Orădenii care s-au plimbat sâmbătă pe promenada dintre Podul Ferdinand şi Podul Decebal au putut zări nu doar peştişori ci şi zeci de şerpi scoşi de apă din ascunzătorilor lor dintre bolovanii din arocament. Majoritatea şerpilor înfruntau curentul de apă agăţaţi de gărduleţul de fier sau de bănci.
„Parcă e într-un film de groază”, ni s-a confesat o mamă care, învingându-şi fobia, şi-a lăsat totuşi băieţelul să se joace cu şerpişorii mai mici. „Nu muşcă?”, a întrebat un tânăr ieşit la plimbare cu prietena. „Sunt şerpi de apă neveninoşi, iar pe frigul acesta sunt destul de amorţiţi şi deloc agresivi. Mai degrabă se bucură să-i ţii în mână fiindcă se mai încălzesc puţin şi ies din apa rece”, a răspuns tatăl băieţelului.
Despre şarpele de apă
Şarpele de apă (Natrix Tessellata) poate ajunge la o lungime de 110 cm, dar atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani, când are 50 – 60 cm.
El se hrăneşte cu peşti mici, broscuţe, şopârle, tritoni şi mormoloci pe care îi prinde şi îi duce la ţărm pentru a-i înghiţi nemestecaţi. Astfel, dinţii săi sunt mărunţi şi curbaţi interior, având rolul doar de a imobiliza prada, nu de a muşca din ea.
Şarpele de apă este un animal diurn, cu sânge rece, astfel că are nevoie să se încălzească la soare pentru a câştiga energia necesară ieşirii la vânătoare. Toamna intra în hibernare adăpostindu-se în scorburi, vizuini, crăpături ale solului iar primăvara ies, în primele zile mai timizi şi mai amorţiţi, să-şi caute hrană.
Dacă observă omul sau alt pericol se retrag imediat la fundul apei, printre vegetaţie sau pietre, rezistând acolo mai mult de o oră.
Nu este agresiv faţă de om, însă dacă este încălzit şi se simtee ameninţat va simula un atac rapid, dar cu gura închisă, umflându-se şi sâsâind. Dacă atacatorul nu se retrage, şarpele de apă va elibera o substanţă urât mirositoare secretata de glande din regiunea anală.
Citiți principiile noastre de moderare aici!