În ziua în care a împlinit 14 ani, duminică 2 februarie, Andreea Maria Lupu şi-a făcut cel mai frumos cadou. Şi-a lansat o carte de versuri. Evenimentul a avut loc într-un cadru familial (este fiica actorilor Mirela şi Sebastian Lupu), acolo unde paşii fetiţei au păşit, la început timizi pentru a-i aplauda pe actori la spectacole- La Teatrul Arcadia. Acum adolescenta a lăsat în urmă spectacolele cu păpuşi şi a revenit cu paşi fermi, căutându-şi propriul drum în viaţă. A făcut-o într-o companie selectă. Alături de ea pe scenă au urcat şi i-au fost aproape: scriitorul şi fostul director al Teatrului de Stat Oradea, Mircea Bradu, fostul secretar literar Elisabeta Pop, directorul casei Corpului Didactic Carmen Bodiu, poetul Miki Vieru, poetul Lucian Munteanu, editorul Sabina Măduţa şi editorul Ştefan Avram. În sala, printre invitaţi, i-am descoperit pe viceprimarul Ovidiu Mureşan cu soţia, pe directorul Muzeului Ţării Crişurilor Aurel Chiriac, pe Alexandrina şi Florian Chelu, pe directorul artistic al Teatrului Regina Maria, Victoria Balint, actori, oameni de litere şi nu în ultimul rând colegi de şcoală ai Andreei.
Graţie şi echilibru
„Cred că scrisul e ca patinajul pe gheaţă: ai nevoie de echilibru şi graţie, dar în acelaşi timp ai nevoie şi de gheaţa de sub patine care să te susţină. Gheaţa din viaţa unui scriitor este întregul Univers. Pentru a crea îţi trebuie energia Universului de partea ta, dar în acelaşi timp ai nevoie de graţia şi echilibru unui patinator ca să-l convingi să ţi se descopere. Dar cum să patinezi fără să ştii unde te duci? Mereu ai nevoie de un scop, de exemplu: vreau să ajung în cealaltă parte a patinoarului.
Aşa e şi cu scrisul. Cum poţi să scrii dacă nu ai un scop, un mesaj de dat cititorilor. Dar în cealaltă parte a patinoarului poţi să ajungi în multe moduri: repede, încet, cu faţa , cu spatele, în linie dreaptă, în zig-zag…Deasemenea, un mesaj poate fi transmis în mai multe moduri, dar spre deosebire de patinaj, în cazul scrisului, încercarea de a-i impune unui scriitor modurile în care poate spune ce are de spus e o violare a originalităţii”, consideră scriitoarea de 14 ani Andreea Maria Lupu. Care are maturitatea să recunoască că nu se poate scrie fără reguli. Dar care sunt regulile Andreei în ale scrisului? „Am o singură cerinţă la adresa propriilor mele creaţii: să fie eu. În fiecare vers pe care îl scriu trebuie să fiu eu, sub rânduri, printre rânduri, deasupra rândurilor, chiar şi acolo unde nu mai sunt rânduri trebuie să fiu eu. De asta acest volum este atât de important pentru mine: sunt eu”. Ba, mai mult de atât. Aşa cum avertiza profesoara Carmen Bodiu, cititorul este sfătuit ca atunci când răsfoieşte paginile cărţii Andreei Lupu să o facă cu delicateţe. Fiindcă, acolo, printre pagini, e sufletul unei adolescente de 14 ani: Andreea Lupu. La mulţi ani, Andreea şi drum bun în viaţa!
Responsabilitate faţă de talent
Deoarece în Sala Arcadia, la lansarea cărţii Andreei Lupu, se aflau mulţi colegi ai sărbătoritei, scriitorul Mircea Bradu a oferit o adevărată lecţie de literatură. Una izvorâtă dintr-o experienţă enciclopedică. Şi fiindcă întotdeauna, adult sau adolescent e o adevărată încântare şi desfătare să-l asculţi pe Mircea Bradu, consider că e nimerit să împărtaşim cu cititorii noştri ceea ce au auzit cei puţini aleşi, invitaţi la lansarea volumului „Zâmbetul, o specie protejată”. Mirceea Bradu a mărturisit că a început să scrie versuri, care i-au fost şi publicate, în clasa I de liceu. Astfel că tatăl său, plecat la război, în urmă cu patru ani, a avut surpriza să-şi găsească copilul poet. „A rămas absolutamente interzis. La trei ani îmi cumpărase o vioară şi spera să mă găsească mare instrumentist sau să devin un compozitor renumit.Dar m-a găsit cântând cu taraful alături de lăutari la hora satului, aşa că nu a fost decepţionat”, a mărturisit scriitorul. Mircea Bradu a povestit însă că pentru a-i fi publicate versurile trebuiau să fie în ton cu vremurile, ceea ce nu a fost pe placul tatălui. „Tata a avut un colocviu cu mine şi mi-a spus: să nu crezi că aceasta e poezie, e un articol de ziar versificat. Atunci am trăit o dramă şi apoi m-am ferit să mai public când am primit o propunere de la Editura Tineretului”.
Copleşit de Labiş
Tânărul Mircea Bradu a urmat apoi studii universitare în urma unui concurs acerb: 15 locuri-750 de candidaţi. Acolo a dat peste poeţi şi scriitori consacraţi, aflaţi la vârsta maturităţii. „Acolo, printre cei pe care i-am întâlnit a fost şi Labiş, acest geniu al poeziei de după război, care m-a copleşit. Lui îi plăcea să fie mai în vârstă decât era, de aceea îşi lăsase mustaţă. Acolo erau Cezar Baltag, Fănuş Neagu, o societate complet ostilă, din punctul meu de vedere, al omului venit de pe băncile liceului”, a povestit scriitorul, care a redat apoi pasaje din discuţiile sale cu Ana Blandiana, gânduri despre condiţia poetului. Mircea Bradu a spus însă că, în ciuda vremurilor ostile de atunci, când cenaclul la care activa a putut să poarte numele lui Iosif Vulcan numai după ce supervisorul vremii a primit informaţia că acesta a fost „profesor la Beiuş”, îşi doreşte ca şi Andreea Lupu să poată beneficia de condiţiile cenaclului condus de Traian Blajovici. Acolo unde alături de Mircea Bradu şi-au citit creaţiile: criticul de teatru Dumitru Chirilă, scriitorul Titus Popovici, ori poeta Doina Sălăjean. Mircea Bradu a sfătuit-o pe Andrea să nu dezarmeze, să-şi urmeze visul de a scrie, dar să aibă întotdeauna responsabilitate faţă de talentul ei. Mircea Bradu a promis că o va urmări îndeaproape pe poeta Andreea Lupu şi va fi acolo de câte ori va avea nevoie de sfatul lui.
Citiți principiile noastre de moderare aici!