Elevii Colegiului Naţional „Samuil Vulcan” din Beiuş, liceeni şi gimnazişti, au învăţat şi au demonstrat acest adevăr pornind de la un studiu de caz, cel al evoluţiei în timp a evreilor orădeni şi beiuşeni, realizările lor, dar şi tragismul decimării acestora în perioada Holocaustului.
Lucrările s-au desfăşurat vreme de două zile, 23-24 noiembrie 2017, sub genericul „Lume de adolescent şi copil, la limită”. Iniţiator şi coordonator al proiectului, prof. Elena Ojică a propus, ca grupuri-ţintă ale activităţi, câte 130 de elevi şi câte 25 de profesori.
Prima zi a fost dedicată Conferinţei elevilor. Iată titlurile şi autorii lucrărilor prezentate în PowerPoint şi afiş: Evreii din Oradea – o lume mai bună prin ei înşişi – Daniel Budo, XII A; Art Nouveau-Secession la Oradea – Luca Dreana, XII D; Datoria morală faţă de identitate şi alteritate. Comunitatea evreiască din Beiuş – Răzvan Foncea, X A, invitatul nostru de la Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaş” Beiuş; Auschwitz 2017 – Andrei Ojică, IX C; Ghetou. Lagăr. Univers de copil – Rareş Ilieş, VIII; Lumea mea să nu devină niciodată lumea ta! Hoţul de cărţi – Maria Cuc, Alexia Mihoc, IX C; Lume de copil şi adolescent, la limită. Bibliotecara de la Auschwitz, Paula Cheţ, XII D.
Participanţii au învăţat şi aprofundat faptul că o comunitate se poate dezvolta în timp numeric, dar mai ales spiritual şi material. Este cazul comunităţilor evreieşti din Oradea şi Beiuş. Evoluţia acestora a fost favorizată de calităţi ca: voinţă, inteligenţă, dorinţa de a învăţa mereu noul, spirit practic, creativ, pe care dorim să le cultivăm elevilor noştri.
Nu întâmplător, evreii orădeni au trasat şi planul modernizării oraşului de pe Crişul Repede, prin ridicarea unor clădiri de avangardă la începutul secolului al XX-lea, palatele în Stil Art Nouveau, pe care le admirăm şi azi. Asemenea stiului arhitectural, aceste clădiri reprezintă o tentativă de a concilia arta cu progresul tehnic, de a îmbina funcţionalul cu frumosul. Palatele Art Nouveau descrise au permis intrarea Oradiei într-un Circuit turistic europen Art Nouveau.
În acelaşi timp, existenţa comunităţilor evreieşti în Oradea şi Beiuş demonstraeză o bună convieţuire interetnică şi confesională, principii europente atât de promovate azi.
Iată, însă, că manifestările antisemite nu au întârziat să apară în aceste teritorii, în circumstanţele politice şi istorice ale timpului. Aşadar, manifestările Holocaustului şi-au urmat traseul binecunoscut, cele mai teribile fapte petrecându-se în ghetouri, lagărele de muncă forţată şi lagărele de exterminare. Supuşi unor legi potrivnice şi unui univers restrictiv, în care singura perspectivă era moartea, evreii amintiţi au încercat să supravieţuiască omeneşte, şi prin activităţi culturale, dar mai ales încercau să ofere copiilor educație, astfel încât să fie mai puţin traumatizați. Descoperirea acestor activităţi clandestine, fireşti în condiţii normale, atrăgea trimiterea în lagărele de exterminare.
Aceste realităţi au devenit subiecte de romane, elevii discutând cazul real al Ditei Kraus – în romanul „Bibliotecara de la Auschwitz” de Antonio Iturbe, sau cel imaginar al lui Liesel, protagonista romanului „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak.
Un moment realmente emoţionant a fost evocarea unei „întâmplări” frumoase la Beiuş. Prof. Dan Ispas a vorbit despre reabilitarea vechiului cimitir evreiesc din Beiuş, acţiune nobilă înfăptuită în anul 2014, ca omagiu adus „minorităţii etnice ce a susţinut puternic evoluţia oraşului nostru”. Împreună cu d-na Jemima Feneşi, elevii claselor a XII-a C şi a XI-a B, având şi sprijinul autorităţilor, au împlinit o faptă admirabilă, de care se pot bucura beiuşenii şi toţi cei care revin uneori în locurile de baştină, din îndepărtate locuri ale lumii.
Prima întâlnire a elevilor şi dascălilor s-a finalizat cu câteva concluzii: „Omul e măsura tuturor lucrurilor.”; Calităţile umane identificate permit făurirea unei lumi aşa cum ne-o dorim; Omul poate învăţa, gândi şi trăi frumos şi atunci când unica perspectivă este moartea; Oamenii se formează prin ei înşişi, dar şi cu concursul celor din jur; Cititul cărţilor a salvat vieţile copiilor într-un univers „la limită”.
Având caracter transdisciplinar, activitatea a cuprins: Componenta istorică: evoluţia demografică, economică şi culturală a evreilor din Oradea şi Beiuş, în contextul istoric şi politic al secolelor XV–XX; fenomenul Holocaust pentru aceeaşi etnie.
Componenta culturală: arhitectura Art Nouveau, promovată de arhitecţi, constructori şi proprietari evrei de la începutul sec. XX, în Oradea; promovarea lecturii. Componenta cultural-spirituală: trasee turistice locale şi europene: sinagogile orădene; circuitul Palatelor Art Nouveau, intrate deja în circuitul turistic european tematic; Vechiul Cimitir Evreiesc de la Beiuş. Componenta civică: cultivarea principiile toleranţei interetnice şi interconfesionale, al egalităţii în drepturi, al demnităţii, drepturile minorităţilor. Componenta etică: acţiunea de reabilitare a Cimitirului Evreiesc din Beiuş, împlinită ca omagiu adus comunităţii, azi reprezentată de mai puţin de 10 persoane.
