Distrusă de câteva ori, de război, de securitate, acest sanctuar prețios care e biblioteca Colegiului Gojdu a renăscut prin forța elitelor colegiului, a descendenților dinastiilor gojdiste și a sponsorilor.
Biblioteca va purta numele marelui dascăl gojdist Augustin Cosma , profesorul de limba română care a înfiinţat aici, la 1 Decembrie 1937, revista «Ţara visurilor noastre», prima publicaţie şcolară din ţară.
“Biblioteca liceului – care va împlini la anul o sută de ani în limba română – este una foarte veche, cu 32.000 de volume şi peste 100 de cărţi de patrimoniu. A fost distrusă de mai multe ori. Acum nu avea un spaţiu corespunzător.”, a explicat scriitorul Mircea Bradu demersu său de a organiza o inaugurare și o lansare de cărți avându-i ca autori pe elevii simbol ai liceului.
Din perspectiva scriitorului „ bibliotecă este un simbol; pentru noi, generaţiile care am crescut fără calculator, era o capelă. Şi cred că trebuie să existe o continuitate culturală, spirituală, iar spiritualitatea acestui liceu trebuie să revină la prestigiul pe care l-a avut. Să se simtă în oraş ca o personalitate spirituală” , a spus Mircea Bradu.
Sălile bibliotecii au fost renovate cu fonduri din donaţii în valoare de circa 67.000 de lei.
Proiectul noii biblioteci a fost lansat în urmă cu trei ani, atunci când nepotul profesorului Cosma, tenorul de talie mondială Alexandru Badea, remarcat de Domingo și Pavarotti, a fost invitat de asociaţia de părinţi a Colegiului “Emanuil Gojdu” şi a susţinut pro bono un concert caritabil în acest scop la teatrul orădean. Peste 20.000 lei a reușit să adune tenorul atunci, adică aproximativ o treime din valoarea investiției în noua bibliotecă.
Alexandru Badea a mărturist, de-altfel că a îmbrățișat muzica datorită bunicului său, care s-a stins din viață când avea trei ani. Dorința marelui profesor Augustin Cosma a fost ca atunci când Alexandru va împlini 5 ani, să i se cumpere o vioară. De-altfel și mama tenorului a mărturisit la întâlnirea de la Gojdu că dacă nu ar fi fost o timidă ar fi fost solistă la Operă. „Mi-am dorit tot timpul un băiat cu vocea mea și cu chipul tatălui său”.
Cea mai onorantă invitație
Ușor emoționat, protagonist pe marile scene ale lumii, tenorul Alexandru Badea a făcut o declarație surprinzătoare referindu-se la invitația primită de la Colegiul Gojdu. „Săptămâna trecută am bătut la uşa direcţiunii acestei instituţii emblemă a oraşului cu scopul de a invita corul liceului să se alăture ediţiei a treia a festivalului European Open Music. Mi-am spus că o gală de închidere în Piaţa Unirii, unde vedetele serii ar urma să fie elevii urbei, reuniţi într-un cor al noii generaţii, alături de unele dintre brandurile culturale ale ţării, Corul Madrigal, Corul de Copii Radio şi Filarmonica din Oradea, e o idee pe care dacă am reuşi să o materializăm, ar putea deveni un lucru de care să ne aducem cu drag aminte.
Sămânţa care a făcut posibil acest eveniment cultural al oraşului, tot în clădirea aceasta a fost sădită. Prin urmare nu aveam cum să nu bat la uşa dumneavoastră”, a explicat tenorul care pentru al treilea an consecutiv aduce la Oradea mari interpreți de operă și nu numai, în cadrul regalului cultural European Open Music. „ Cu această ocazie am aflat cu bucurie că proiectul bibliotecii colegiului, la care am fost invitat cu trei ani în urmă să pun şi eu umărul, a fost dus la bun sfârşit.
Îmi amintesc de discuţia pe care am avut-o cu unul din iniţiatorii proiectului, directoarea colegiului de la acea vreme, doamna Bako, care mă întreba dacă aş accepta să susţin un concert de binefacere care să contribuie la realizarea proiectului care urma să poarte numele profesorului Augustin Cozma, formator de vocaţie, cel care la 1 decembrie 1937 înfiinţa în această şcoală revista «Ţara Visurilor Noastre». A fost şi este în continuare cea mai onorantă invitaţie pe care am primit-o în cei peste 35 de ani de când urc pe scenă. Onorant este şi pentru şcoală faptul că, iată, directorii care s-au succedat încearcă să ducă la bun sfârşit proiectele pe care şcoala şi le-a asumat dâdn un exemplu de sriozitate şi previzibilitate, lucru firesc dar din păcate rar. Numai în felul ăsta îţi poţi câştiga respectul ca instituţie şi în cele din urmă încrederea.
