Dr. chimist Olimpia Mureșan, expert, dr. Constantin Costea, restaurator și Ștefan Lipot, expert. Sunt ghizii care ne duc în intimitatea istoriei pieselor de patrimoniu din Palatul Princiar. Cei trei restauratori au ținut prim-planul vernisajului expoziției Renaștere prin restaurare care a marcat debutul Festivalului medieval din Cetate.
Mihai Mălaimarespunea că: „Restauratorii sunt singurii care pot vedea prin ochiul mărunt forma întreagă a vasului, cu toată istoria care s-a săvârșit odată cu el, odată cu oamenii care au purtat vasul în mâinile lor truditoare, harnice, trecătoare. Sunt singurii care simt cum le pulsează istoria între degete. Sunt legătura noastră cu noi înșine prin timp”.În spatele fiecărui obiect întâlnit din Palatul Princiar e o poveste, o poveste în care printre personajele principale se numără și restauratorii. Rolul lor e scris de talentul și pasiunea, dăruirea cu care reconstituie istoria. Așa cum spunea dr. chemist Olimpia Mureșan, restaurarea înseamnă a cunoaște intimitatea materialului, iar piese de restaurant sunt asemenea unui pacient care nu vorbește, nu se plânge, dar care trebuie tratat corespunzător.
Un restaurator este nevoie de multă pregătire, multe ore de practică, de cunoștințe de chimie, fizică, istorie, artă…
„Sub lupa restauratorului”fiecare piesă e refăcută cu trudă. Piesele de mobilier care au aparținut episcopului ortodox Nicolae Popoviciu sunt vedetele expoziției din Palatul Princiar . Restauratorul Ștefan Lipot este cel care a refăcut două noptiere, măsuța și scaunul pe care a stat Episcopul. Mobilierul a ajuns la Oradea cu concursul muzeografului Cristina Pușcaș. Mobilierul s-a aflat, până anul trecut, în casa părintească a acestuia din Biertani, jud. Sibiu. Mobilierul a ajuns la Muzeul Cetății și Orașului Oradea prin grija părintelui Nicolae Bordașiu, bihorean, fost deținut politic, care acum slujește la Biserica Sfântul Silvestru din București.Nicolae Popoviciu a fost cel mai tânăr dintre ierarhi urcat în scaunul episcopal la vârsta mesianică de 33 de ani, în ziua de 28 aprilie 1936. La scurt timp după cedarea Ardealului, pe 4 octombrie 1940, va fi arestat, împreună cu 300 de intelectuali români orădeni și închis în Penitenciarul din Oradea. ”Am fost dat pe mâna gardienilor, cărora li s-au dat instrucțiuni să fiu închis separat într-o celulă. Majoritatea gardienilor au avut numai cuvinte de ocară și batjocoră”. Cu toții vor fi expulzați cu un vagon de marfă, dincolo de graniță. Urmează până în 1944, perioada exilului de la Beiuș.Odată cu instaurarea regimului comunist, înaltul prelat va fi supus unei permanente persecuții. Înaltul Sinod, în urma presiunilor, va accepta să-l pensioneze pe ierarh la vârsta de 47 de ani, fiindu-i stabilit domiciliul obligatoriu la Mănăstirea Cheia. Timp de zece ani, până la moartea sa timpurie, survenită la 20 octombrie 1960, fostul episcop Nicolae Popoviciu va fi în permanență supravegheat, inclusiv, prin intermediul călugărilor.
Lemnul e o materie vie care lucrează tot timpul și peste 100 de ani, a explicat restauratorul.Tratarea orificiilor de zbor și păstrarea pieselor în carantină până la eliminarea dăunătorilor, consolidarea și completarea lemnului suport, completarea furnirului în zonele lacunare cu furnir din același material lemnos, șlefuirea zonelor plombate, integrarea cromatică a zonelor cu completări, peliculizarea suprafețelor prin tamponare cu lac, sunt câteva dintre etapele prin care a trecut mobilierul episcopului.
Olimpia Mureșan, Constantin Costea și Ștefan Lipot cunosc secretele restaurării, fie că obiectul e o sapă sau un tablou, ei sunt capabil să reînvie peste secole orice obiect. Mărturie e, de exemplu, o sapă descoperită în timpul săpăturilor arheologice din corpul B al Palatului Princiar, aflată într-o stare de mineralizare avansată cu o mragine cu risc de fragilizare. Până să ajungă exponat de muzeu, sapa a trecut prin: examinare, documentare, diagnostic, degresare, curățire mecanică, lipire, consolidare, stabilizare chimică prin taninare, conservare finală prin peliculizare. Sfânta Familie, un tablou de secol XIX, din Școala venețiană a fost refăcut tot de Ștefan Lipot. Lucrarea a necesitat consolidare profilactică cu foiţă japoneză, dar şi alte tehnici de conservare pentru redarea planeităţii.Zi de zi, restauratorii lucrează cu soluţii de amoniac, acetonă, terebentină sau colofoniu, substanţe chimice periculoase urmând ca un ritual etapele intervenției de restaurare: documentarea, examinarea, investigarea, diagnosticul, stabilirea modului de interbvenție, execuția intervenției, întocmirea documentației aferente intervenției, controlul periodic al stării de conservare a obiectului. Garanția unei intervenții profesioniste e dată de înțelegerea fenomenului și procesului, cunoașterea, documentarea continuă și urmărirea în timp a intervenției. Descoperirea unor artefacte arheologice cu suport organic constitue o provocare anevoioasă pentru restaurare. Cu toate acestea, restauratorii din Cetate au reușit recuperarea unor fragmente textile prin conservarea unui sfeșnic de factură orientală descoperit în 2014. Fragmentele de textile erau complect înglobate în ceara care mai conținea reziduri de ardere și produși de coroziune ai cuprului. Cu bisturiul au lucrat restauratorii la o cahlă de teracotă cu motive decorative renascentiste din secolul XVII, descoperită sub forma a 16 fragmente pentru a reda decorul: motivul ulciorului, de tip amforă, și un buchet de lalele încadrate de cinci chenare profilate.
Primum non nocere. E principiul care stă la baza restaurării. Intervenția nu trebuie să înlăture, să diminueze, să falsifice părți ale obiectului. Materialele folosite în restaurare trebuie să fie similare cu cele originare, sau să aibi proprietăși fizice și mecanice cât mai apropiate de cele originale. Se vor folosi numai materiale care pot fi îndepărtate ulterior fără a afecta starea obiectului. Un alt principiu e cel al lizibilității intervenției: toate intervențiile asupra obiectului, din punct de vedere al naturii, poziționării, completării zonelor lacunare, trebuie să se poată vedea fie prin examinare directă, fie prin intermediul documentației din dosarul de restaurare. Restaurarea se oprește acolo unde începe ipoteza. Nu se fac completări dacă lipsește mai mult de 50% din obiect.
Citiți principiile noastre de moderare aici!