La sentinţa civilă emisă de judectoarea Ioana Dudaş pe 15 septembrie 2010, Prefectura Bihor a făcut recurs la Tribunalul Bihor. Radu Maria nu a lăsat lucrurile aşa şi a cerut strămutarea procesului, la Tribunalul Olt! Iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acceptat cererea Mariei Radu, care îşi argumenta demersul prin mediatizarea procesului, dacă recursul s-ar judeca în Bihor, precum şi unele legături de rudenie a unor funcţionari din Prefectura Bihor cu Justiţia bihoreană! Faptul că ÎCCJ a aprobat cererea Mariei Radu de mutare a procesului din Bihor naşte semne de întrebare, dat fiind faptul că tot o instanţă bihoreană – Judecătoria Aleşd – i-a dat reclamantei câştig de cauză! Iar cererile de strămutare se fac, de obicei, de către părţile ce au pierdut procesul la prima instanţă.
Ca o ironie a sorţii, între timp, şi Radu Maria a decedat, iar Comisia judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate aşteaptă să vadă cu cine se va judeca în continuare la Tribunalul Olt.
Argumente Prefectura Bihor
În recursul său, Prefectura Bihor şi Comisia judeţeană reclamă mai multe inadvertenţe care au condus la emiterea sentinţei Judecătoriei Aleşd. Astfel, Comisia judeţeană arată că reclamanta trebuia să facă în Justiţie dovada pentru toate cele 62.682 de hectare de teren silvic, în condiţiile în care Comisia a făcut doar o validare parţială, în cazul a 440,4 hectare, pentru care toate documentele depuse au fost clare. Având în vedere suprafaţa imensă cerusă de Radu Maria, funcţionarii de la Prefectura Bihor sunt convinşi că reclamanta a adunat toate actele de preluare a proprietăţilor lui Mateescu de către Statul Român şi le-a însumat, chiar dacă în cazul multor proprietăţi ar fi vorba doar despre mai multe acte de preluare întocmite pentru acelaşi terenuri.
Această concluzie a putut fi trasă ca urmare a faptului că pentru mai multe procese-verbale de preluare a unor proprietăţi forestiere nu a fost identificată şi suprafaţa vizată. În anii 40, Mateescu a contestat diverse procese-verbale de preluare, toate respinse de autorităţile comuniste, care au dispus apoi alte acte administrative pentru preluarea terenurilor silvice de la Mateescu. Astfel s-ar explica de ce există atâtea documente ce certifică naţionalizări, fără a mai fi identificată şi suprafaţa. Practic, s-ar putea interpreta că în hârtii se fac referiri în repretate rânduri la aceleaşi câteva terenuri. Radu Maria a susţinut însă altceva şi, deşi topografia locurilor arată absurditatea cererii, judecătoarea Ioana Dudaş i-a retrocedat tot ce a cerut reclamanta, fără să ţină cont de realităţile zonei.
În recurs, Prefectura Bihor mai face referire şi la viciile de procedură ale Judecătoriei Aleşd, cum ar fi acceptarea modificării suprafeţei solicitate printr-o simplă notă de şedinţă, ce nu a mai fost comunicată şi părţii intimate – Comisia judeaţeană pentru retrocedări. La fel şi în cazul martorilor aduşi de Radu Maria în instanţă, de care Comisia nu a ştiut.
C.C.
Citiți principiile noastre de moderare aici!