Acest firesc făcea parte din fiinţa omului Augustin Cozma. Ştiu, dar cu siguranţă doar într-o oarecare măsură, ce a însemnat profesorul Augustin Cozma pentru această şcoală. Despre caracterul lui, în schimb, ştiu mai multe. Iar acest caracter l-a determinat să prefere închisorile comuniste decât să abdice de la valorile pe care şi le-a asumat. Valori pe care a reuşit să le insufle atâtor generaţii. Cred că a fost un model pentru tinerii din jurul lui. Dar acelaşi lucru l-aş putea spune despre mulţi alţi dascăli sau absolvenţi ai colegiului, care au dus numele acestui spaţiu cultural orădean departe de graniţele ţării. Biblioteca ar fi putut la fel de bine să poarte numele oricăruia dintre ei. Pentru că doar o minte bolnavă ar putea contesta contribuţia pe care au avut-o personalităţile marcante care s-au format aici. Cu atât mai grea le-a fost alegerea celor care au iniţiat proiectul, cu atât e mai mare cinstea celor care l-au dus la bun sfârşit”.
Invitaţiei gazdei evenimentului, directorul Florin Nicoară au răspuns episcopul ortodox PS Sofronie Drincec şi cel greco-catolic PS Virgil Bercea, universitarii Gabriel Moisa şi Sorin Şipoş, omul de teatru Elisabeta Pop, nepotul lui Teodor Neș, Alexandru Pop.
Au fost prezentate personalitățile și operele academicienilor Mircea Malița, D.R. Popescu, Dorin Poenaru, ale profesorilor universitari Toma Leonida Dragomir, Alecsandru Baba, Radu Iftimovici și nu în ultimul rând a scriitorului Mircea Bradu. Evenimentul de la Colegiul Gojdu a prilejuit lansarea, în premieră, a unor cărți care nu au mai fost lansate. Fiecare dintre autori a avut un „naș”.
Reverența academicianului
De exemplu, despre academicianul Mircea Malița a vorbit doctor Cristina Pușcaș. Academicianul a transmis un mesaj profesorilor și elevilor din Gojdu, ca din partea unui elev recunoscător, urându-le succes în „acest secol al transformărilor”. Mircea Malița, viitorul ambasador la ONU și în SUA, viitor ministru al Învățământului a venit în Gojdu la 10 ani și a avut senzația că intră într-un sanctuar prețios, reflexul fiind același și azi de a face ore reverență în fața profesorilor legendari ai școlii : Teodor Neș și Augustin Cosma. Prin lumea fizicii nucleare și a matematicii superioare, prin teoria sistemelor i-a purtat pe cei prezenți inginerul Ioan Cohuț. Acesta a dezvăluit că Dorin Poenaru, fostul său coleg pentru care fuziunea și fusiunea nucleară aproape că nu mai au secrete, a donat 24 de volume bibliotecii Colegiului Gojdu. Nici fascinanta lume a matematicii nu mai are secrete pentru Toma Leonida Dragomir, care a creat o școală în școală. În încheierea discursului său, Ioan Cohuț l-a îndemnat pe directorul de la Gojdu, profesorul de matematică Florin Nicoară să ducă mai departe tradiția matematicii la Gojdu.
L-a cunoscut pe Hitler
Cum nu se putea mai nimerit, despre dramaturrgul Radu Iftimovici a vorbit fostul secretar literar al Teatrului de Stat Oradea, Elisabeta Pop. Pe scurt, Elisabeta Pop l-a caracterizat pe dramaturgul căruia Teatrul orădean nu i-a jucat nici o premieră- chiar dacă pe Iftimovici îl lega o relație de prietenie inclusiv cu directorul de atunci Mircea Bradu- ca având un umor teribil, o autoironie permanentă, o inteligență sclipitoare și ca fiind un maestru al titlurilor. „Cu dramaturgul Radu Iftimovici am început o corespondenţă lungă. După ce am corespondat vreo trei ani, ne-am şi cunoscut personal. Mi s-a părut un domn de o inteligenţă sclipitoare şi cu un umor teribil. De fapt, scriindu-ne am început să ne cunoaştem.
