Până acum, Ranyak Zoltan a fost cercetat în mai multe dosare, scăpând însă cu bine. Cele mai multe bătăi de cap le-a avut pentru firma Anton Oil, care a fost ţinta cercetărilor privind două VIP-uri bihorene: omul de afaceri Adrian Tărău şi fostul finanţist Ioan Lascău.
În tandem cu Lascău
În schimb, Lascău a ajuns după gratii după ce a fost condamnat, pe 8 martie 2013, de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie într-un dosar în care, în 2006, procurorii DNA Oradea l-au trimis în judecată, alături de afaceristul orădean Ranyak Zoltan, sub mai multe capete de acuzare. În acel dosar, pe 1 iunie 2010, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpatul Ranyak Ambro Zoltan, pentru savârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală. Însă pe 28 februarie 2012, Curtea de Apel Braşov a încetat procesul penal împotriva lui Lascău şi a lui Ranyak pentru acuzaţiile de bancrută frauduloasă, menţinând însă obligaţia ambilor inculpaţi de a achita cheltuielile judiciare de 6.000 respectiv 1.000 de lei. DNA a făcut recurs iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat, în final, doar pe Lascău.
Un alt proces care s-a terminat relativ bine pentru Ranyak a fost cel în care a fost trimis în judecată alături de cetăţeanul maghiar Farkas Endre pentru importuri petroliere derulate, în anul 1997, prin firma Farclar Exim. Însă pe 17 mai 2011, Curtea de Apel Oradea a respins recursul declarat de Direcţia Finanţelor Publice Bihor şi a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înlăturând dispoziţia de achitare a inculpaţilor Ranyak Ambro Zoltan şi Farkas Endre. Prin aceeaşi decizie, CA Oradea a încetat procesul penal pentru art. 12 din Legea 87/1994 (privind evaziunea fiscală).
Cum se apără acum
Apărătorul legal al omului de afaceri Ranyak Zoltan, avocatul Răzvan Doseanu, apreciază că nu se justifică măsura de arestare preventivă propusă de DIICOT în dosarul lucrărilor de construcţii în care mai sunt suspectaţi Ţiril şi Udrea.
„Sesizarea în această cauză datează din anul 2012. Aşa încât nu se poate susţine că, dintr-o dată, după trei ani, aceşti oameni de afaceri au devenit un pericol pentru ordinea publică”, motivează Doseanu.
Reprezentantul legal al lui Ranyak mai afirmă că în cauză s-a supraevaluat prejudiciul fiindcă s-a ţinut cont doar de valoarea integrală a lucrărilor care nu poate fi considerată însă „profit net”. „Apar cheltuieli obligatorii cu materialele de construcţii, salarii, combustibili, întreţinerea utilajelor. Anchetatorii nu contestă că lucrările sunt realizate, dar formulează suspiciuni privind circuitul plăţilor între firmele implicate. Chiar şi din această perspectivă, un eventual prejudiciu se poate evalua just prin scăderea din suma încasată a cheltuielilor de realizare a lucrărilor”, mai observă avocatul Doseanu. Rămâne de văzut ce argumente va reţine astăzi Curtea de Apel Oradea privind luarea măsurii preventive potrivite.
Citiți principiile noastre de moderare aici!