Theodor Paleologu este eseist, profesor, diplomat și om politic, președinte al Fundației Paleologu, şi este candidatul desemnat al Partidului Mişcarea Populară la alegerile prezidenţiale din acest an. A sosit la Oradea pentru a susţine ideea unei Românii a „concordiei şi a compromisului constructiv, o Românie meritocratică, care să premieze și să promoveze munca cinstită, inițiativa și modelele pozitive, o Românie funcțională, performantă, în pas cu vremurile și chiar un exemplu pentru alte țări din UE”.
La conferinţa de presă, Eugen Tomac, preşedintele PMP, şi-ar fi dorit să anunţe o dezbatere de la ora 17:30, la Casa de Cultură a Sindicatelor, pe care ar fi acceptat-o Viorica Dăncilă, de asemenea prezentă la Oradea, cu Theodor Paleologu.
„Aşa ar fi fost normal să fie într-o campanie electorală, asta ne-am fi dorit. Avem cel mai bun şi mai pregătit candidat. Ne-am fi dorit la Oradea o confruntare de idei, o dezbatere despre viitorul României. Dar doamna Dăncilă nu a îndrăznit să răspundă, afişând o lipsă totală de respect faţă de democraţie. Nici preşedintele României, Klaus Iohannis, nu a acceptat nicio dezbatere până acum. Dar jocurile nu sunt făcute! Românii sunt mult mai inteligenţi”, a spus Eugen Tomac în preambulul discursului lui Theodor Paleologu.
Patologia puterii
Din perspectiva profesorului Paleologu, sloganul „Pentru o Românie normală” al lui Klaus Iohannis este o „gogoriţă”, la fel ca şi „România lucrului bine făcut”, pentru că în materie de lucru bine făcut s-a dovedit că filosofia aceasta este să nu faci nimic pentru că iese bine. „Mi se pare de un cinism extrem să vorbeşti de România normală când sabotezi democraţia. Într-o Românie normală există dezbatere”.
Candidatul PMP spune că atunci când îl aude pe Eugen Tomac spunând că este cel mai bun şi mai pregătit candidat, are o rezevă interioară. „Nu sunt de acord. Alţii sunt mai buni la altceva. Doamna Dăncilă sigur e mai bună decât mine la pregătit murături, probabil şi Dan Barna e mai bun decât mine la baschet. Iohannis nu e mai bun la germană, eu am făcut şcoala germană şi vă spun un secret: Iohannis e la fel în germană ca şi în română. Vocabularul e la fel de sărac, ritmul este la fel de împiedicat, nu e dr Jekyll and mr Hyde”.
Theodor Paleologu consideră că preşedintele Iohannis şi Viorica Dăncilă sunt pricipalii beneficiari ai haosului pe care tocmai ei l-au creat, aceştia profitând de criza guvernamentală, mai ales că nu li se mai pun întrebări. „Iohannis, Dăncilă şi Barna sunt atinşi de patologia puterii. Unii chiar au puterea, alţii imaginează că au puterea. Există şi patologia puterii imaginare.
Prezidenţialita e boală grea. În mod normal ar trebui să existe o sancţiune din partea electoratului. Într-o ţară normală, acest comportament arogant ar trebui sancţionat. Din partea României este un test pe 10 noiembrie”.
Revizuită Consituţia
În viziunea lui Paleologu este nevoie de o schimbare radicală a sistemului politic, ca de exemplu modul de scrutin pentru alegerea parlamentarilor, reducerea numărului de parlamentari în conformitate cu referendumul din 2009, trebuind să existe o discuţie onestă şi pe tema constituţiei. Toate crizele la care asistăm au o cauză care se află în constituţie. „Constituţia românească a fost copiată după cea franceză, dar a fost copiată prost, cu greşeli, cu incoerenţe. Aceste incoerenţe generează crizele pe care le vedem”.
Theodor Paleologu propune şi o dezbatere pe tema formei de guvernământ. Dacă românii ar dori monarhie, domnia sa s-ar retrage cu bucurie. Dacă ar prefera regmul republican, atunci ar fi două variante: republică parlamentară cu preşedintele ales de Parlament, sau preşedintele ales prin sufragiul universal.
Iar dacă românii şi-ar dori ultima variantă, atunci ar trebui revizuită constituţia în punctele esenţiale: dreptul preşedintelui de a dizolva Parlamentul fără a trece prin procedura atât de complicată prevăzută acum, dreptul de a realiza alegeri anticipate şi înclocuirea primului ministru atunci când există o majoritate care să şi accepte o atare schimbare.
Partidocraţia vs. Meritocraţia
Partidocraţia este sursa multor rele în această ţară, spune Paleologu. „Avem atât de mulţi incompetenţi, atâtea nulităţi, atâţia impostori în funcţii publice pentru că sunt creaturi ale partidocraţiei. Sunt oameni care sunt numiţi tocmai pentru că sunt nişte nulităţi, sunt nişte marionete decerebrate”.