El avea această plăcere de a se autoironiza dar şi de a trimite ironii înspre ceilalţi. În ultima lui carte pe care mi-a trimis-o mie, domnului Bradu şi domnului Chifor, intitulată tot cu umor «Veşnica mea pomenire» povesteşte, pe lângă un capitol dedicat Liceului Gojdu, în care pomeneşte despre dascălii şi colegii lui, povesteşte şi de relaţiile lui cu Raluca Ripan, cu Nicolae Cajal, cu Emil Palade, cu personalităţi importante. Dar deşi lucra cu aceşti oameni, avea un sentiment ciudat în faţa aşa-zişilor specialişti în ale teatrului, pentru că avea stilul de a-ţi spune: «eu ştiu, sunt om de ştiinţă dar dumneata ştii teatru şi te rog să mă ajuţi să scriu piese». Ceea ce era o absurditate pentru că el scria nişte piese extraordinare când cenzura funcţiona la maxim. A început să îmi trimită piesele. Dacă vă citesc titlurile o să vă amuzaţi: «Musca dintre geamuri», «Poftă bună, canibali!», «Crimele Agatei Cristea», «O mierlă cu un peştişor, căpiaţi de amor», «Creşteţi vipere la sâni», «Nu ucideţi caii verzi», «Ah, ce grozav e să faci amor pe ploaie». Şi ultima piesă pe care mi-a trimis-o nu de mult timp, «Aventurile pravoslavnicilor Mitică şi Petrică», cei doi fiind de fapt Petru cel Mare şi Dimitrie Cantemir. În fine, după 90 a scris piesa «Curve de lux» în care era vorba de fapt despre acei scriitori – Arghezi, Sadoveanu -, care au făcut compromisuri cu comuniştii. Ăsta era Iftimovici. Era un generos.
Deşi eu şi cu Mircea Bradu suntem cei mai vinovaţi că nu am reuşit să îi facem nicio piesă la Oradea, lucru cu care ne atinge des în corespondenţă. Cenzura de la titlu ne oprea deja piesa, aşa încât nu am reuşit nicium să îi scoatem vreo piesă. La un moment dat, Dan Alexandrescu şi D.R. Popescu, cu care era coleg în Gojdu, au încercat să ajute, iar la un moment dat opt sau nouă teatre din ţară au propus piesele lui Ifimovici, care se socotea un fel de dramaturg amator, fiindcă pe lista dramaturgilor erau: D.R.Popescu, Paul Everac… Dar nu era adevărat. Piese lui au, pe lângă povestea care merge firesc înainte, au şi un subtext politic absolut”, a spus Elisabeta Pop. Fostul secretar literar al Teatrului a povestit în stilu-i captivant episoade inedite din viața lui Iftimovici, modul în care atunci când avea 6/7 ani l-a cunoscut pe Hitler. Dramaturgul a povestit amuzat întâlnirea cu hitler ocazionată de faptul că tatăl său era medic militar. Întâlnirea la care a participat și micul Iftimovici s-a derulat pe parcursul a 15 minute. În aceeași manieră a interferat Radu Iftimovici și cu temuta Anna Pauker.
Nevoia de repere
Prezența celor doi episcopi la eveniment i-a reamintit scriitorului Mircea Bradu că elev fiind la deschiderea cursurilor la Colegiul Gojdu filmul evenimentelor e dominat de prezența a doi episcopi, așa cum la premiera piesei sale „Inima ” au fost tot doi episcopi.
În cuvântul său, PS Virgil Bercea a subliniat nevoia de repere într-o societate lichidă, parafrazându-l pe Zygmunt Bauman.„Nu uitaţi nici cuvântul Mântuitorului care spune «Mergând, învăţaţi!» şi încercaţi să vi-l asumaţi”, a subliniat episcopul Bercea.
Episcopul Sofronie Drincec a ținut să spună că biserica nu poate lipsi din ecuaţia culturală a Cetăţii, pentru că, Biserica este „maica spirituală a poporului român”.
“Biblioteca este un spaţiu extraordinar şi binecuvântat, care înseamnă bucurie şi răsfăţ spiritual pentru orice om cu un dram de inteligenţă. Cred că toată Transilvania are astfel de licee emblemă pentru comunităţile româneşti şi care au dat poporului nostru foarte multe generaţii de intelectuali, culminând cu academicieni, dar fiecare intelectual român în Transilvania este o valoare după ce secole la rând comunitatea noastră a avut mai puţini intelectuali. Este şi motivul pentru care vă felicit”, a spus episcopul Sofronie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!