Pentru ca fuziunea dintre cei doi uriaşi Holcim şi Lafarge să aibă loc, trebuie să vândă, la nivel global, fabrici care ar putea valora circa 7 miliarde de euro. Pentru a respecta legile concurenţei, noul colos ar trebui să renunţe la cel puţin două fabrici, pentru a-şi reduce cota de piaţă la circa 43%, potrivit unor calcule realizate de Deutsche Bank. Actualmente, cei doi actori importanţi de pe piaţa materialelor de construcţii deţin o cotă de piaţă de 66%. Claudiu Georgescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR) a declarat pentru capital.ro că dacă „scădem fabricile de la Medgidia şi Aleşd, se ajunge exact la cota indicată de Deutsche Bank, de circa 40%“.
Una dintre fabricile care „ar putea fi vândută este cea a Holcim de la Aleşd, dar nu ştiu de unde ar putea apărea capital în această zonă”, a adăugat Claudiu Georgescu.
Dacă fuziunea dintre cei doi ar putea avea ca rezultat, în general, şi o rearanjare a preţurilor pe piaţa materialelor de construcţii, încă nu se cunoaşte impactul la nivel local pe care l-ar putea avea vânzarea fabricii de la Aleşd. Holcim Aleşd are o pondere importantă în bugetul comunei Ţeţchea, care astfel este una dintre cele mai bogate din Bihor, a bugetului comunei Aştileu, dar nu e deloc neglijabilă nici implicarea pe care societatea o are în zona Aleşd în ceea ce priveşte suţinerea proiectelor locale.
De unde vin investitorii, potenţialii cumpărători? Specialiştii arată cu degetul spre Turcia, respectiv spre Grupul Oyak care a început discuţiile cu bănci de investiţii internaţionale pentru posibile achiziţii şi a anunţat că are 3 miliarde dolari în numerar alocate oportunităţilor care rezultă din fuziunea Lafarge-Holcim. Potenţiali cumpărători sunt avansaţi şi irlandezii de la CRH, Votorantim din Brazilia şi HeidelbergCement din Germania, potrivit estimărilor Moody‘s.
Claudiu Georgescu consideră că pe piaţa cimentului ar trebui să apară şi capitalul local, de aceea sugerează că statul român ar putea fi unul dintre potenţialii cumpărători, în ideea în care ar face o companie naţională.
„Cel mai bun cumpărător ar trebui să fie statul român, care să facă o companie naţională. Cu două fabrici, scoase pe bursă într-o companie naţională, statul român ar putea să regleze preţurile foarte bine, în raport cu ceea ce are nevoie. Nu are nimeni bani să cumpere aceste fabrici, dar scoase la vânzare la acţiune se vor subscrie banii pentru ele”, a declarat pentru capital.ro Claudiu Georgescu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!