Promovarea nonvalorilor este logica partidocraţiei, este un sistem de contraselecţie. De aceea, candidatul PMP propune meritocraţia, care este un proiect cu adevărat radical. „Am semnat şi eu pe 10 august 2018 petiţia pentru organizarea referendumului fără penali, şi cred că trebuie înscris acest principiu în constituţie. Dar am un amendament. Fără penali nu e de ajuns. Fără proşti în funcţii publice! Asta e mult mai radical şi ar fi cu adevărat un proiect de ţară!”
Meritocraţia este în legătură directă cu educaţia, educaţia care este alfa şi omega. „O ţară nu se poate ridica decât prin educaţie. Este o banalitate universală. Ai nevoie de trei generaţii ca să repari o ţară prin educaţie, dar trebuie început de undeva”.
Întrebat ce ar sfătui un tânăr dacă să rămână în ţară sau să plece, i-ar spune să meargă să studieze afară dacă doreşte, dar apoi să se gândească să se întoarcă în ţară, aşa cum a făcut şi el, care şi-a făcut toate studiile în Franţa şi Germania, a şi lucrat acolo, dar s-a întors. E important să nu uiţi cine eşti, de unde vii şi care îţi este destinul pe lume.
„Cred că preşedintele României trebuie să fie un om care înţelege şi cunoaşte cu adevărat moştenirea spirituală a României şi a Europei, tradiţiile, şi un om care să poată, din acest punct de vedere să fie un model. Pe de altă parte, în ţară trebuie să schimbăm realităţile! România e sufocată de nepotism, de incompetenţă, de impostură, de corupţie. Evident că alungă pe cei mai buni în afara ţării. Atunci când vom acea meritocraţie în România, când economia va fi mai liberă, când universităţile vor fi competitive, nu vom mai avea acest fenomen. Oamenii se vor întoarce.”
Ce face diferenţa
Theodor Paleologu punctează câteva diferenţe între domnia sa şi ceilalţi candidaţi. Candidatul PMP pune în discuţie problema morală, apoi atitudinea faţă de Basarabia, fiind unionist şi susţinând o politică de re-românizare a Basarabiei. O altă diferenţă ar fi modul în care vorbeşte de educaţie. „Scopul educaţiei este să formeze indivizi autonomi.
Nu e o filosofie, are o aplicaţie concretă”. Principala consecinţă ar fi formarea profesorilor, dându-le un salar mai mare, un statut respectat şi mai ales insistând pe misiunea lor în societate, aceea de a forma indivizi autonomi, care să judece cu mintea lor, care să poată lua decizii morale, capabili să îşi câştige viaţa în mod independent din ce au învăţat. Din acest principiu simplu decurg şi modalităţi concrete de evaluare a cunoştinţelor, altfel decât testele grilă, care nu spun mare lucru despre capacitatea cuiva de a gândi şi de a argumenta. Educaţia este una din temele esenţiale în întregul demers al lui Theodor Paleologu.
În ceea ce priveşte politica economică, are o viziune simplă, clasic liberală. „România în prezent este sufocată de reglementări. Avem prea multe reguli care limitează posiblitatea agenţilor economici de a acţiona liber şi independent. Prosperitatea este dată de libertatea economică, un principiu fundamental. În România nu numai că avem prea multe reguli, dar acestea se şi schimbă non stop. Avem nevoie de mai multă libertate economică şi predictibilitate”. În ceea ce priveşte Cultura, Paleologul are în vedere apărarea patrimoniului şi punerea în valoare a patrimoniului.
Schimbări induse
Întrebat ce ar schimba dacă ar deveni preşedinte, Theodor Paleologu a răspuns: „Am de gând să stau la mine acasă, nu într-o vilă de protocol. Vreau să predau în continuare, în timpul liber, bineînţeles. Aş sta de vorbă cu oamenii, nu m-aş închide în bula asta olimpiană. Sunt un om foarte conştient de riscurile pe care le reprezintă exerciţiul puterii, voi fi foarte vigilent.
Nu îmi place când oamenii vor să îmi ducă servieta, nu îmi place să primesc cadouri, am să mă lupt cu spp-iştii să mă lase să mai iau metroul. Nu îmi place să stau închis în bula asta oficială! Te tâmpeşti! Voi fi foarte vigilent, în primul rând faţă de mine însumi, să nu dau în fandacsie. Va trebui să am şi consilieri care să mă tragă de mânecă. Eu cred că foarte important pentru un conducător este să aibă consilieri potriviţi. De ce este Agamemnon un mare conducător? Nu pentru că e infailibi, pentru că face greşeli, face prostii.