Ce a de-a doua zi a fost rezervată conferinţei elevilor şi unei lansări de carte. Au fost evocate Anne Frank şi Eva Heyman, victimele de numai 13 ani ale Holocaustului. Acestea şi-au dobândit dreptul la memorie prin valoarea documentară a jurnalelor ţinute, mai ales prin notarea realităţilor din ghetourile în care au trăit vremelnic şi nedrept. Cazul Annei Frank a fost prezentat de elevele clasei a XI-a D Filologie: Alessia Iovan, Mălina Morar, Margareta Toderici, Daria Toma, Miruna Ţiţ. Despre Eva Heyman şi jurnalul ei a vorbit prof. Elena Ojică.
Invitatul special al evenimentului a fost dramaturgul Paşcu Balaci, care a lansat piesa de teatru „Eva Heyman–o Anne Frank a Transilvaniei”, scrisă în memoria acesteia.
Autorul piesei este absolvent al Liceului „Samuil Vulcan” (1975) şi ilustrează, la cel mai înalt nivel, tema SEG – „Lumea mea depinde de noi”, dar şi capitolul Alumni, al şcolii. Despre acesta a vorbit, cu toate drepturile rezervate, dirigintele dumnealui, prof. Teodor Rif. Dascălul a menţionat impresionanta activitate literară a elevului său, manifestată ca poet, dramaturg, eseist și jurnalist. Vorbitorul a prezentat şi piesa de teatru lansată, subliniind modernitatea acesteia şi modul excepţional în care autorul potenţează dramatismul întâmplărilor din Oradea anilor ’40, aşa cum le-a trăit Eva, dar şi sfârşitul tragic în lagărul de la Auschwitz, semnat de dr. Mengele.
Un moment sensibil au creat Cosmina Pojoca, Olivia Atudorei, Adela Citrea, Maria Ghenţ şi Gabriela Mihalce, din clasa a VIII-a, dând glas gândurilor, idealurilor, temerilor Evei Heyman, aşa cum sunt surprinse în piesa de teatru, într-o lectură emoţionantă, premiată de autor cu volumele sale.
Prof. Elena Ojică a citit câteva rânduri însemnate în faţa statuii Evei Heyman, ridicate în memoria tuturor copiilor orădeni victime ale Holocaustului: „Eva este singurul copil care rămâne peste noapte în Parcul Bălcescu, parcul lor, al copiilor. Eva are, de vreo 73 de ani, tot… 13 ani. Eva nu doarme niciodată. Priveşte continuu, poate cu aceeaşi uimire şi deznădejde, drumul-de-fier care trecea odată pe aici. Numai ea îl vede pentru că azi a dispărut din acest loc, râmânând doar în memoria fotografiilor. Eva priveşte, fără să poată înţelege, calea ferată de la care a început odiseea evreilor bihoreni în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Anomalia omenească numită Holocaust şi această cale ferată au racordat Oradea, încă o dată şi încă într-un mare fel, la tensiunea europeană a timpului.”
Concluziile celei de-a doua întâlniri au fost: Ororile Holocaustului nu trebuie să se repete niciodată.; Omul poate învăţa, gândi şi trăi frumos şi atunci când unica perspectivă este moartea.; Jurnalul Annei Frank şi al Evei Heyman demonstrează însemnătatea cuvântului scris, valoarea lor documentară.; Absolvenţii de succes ai liceului nostru devin modele pentru tinerii de azi.; Literatura şi lectura pot deveni abilităţi de viaţă.
Componenta istorică a proiectului a subliniat că jurnalele studiate oferă informaţii despre idealurile copiilor din anii ’40 ai secolului al XX-lea, dar şi despre suferinţele evreilor din ghetoul orădean. Componenta cultural-spirituală a dus la identificarea perimetrului ghetoului orădean şi includerea într-un circuit turistic, dar şi promovarea lecturii. Prin componenta civică au fost cultivate principiile toleranţei interetnice şi confesionale, al egalităţii în drepturi, al demnităţii, drepturile minorităţilor.
Ne-am bucurat să primim semnul de departe al prof. dr. Paul Farkaş, oaspetele nostru din această toamnă, când a revenit temporar pe meleagurile natale. Dumnealui a semnalizat în „Jurnalul săptămânii”, din Israel, buna convieţuire interetnică de la Beiuş, gestul firesc de reabilitare a vechiului cimitir evreiesc, dar şi o promovare a activităţilor noastre. Într-o scrisoare deschisă, a evocat anii copilăriei şi adolescenţei, dascălii care au pus temelie formării sale, Liceul Vulcanist, văzut ca o adevărată Alma Mater Beiusensis.
Evaluarea activităţilor s-a realizat prin chestionare tematic adresate elevilor.
Coordonatorii activităţilor au fost profesorii: Elena Ojică, Ioana Schilinka, Mihaela Ilieş, Otilia Peti, Cristian Ţoţa, Jemima Feneşi, Dan Ispas (Colegiul Tehnic „Ioan Ciordaş”).
Echipa proiectului a beneficiat de buna colaborare a managerilor instituţiilor partenere: d-na Diana Naprodean – Biblioteca Municipală „Constantin Pavel” Beiuş şi dl. Cristian Ţoţa – Muzeul Municipal Beiuş.
Este lăudabilă implicarea în organizarea evenimentului a directorilor Colegiului – doamna prof. Mihaela Ilieş şi domnul prof. Viorel Gavra.
Elena Ojică
Citiți principiile noastre de moderare aici!