Istoria se repetă. În 2004, România a semnat degeaba, cu firma franco-germană EADS, un contract pentru securizarea frontierelor în valoare totală de aproape un miliard de euro. Căci Franţa şi Germania s-au numărat printre statele care au cerut amânarea intrării României în Spaţiul Schengen.
Iar între anii 1938 – 1940, România interbelică a plătit un cost uriaş pentru a fortifica linia de apărare „Carol al II-lea”, întinsă pe circa 300 kilometri din sudul judeţului Arad până în Maramureş. Însă linia „Carol” a fost „scoasă din luptă” prin decizia politică survenită în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care s-a cedat Ardealul de Nord. De altfel, şi liniile de apărare „Maginot” (Franţa) şi „Siegfried” (Germania) n-au fost de niciun folos în al Doilea Război Mondial.
Un alt element ce uneşte cele trei linii de apărare interbelice ale Europei sunt stalactitele formate de cimentul dizolvat de ploaie din planşeele buncărelor şi cazematelor.
Iar dacă formaţiunile speologice cresc în mii de ani, în cazematele de lângă Nojorid stalactitele au avut nevoie doar de câteva decenii de infiltraţii de apă pentru a ajunge la o mărime rezonabilă. Fenomenul a fost amplificat de distrugerile provocate de armata ungară care a recuperat uşile blindate şi mare parte din fier-beton înainte de a arunca în aer cazematele.
Totuşi, dat fiind că în prima parte a războiului România a fost alături de Germania, Regimentul 2 Fortificaţii Oradea a putut evacua mai întâi muniţia şi echipament aferent, sub supravegherea unei comisii militare mixte româno-ungare. Însă firele telefonice îngropate nu au putut fi recuperate din cauza lipsei de timp, astfel că au rămas pe loc.
Şanţ antitanc cu apă
Din cele 320 de cazemate, lângă Nojorid a rămas un grup de ruine, plus şanţul antitanc ce se întinde până la DN 79 („balta” de după Aeroport) ce se pot vizita în cadrul unei plimbări prin pădurea din imediata vecinătate.
Detalii tehnice despre linia „Carol al II-lea” au fost postate online pe site-ul enciclopediaromaniei.ro, fiind preluate din volumul colonelului orădean (rezervist) Moşincat Constantin: „Politica de apărare a vestului României (1930-1940)” – Editura TIPO MC, Oradea, 2007.
Mai notăm că deşi istoricii militari afirmă că România interbelică nu a apucat să mineze zona din jurul cazematelor cu mine anti-personal, săpăturile în vecinătatea ruinelor incumbă un oarecare risc.
Citiți principiile noastre de moderare aici!