Numai că îi ascultă pe Nestor şi pe Ulise. Un bun conducător e un om care se înconjoară cu oameni mintoşi, cu consilieri care pe domeniul lor ştiu mai multe decât el. Preşedintele are multă autoritate dar nu are putere directă. Acţionează prin cei pe care îi numeşte, îi pune pe alţii la treabă. Iar eu probabil voi fi ca o soacră pisăloagă, care voi sta pe capul lor ca să facă treabă. Schimbările vor fi cele pe care voi reuşi să le induc”.
Putere în diplomaţie
Theodor Paleologu a subliniat faptul că preşedintele are putere directă în diplomaţie. Sunt două niveluri: unul este bucătăria diplomatică românească şi celălalt nivel este cel al marilor direcţii de acţiune internaţională a României. În bucătăria internă a României va fi foarte atent la detalii. Îi cunoaşte pe diplomaţii mai importanţi. Va fi atent la numirile de ambasadori, deja având lista cu cei pe care va dori să îi numească, şi le va supraveghea atent activitatea.
Un alt aspect important punctat de candidatul PMP este faptul că examenul de intrare în ministerul de externe nu este un concurs corect, şi nici relevant. Probele de la intrarea în ministerul de externe nu sunt relevante pentru cariera diplomatică. Iar în ceea ce priveşte marile axe de acţiune, cea mai importantă problemă este criza internă a Uniunii Europene, pentru care trebuiesc găsite soluţii: pentru Brexit, criza imigraţiei, politica externă lipsită de coerenţă a UE, şomajul în rândul tinerilor.
În plus, risipa de fonduri europene este o problemă mare a Uniunii Europene în ansamblul ei. „Sunt mii, zeci de mii de asemenea cazuri de experţi care contribuie la risipa de fonduri europene, şi această risipă delegitimează proiectul european”.
Preşedintele, un animal cuvântător
Bunul simţ în politica românească, în viziunea lui Theodor Paleologu este zero. Şi asta din perspectiva cărţii pe care urma să o lanseze seara la ora 19 în Sala Mare a Primăriei, „Bunul simț ca paradox”, scrisă de tatăl său. Preluat din franceză, termenul de bun simț desemnează capacitatea de a vedea evidențe.
Alexandru Paleologu afirmă despre această calitate aparent banală că face adesea figură de paradox, pentru că lumea e oarbă și nu vede, fie din lenea minții, fie ca efect al prejudecățiilor și iluziilor. „Eu în programul meu spun lucruri banale, evidente. Şi despre constituţie, şi despre educaţie. Nu sunt lucruri pe care le-am inventat eu, sunt lucruri evidente. Doar că unele din aceste lucruri evidente fac efectul unei bombe: unii hăhăie, iar unii încep să speculeze.”
Preşedintele are un instrument extraordinar la dispoziţie: se poate adresa naţiunii prin mesaje. „Dacă veţi citi constituţia, veţi vedea că prin fişa postului preşedintele este un animal cuvântător, unul care să spună lucruri. În momentul de faţă suntem în lumea celor care nu cuvântă. Dar preşedintele are la dispoziţie această tribună de la care poate vorbi pentru a atrage atenţia asupra lucruilor care nu merg în ţara asta”. Din această perspectivă Paleologu vorbeşte despre preşedintele-învăţător, care poate să spună lucruri cu maximă audienţă.
Trimite articolul
XCel mai pregătit prezidențiabil pentru funcția de președinte al României.
– lasa paleologule ca si tu esti destul de prost in politica, vorbesti multe prostii, n-ai nici o calitate sa devii presedinte, nu-ti fa iluzii ca nu te alege nimeni.
Noi ca și popor suntem prea prosti ca să îl alegem pe Paleologu.
La oameni în general le place să audă ca primește ceva, chiar dacă nu mai primește.
Vezi la păcălici ăștia din psd, e izic că dau, intradevar că dau… Dar dau cu o mână și apoi îți iau cu două.
Din pacate prostimea e in expansiune.
Sunt din ce in ce mai multi si-au prins curaj. Cand intalnesc o persoana inteligenta si, agravant, si educata, se solidarizeaza instinctiv impotriva acesteia si devin agresivi. Sfarsesc prin a elimina intrusul din cercul lor de “valori”. Savurandu-si succesul, capata convingeri. Si sunt fericiti asa… Saraci cu duhul…
Cum ar putea razbi un intelectual ca Paleologu intr-o astfel de societate? Eu il admir ca incearca. Si-l voi sustine chiar si asa, Don Quijot-este (iertat sa-mi fie termenul).
Si v-as invita si pe cei care au inteles ceea ce am scris mai sus sa faceti un gest. Un vot nu presupune un efort major.
Diplomaţia este viclenia.