Agitaţie la ghişeele de la Finanţe a fost în ianuarie, când valul somaţiilor de plată emis pentru datoriile persoanelor fizice către CAS „a lovit” din plin.
„La 1 iulie 2012 am preluat de la CAS baza de date privind contribuţia la sănătate şi dosarele de executare silită a restanţierilor. La sfârşitul anului trecut am pus în executare acele dosare întocmite de ei. Din 2012 suntem singurii care colectează această contribuţie la sănătate”, spune Gheorge Farc, purtător de cuvânt al Finanţelor bihorene. Acesta spune că contribuabilii trebuie să îşi lămurească situaţiile financiare din anii anteriori. „Legea a fost greşit interpretată de contabili. În baza drepturilor de autor, spre exemplu, contribuie la CAS şi angajatorul şi angajatul. Beneficiarul avea obligaţia să încheie contract cu CAS-ul individual. Contestatarii trebuie să îşi verifice termenele de plată”, zice purtătorul de cuvânt.
Paula C., o orădeancă angajată în trecut şi cu contract pentru drepturi de autor, a aflat la începutul anului că ar trebui să plătească 30.000 de lei la CAS. „Anul acesta în ianuarie am primit o notificare de la Fisc, cum că am de plată niste bani. M-am dus să mă interesez şi am aflat că am datorii la CAS pentru perioada în care lucram cu carte de muncă şi cu drepturi de autor. Din 2007 încoace, toţi angajatorii mi-au spus că avem impozitele plătite, contribuţia la şomaj şi la sănătate. Am trăit cu senzaţia că sunt asigurată şi nu am nicio datorie la CAS”, spune femeia. Revolta sa este alimentată şi de faptul că datoria este o surpriză totală: „N-am primit până acum nicio nofificare de la CAS, acum am aflat că am fost publicată pe site-ul CAS în urmă cu doi ani”.
În proces
Fără a contesta legalitatea datoriei, orădeanca este revoltată că i se impută penalităţi mai ales că, spune ea, e foarte probabil că şi-ar fi achitata anual şi această obligaţie dacă ar fi fost informată la timp. „Atâta timp cât m-am dus la Finanţe şi am dat declaraţii şi mi-am plătit impozitele către stat la zi, eu cred că sunt o persoană de bună credinţă. Dacă aş fi ştiut de aceste datorii, i-aş fi plătit anual, cum am plătit tot ce aveam de plătit. Acum am o datorie de 30 de milioane din care 60% sunt penalizările. Eu aşa văd lucrurile: dacă vrei bani mergi şi strângi omul cu uşa de la bun început, nu stai şi aştepţi să treacă cinci ani. Nu e cinstit să notifici după cinci ani şi să încasezi penalităţi”
Şi orădeanul A. S. este „beneficiarul” unei popriri pe cont pentru o datorie ajunsă „maturitatea” de cinci ani. „Probabil ne vom judeca cu CAS-ul pentru că nu mi-au lăsat niciun drept la apărare, numai m-au încolţit. Nici nu ştiam de datoria aia, lucram pentru o firmă cu sediu în alt oraş care îmi spunea că toate sunt plătite”, îşi expune acesta situaţia.
„Dar ce treabă e asta, vii după cinci ani şi vrei să îmi iei banii direct din cont? Păi, trebuia să mă informezi, să-mi spună «Băi, boule, îmi datorezi bani!». Mi se pare o ticăloşie să vii după cinci ani şi să-mi popreşti salariul”, crede acesta.
Citiți principiile noastre de moderare aici!