la Dinea Maria sau Copaci Viorica, de la Breaza prezentate de Oproiu Ecaternia sau de la noi, din Bihor, aduse de Valcan Maria din Cotiglet, care realiza la târg şi frumoase broderii pe cojoace.

Cine a văzut numele Dorinei Hanza din Drăgoteni, nu se poate să nu îşi fi amintit de festivalul „Oul de Paşte”. Ouăle ei încondeiate cu bizarca se recunosc fiind vopsite doar în roşu şi desenate cu ceară cu motive religioase, vegetale sau zoomorfe.

 

Pe lângă ţesături şi broderii, au fost şi multe păpuşi îmbrăcate în costume populare reprezentative pentru diferite zone folclorice. Le-am văzut la Bârlea Pălăguţa din Mănăstireni, judeţul Maramureş, la Robescu Maria din Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, care le şi avea aşezate pe o hartă a ţării sau la Suciu Veturia din Cojocna, judeţul Cluj.

https://www.youtube.com/watch?v=-U1sra6UTpA

Pentru cei care şi-au cumpărat pentru prima oară oale pentru sarmale, producătorii Gyorfi Alpar şi Kinga le-au pregătit sfaturi scrise: „Mod de pregătire al oalelor/cratiţelor de sarmale. Se unge oala/cratiţa o singură dată cu untură de porc sau ulei, se umple cu apă călduţă şi se lasă o zi, după care se poate folosi. Oalele/cratiţele de sarmale se pot folosi în cuptor sau pe aragaz, aşezându-le pe o plită sau o tablă şi ţiglă”.

La sectorul instrumente muzicale l-am regăsit mai întâi pe Marius Mihuţ din Cihei, făuritor de viori cu goarnă, dar şi pe Bertalan Attila din Târguşor, Bihor, cel care realizează ţitere, instrument muzical de ciupit cu coarde, utilizat destul de rar, dar care era nelipsit la şezătorile de altădată. Bertallan Attila face ţitere de peste 20 de ani, realizând modele mai mici la care lucrează câte o săptămână.

Oale de Horezu

Olarul Iorga Gheorghe din Horezu, judeţul Vâlcea, se îndeletniceşte cu acest meşteşug de 50 de ani. Avea 12 ani când a învăţat să lucreze la roată de la tatăl lui. La 18 ani era priceput deja să prelucreze boţul de lut la fel ca tatăl său. Lucrează în lut roşu luat din zonă, dintr-un loc special, cel alb îl ia de la Băile Harghitei, doar cel albastru şi verde îl cumpără de la meşlterii din Corund. Vasele sunt modelate, lăsate la uscat, apoi pictate şi arse în cuptor la foc potrivit ca să nu se topească lutul. E mândru că fiica sa are atelier de 20 de ani şi duce tradiţia familiei mai departe, la fel cum o face şi nepotul Ionuţ.

 

Meşterul povesteşte ce mare preţ se punea pe tradiţie înainte de 89, când lucra la o cooperativă şi avea comenzi non stop, şi pentru ţară dar şi pentru străinătate. Acum vânzările sunt tot mai slabe. Modelele oalelor au pictate simboluri cum ar fi „Cocoşul”, care este specific zonei Horezu, „peştele” care simbolizează sănătatea, „pomul” care este „arborele vieţii” sau „pomul cunoaşterii din Rai”, simbol al tinereţii veşnice şi al belşugului, ori „cucii” care reprezinta căsnicia.

https://www.youtube.com/watch?v=-U1sra6UTpA

Borodi Vasile din Sârbi, Budeşti, judeţul Maramureş, e un om tare „şod”. Pe masa lui vezi papuci din pâslă, clopuri şi sculpturi în lemn, în sticlă cu pălincă. Îl întreb cum face sculptura în interiorul sticlei, şi-mi zâmbeşte şmechereşte: „Dacă îmi cumperi una îţi spun secretul. Nu-i scumpă tare, şi are şi pălincă în ea”. Îi zic că ştiu de lucrul cu penseta şi-mi zâmbeşte trăgându-şi clopul pe-o ureche. Cu mine n-are vânzare, doar „voroave”. Sunt foarte frumoase ţăsăturile aduse din Todireni, judeţul Botoşani, de către Ivanușca Vasile, dar şi cele ţesute în război de Nadu Antoneta din Bechet, judeţul Dolj.

Cioplitori în lemn

George Marincu este sculptor – cioplitor în lemn şi vine din comuna Valu lui Traian, judeţul Constaţa. A mai fost de câteva ori la târgul orădean. Ciopleşte în lemn de tei de peste 35 de ani scene foarte expresive. Chiar în faţa standului e Cina cea de taină, iar mai în spate sculptorul lucrează sub privirile unor copii curioşi.

