Programul „Tezaure Umane Vii” a pornit ca o inițiativă UNESCO pentru salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Acesta vizează, pe de o parte, creșterea gradului de recunoaștere și vizibilitate a păstrătorilor și transmițătorilor de elemente ale patrimoniului cultural imaterial, în cadrul comunităților din care fac parte, al specialiștilor și al publicului larg. Pe de altă parte, își dorește identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepțional al performării, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma și cu mijloacele tradiționale nealterate, contribuind astfel la asigurarea viabilității acestuia, scrie cultura.ro.

Acest proiect pentru protejarea, păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial a fost realizat de Ministerul Culturii, prin Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.
Pentru a nu fi doar o listă de nume, s-a luat iniţiativa de a digitaliza proiectul, pentru a fi accesibil tuturor celor care folosesc platforme online. Pe website-ul Ministerului Culturii, se pot accesa acum informaţii despre aceşti oameni care păstrează şi transmit mai departe tradiţiile şi valorile naţionale. Dintre cele 62 de persoane care au primit în cei zece ani acest titlu, 14 nu mai sunt printre noi. Fişele tuturor sunt încărcate pe pagina Ministerului Culturii, la adresa http://www.cultura.ro/tezaure-umane-vii. Programul „Tezaure Umane Vii” vizează identificarea şi recunoaşterea la nivel naţional a celor care sunt păstrători şi transmiţători ai valorilor tradiţionale.

[eadvert]

Ioan Oancea, lădar

Unul dintre primii bihoreni intraţi în acest program a fost Ioan Oancea, lădar din Budureasa, în anul 2013. S-a născut în 1924 şi s-a stins din viaţă în 2015. Cioplitor în lemn de excepţie, Ioan Oancea a transmis mai departe meşteşugul său mai multor ucenici, punând accentul pe păstrarea tehnicii tradiționale de prelucrare a lemnului.

Cu multă migală şi măestrie, lucra în special lăzi de zestre, cu care participa la numeroase târguri de meşteri populari din ţară. Lada de zestre era folosită pentru păstrarea îmbrăcăminții şi ocupa un loc de cinste, fiind așezată la capătul patului sau pe laviță. Timp de sute de ani, lăzile de zestre au fost confecționate de către tatăl familiei. În lăzi se păstra zestrea miresei: podoabe lucrate de mâna fetei, fețe de masă și ștergare, veșminte și covoare. Cu cât era lada mai mare, cu atât era mireasa mai bogată. Unele lăzi erau trecute moștenire din generație în generație.

Pentru confecționarea lăzilor, se folosea lemnul de fag. Vestiții meșteșugari din Budureasa aveau o soluție originală de afumare a lemnului de fag, procedeu prin care era distrus cariul lemnului și se obținea uniformizarea cromatică a suprafețelor. Pe acest fond brun, motivele ornamentale (cosmice, religioase, antropomorfe, vegetale) se puteau aplica mult mai clar. La Budureasa există și o mică școală de inițiere a copiilor în acest meșteșug vechi.

Mai există şi astăzi localnici care folosesc lăzile de zestre la depozitatul straielor populare, însă de obicei sunt folosite doar în scopuri ornamentale, având valoare artistică.

Gheorghe Rada, constructor viori cu goarnă

Gheorghe Rada s-a născut în 1932 şi este din Coşeni, comuna Pomezeu. A învăţat să cânte la higheghe (vioară), atât el, cât şi fraţii lui, de la bunicul şi tatăl Petru, muzicanţi cunoscuţi pe Valea Videi.

Alături de fraţii săi, Aurel şi Ioan, începe să cânte de prin 1945 la horele de duminică, la petreceri organizate la seceriș sau la clăcile de tors cânepa. Mai participa la colindat, de Crăciun şi de Anul Nou.

Are trei copii, Ana, Cornelia şi George, cel din urmă călcându-i pe urme. El este astăzi membru şi solist al Ansamblului Profesionist „Crişana”, din Oradea.

Din anul 1962, Georghe Rada este angajat al Orchestrei Populare „Crişana” devenind curând prim solist, apoi concertmaistru, dirijând orchestra o lungă perioadă de timp. În 1998, a primit titlul de membru al Academiei de Arte Tradiţionale din Sibiu. A mai primit şi o Diplomă de Exelenţă pentru promovarea şi valorificarea folclorului muzical bihorean în ţară şi peste hotare, oferită de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în cadrul proiectului „Pro Meritis”.

Moise Gavra, bituşer

S-a născut în 21 octombrie 1932, în Vărzarii de Jos. Moise Gavra este meșter cojocar, specialist în prelucrarea pieilor și blănurilor. Moisa Gavra este recunoscut pentru bituşele şi cojoacele frumos brodate.

Rămas orfan de tată de la vârsta de 9 ani, a început să muncească de la 14 ani, ca ucenic la un cojocar din Vaşcău. Pentru o masă caldă şi un loc de dormit, a învăţat meserie, când la un cojocar, când la altul. A făcut trei ani de armată, ikar la 20 de ani s-a căsătorit. Şi-a deschis propriul atelier, propria afacere, susţinut de soţie şi de soacră.

De-a lungul anilor, a creat cojoace cu modele tradiţionale zonei, căciuli, veste, bituşe pentru ciobani, lucrate manual, folosind piei de oaie argăsite de el. Unele din cojoacele şi bituşele făcute de el au ajuns până în Statele Unite ale Americii.

Din păcate, în 2016 a trebuit să îşi închidă atelierul din cauza legislaţiei deficitare, care nu face distincţie între meşteşugul tradiţional şi producţia de serie, taxele crescând peste măsură. Mai face cojoace şi bituşe şi acum, dar le păstrează şi le expune pentru cei care vor să se bucure de frumuseţea lor. Singura lui amărăciune este că niciunul din tinerii pe care i-a avut ucenici nu a dorit să ducă mai departe această tradiţie.

Marius Mihuţ, constructor de viori cu goarnă

S-a născut în 1971 şi este din Cihei, comuna Sânmartin. Este unul dintre cei care duce mai departe tradiţia făuririi viorii cu goarnă, instrument simbol al zonei Bihorului. Lemnul pentru construirea viorii și montajul pieselor de rezonanță sunt realizate manual, după tehnici vechi de construcție. Deşi e ancorat în tradiţie, Marius Mihuţ este deschis inovaţiei, anul trecut realizând şi un instrument cu goarnă asemănător unui violoncel.

„În urma unui accident, am fost nevoit să îmi câștig existența cumva, așa că, fiind și instrumentist, m-am hotărât să construiesc la început corpul viorii cu goarnă și ulterior aparatul pentru rezonanță. Îmi doresc din suflet ca generațiile următoare să rămână conectate la tradiția poporului român. În ea se regăsește cu adevărat baza culturii identitare”, spune Marius Mihuţ pe cultura.ro

Viorile cu goarnă create de Marius Mihuţ pot fi admirate la târgurile meşterilor populari, dar au depăşit şi graniţele ţării, ajungând la colecţionari sau instrumentişti din Ungaria, Germania, Austria, Italia, America sau Japonia.

Titlul de „Tezaur Uman Viu” este viager, personal și netransmisibil și se acordă în România de către Comisia națională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Din păcate, titlul nu vine la pachet cu vreo sumă de bani cu titlu viager, ca în alte ţări ale Uniunii Europene.