Mult mult decât muzică. Aceasta a fost dorinţa organizatorilor pentru Sziget Festival 2015. Şi în bună măsură au reuşit. Marele festival budapestan este unul cât se poate de modular. Fiecare face ce vrea şi participă la ce cunoaşte sau îi pare interesant, oferta cultural-artistică fiind una îmbelşugată. E drept, aglomeraţia a fost, pe alocuri, la cote extreme, însă este un neajuns previzibil pentru un festival ce „înghesuie” zilnic aproape 100.000 de oameni pe insula Obuda de pe Dunăre, denumită „Insula Libertăţii”, cu ocazia festivalului. Cum asfaltul este ca şi inexistent pe insula acoperită în bună măsură cu copaci, praful ce se ridică de pe alei este, de asemenea, o problemă pe care cei mai sensibili o vor resimţi imediat. De altfel, mulţi festivalieri „szigetani” au apelat la diverse soluţii pentru a-şi proteja nasul şi gura la orele de aflux maxim pe căile de acces şi în zona scenei mari.
Scenele
Festivalul începuse în forţă, luni, cu „Robbie Williams Day” – un sold-out de 80.000 de bilete vândute. În weekend, Sziget a fost, iarăşi, destinaţia favorită a budapestanilor şi a altor „szigetani” veniţi din toate colţurile lumii. S-a vorbit şi româneşte la Sziget, drapelul tricolor fiind fluturat frenetic în faţa scenei mari, într-o „simfonie” a drapelelor din toate colţurile lumii. După „Untold”, Avicii a prestat şi la Sziget, vineri. Sâmbătă, cei ce au stat în primele rânduri la Major Lazer, au simţit pe pielea lor ce înseamnă nebunia colectivă. Încurajat de temperaturile ridicate, MC-ul„Lazer”-ist a cerut publicului să-şi ridice tricourile deasupra capetelor şi să le fluture, iar dansatoarele formaţiei au reprezentat patru puncte de atracţie de pe scenă, alături de animaţiile de pe ecranele uriaşe. Din păcate, Major Lazer nu a putut să arate publicului că îşi poate interpreta live cel mai recent hit – „Lean On”, mulţumindu-se să pună banda, în stil DJ. Sigur, publicul a fost entuziasmat chiar şi aşa…
Pe o altă scenă, Goran Bregovic şi formaţia sa „de nunţi şi înmormântări” arăta ce înseamnă, de fapt, să fii artist, cu un spectacol 100% live, din care nu au lipsit piese precum „Mesecina” sau „Ederlezi”. Artiştii balcanici fuseseră programaţi la concurenţă cu „Kings Of Leon” – capul de afiş de sâmbătă seara. Profestionişti, americanii şi-au pus chitările şi vocile în funcţie, concertul sunând bine. Duminică, rap-metaliştii Limp Bizkit au cântat „în deschidere” pentru DJ Martin Garrix. Impropriu spus „în deschidere”, deoarece Fred Durst şi ai lui au arătat că sunt şi azi cât se poate de în formă, deşi nu mai domină top-urile, cum o făceau odinioară. Durst a coborât în public, a atenţionat publicul să se comporte cât de cât decent atunci când a observat că unii săreau rău calul în mulţime şi, cel mai important, şi-a cântat hit-urile ca la carte – „Rollin”, „My Generation” sau „My Way”. Celor dornici de muzică exotică li s-a oferit spectacolul ţiganilor indieni „Dhoad – Gypsies from Rajastan” – cu un scuipător de flăcări şi o dansatoare voluptoasă în recuzită. Sziget a avut în program şi operă. Da, operă interactivă, într-un stil neconvenţional, cu artişti de la Opera de stat budapestană!
Îmbulzeala
Fuerza Bruta – teatrul de stradă gigant pus în scenă la Sziget – a avut parte de un uriaş succes. Deşi erau câte patru reprezentaţii zilnice, festivalierii s-au călcat zilnic pe picioare pentru a prinde un loc înauntru. Cozi mari au fost şi la spectacolele „Cirque du Sziget”, cortul având o capacitate prea mică pentru afluxul masiv de public. Preţurile pentru de-ale gurii au variat, fiind însă supralicitate, în general, comercianţii şi în special producătorul de bere „Dreher” dând lovitura. Semn că, deşi aflaţi pe „Insula Libertăţii”, festivalierii au putut simţi pe alocuri că libertatea poate fi găsită în lipsa condiţionărilor financiare, cu ajutorul formulei „răbdare şi tutun”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!