Gravură în lemn am văzut şi la Copil Dumitru din Timişoara, icoane pe lemn realizate de Negoiţă Teodore Adrian, din Bârlogeni, judeţul Mehedinţi ori de Stoicescu Mihai Zizica, din Câmpulung Muscel, judeţul Argeş. Unul lângă altul stau cunoscuţii Gheorghe Ilinca, din Valcea, făuritor de opinci şi meşterul popular Radu Lazăr din Ceica, ale cărui sculpturi din lemn împodobesc măreţ târgurile în fiecare an.

Găsesc şi furcile sculptate în lemn ale lui Constantin Manoli, din Râmnicu Vâlcea. Constantin Manoli a făcut Şcoala Populară de Artă, cântând la acordeon, Şcoala de Arte Plastice, a făcut chiar şi artă dramatică, jucând teatru pe scena Operei din Timişoara. Apoi a absolvit Institul de Stat de trei ani, devenid profesor de limba română, apoi şi-a completat studiile universitare fiind mult timp director de şcoală în localitatea vâlceană Goranu. Acolo şi-a iniţiat elevii în arta sculpturi în lemn.

Deşi a început cu ploşti şi butoiaşe din lemn, pasiunea sa sunt furcile de tors, pe care le şi colecţionează. La o furcă munceşte cam două săptămâni şi spune că lemnul se taie după ce cad frunzele, căci e mai dens. Dacă e prea uscat e sfărâmicios şi nu poţi lucra cu el. E dependent de această pasiune şi abia aşteaptă să ajungă în atelier, să intre în „dialog” cu lemnul.

Pentru prima oară la Oradea a venit Gîrlovan Ludmila din Republica Moldova, care are o masă plină de zgărduţe din mărgele. Duşan Novicic din Serbia a adus obiecte din lemn, linguri şi pandantive. Nicolae Sava, creator de instrumente aerofone, şi-a expus mândru o diplomă de membru primită de la Academia Artelor Tradiţionale din România. Instrumentele în formă de cocoşi umplu de culori masa artistului. Nu lipsesc nici bihorenii Ştiube Viorica din Dobreşti, care a venit cu ţesături şi zgărdane, nici olarul Bocşe Raul din Leheceni sau Chvartal Margi din Oradea, care a adus goblene, ouă încondeiate şi sculpturi în coajă de ou.

Cu pasiune

Paparuza Ana din Baia Mare, jud Maramureş, lucrează cu mărgele. Născută în Negreşti Oaş, a învăţat de la şase ani să facă zgardane de la mama ei. Cu ouă încondeiate se ocupă şi Bărdăhan Rodica şi Fercal Valeria, venite din Paltinu, judeţul Suceava. Meşterul care dă viaţă sticlei în atelierul mobil este Alexandru Rotar din din Târgu Mureş. Pe standul lui scrie că obiectele sun „executate manual, design 100% românesc, concepţie proprie cu multă pasiune, suflet, dăruire, migală şi răbdare”.

Pălării din paie s-au putut cumpăra de la Crişan Petru din Pâncota, judeţul Arad, păpuşile bunicilor de la Racu Andrei din Timişoara, picturi frumaose realizate de Pătru Nicolae din Furnicoşi, judeţul Argeş, lucruri din mărgele create de Moroşan Doina din Horodnicu de Sus, judeţul Suceava sau cornuri de vânătoare de la Vitz Tiberiu din Cluj Napoca.

În capătul târgului, ca şi în anii trecuţi, a trezit curiozitatea trecătorilor Collinson Marin din Camerun, cu obiecte africane din lemn sau cu bijuterii din pietre semipreţioase. Au fost expuse spre vânzare şi creaţiile asociaţiilor unde activează copii cu dizabilităţi: Asociaţia „Down” Oradea, Centru de Zi „Iedera” Oradea, Centrul cu Profil Ocupaţional pentru Persoane cu Dizabilităţi „Wilhelmina” Oradea, Asociaţia „Alsterdorf” Oradea. Şi fiecare seară a fost animată de spectacole de muzică populară cu ansambluri folclorice şi solişti.

Dacă ar fi să îi luăm pe toţi meşterii populari la rând, fiecare ar avea o poveste interesantă de viaţă, pe lângă frumoasele lucruri realizate cu pasiune, răbdare şi migală. Dar acest târg, care şi-a încheiat cea de a 25-a ediţie, ne dă prilejul nu doar de a achiziţiona minunatele obiecte, ci şi a descoperi poveştile din spatele lor. Aflându-le, obiectele cumpărate au dintr-o dată altă valoare.