În anul 2013 alţi patru copii au fost în pericol de a se îneca în apele Crişului Repede, fiind salvaţi de pompierii militari printr-o operaţiune dificilă, contracronometru, iar în luna mai a.c., alte două vieţi de 13 şi 16 ani au fost curmate într-un canal colector din localitatea Boiu, respectiv în barajul de la Tileagd. În cursul zilei de miercuri, neglijenţa unor părinţi putea să se soldeze cu plata tributului suprem: viaţa fetiţei lor. Apelantul numărului unic 112, sesiza faptul că fiica sa, în vârstă de patru ani, a dispărut, ultima oară fiind văzută de o persoană (înainte cu trei ore de la efectuarea apelului pe 112) pe digul barajului de la Tileagd. La locul indicat de apelant au fost mobilizate de urgenţă echipajul de căutare-salvare de la înec din cadrul Staţiei de Pompieri Aleşd, echipajul de scafandri al Detaşamentului 2 de Pompieri Oradea şi echipaje de poliţie.
Din fericire, copilul a fost găsit, teafăr, de un echipaj de poliţie, în localitatea Tileagd, micuţa aflându-se în compania unor consăteni de-ai apelantului, însă probabilitatea ca fetiţa să fi căzut în apă, era foarte ridicată.
Sfaturi de la experţi
În acest context, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Crişana” atrage atenţia tuturor părinţilor, bunicilor şi tutorilor legali ai copiilor, asupra consecinţelor tragice ale unor astfel de evenimente, provocate de cele mai multe ori de neglijenţă sau de o clipă de neatenţie!
Preşedintele Asociaţiei Profesionale a Salvamarilor, domnul Adrian Râpă, a declarat faptul că „ o persoană care nu ştie înota şi care se află în apă peste înălţimea ei, se va îneca, nu în câteva minute, ci în maxim câteva zeci de secunde, iar după cinci minute petrecute sub apă, şansele de supravieţuire scad vertiginos”.
În scopul prevenirii unor astfel de evenimente, pompierii militari recomandă populaţiei respectarea următoarelor măsuri:
– Nu lăsaţi niciodată copiii nesupravegheaţi în apă sau în proximitatea apei, nici măcar în piscinele achiziţionate special pentru cei mici ori în cadă;
– Urmăriţi continuu, comportarea copiilor în apă: nu citiţi, nu vă uitaţi la televizor, nu vă jucaţi pe telefon în timp ce copiii sunt în apă şi nu vă întoarceţi nici o clipă cu spatele la aceştia. Nu uitaţi că cei mici sunt imprevizibili: ei trebuie să se scalde numai sub controlul părinţilor sau altor persoane mature, chiar dacă ştiu înota;
– Echipamentele speciale pentru siguranţa înotului (colac de salvare, aripioare gonflabile, tuburi gonflabile etc.) nu sunt în totalitate eficiente, de aceea vor fi utilizate de către copii sub atenta supraveghere a unui adult;
– Împrejmuirea piscinei personale cu un gard poate preveni accidente nedorite în rândul minorilor;
– Purtarea vestelor de salvare de către copii este o metoda eficientă de prevenire a unor astfel de accidente;.
– Explicaţi-le adolescenţilor pericolul la care se expun scăldându-se în locuri neamenajate ( râuri, lacuri, canale de irigaţii sau alte cursuri de apă unde malurile sunt abrupte, curenţii sunt foarte puternici, albiile nămoloase sau pline de plante ori în locurile în care s-au produs anterior incidente: barajul de la Tileagd, canalul colector de la Boiu, apele Crişului Repede, Crişului Negru, respectiv Lacul Sântion), iar în cazul ieşirilor acestora „la scăldat” cu prietenii, stabiliţi de comun acord, o periodicitate şi o modalitate de contact ;
– Intervenţia de urgenţă în cazul asistării la un accident de înot este crucială pentru salvarea unei vieţi, iar semnele care vă indică iminenţa înecului sunt: aplecarea capului pe spate; gura deschisă în încercarea de a inhala aer; capul ţinut în apă, cu gura la nivelul apei; lipsa emiterii de sunete; hiperventilaţie şi gâfâială; ochii sticloşi, incapabili să se concentreze; păr peste frunte sau ochi; lovirea involuntară a suprafeţei apei cu braţele.
Informaţii importante
Pentru a înţelege mai bine pericolul la care cei mici, în special, sunt expuşi, locotenent Camelia Roşca, din cadrul ISU Crişana, a expus în ceea ce urmează, informaţii relevante, explicate de specialişti în domeniu din Statele Unite ale Americii sau Italia despre riscurile de înec.
Astfel, Francesco A. Pia, un binecunoscut salvamar american, autorul unor articole de specialitate, atrage atenţia populaţiei asupra unor aspecte mai puţin cunoscute, dar de importanţă vitală în ceea ce priveşte înecul, afirmând faptul că „Exceptând circumstanţele rare, oamenilor care se îneacă le este imposibil, din punct de vedere fizic, să strige după ajutor. Sistemul respirator a fost creat pentru a respira, vorbitul fiind a doua funcţie. Din acest motiv, respiraţia trebuie să se producă înainte de vorbire. Gurile oamenilor care se îneacă se scufundă în apă şi apoi reapar iar, pentru o scurtă perioadă la suprafaţă. Gurile lor nu stau destul de mult deasupra apei pentru a expira, a inspira şi a şi ţipa după ajutor. Când oamenii se îneacă, gurile lor apucă doar să expire şi să inspire repede înainte de a se scufunda iar. Oamenii care se îneacă nu pot să gesticuleze pentru a solicita ajutorul celor din jur. Instinctul îi forţează să îşi extindă mâinile în lateral şi să apese pe suprafaţa apei. Acest lucru le permite să iasă la suprafaţă suficient cât şi respire.….Oamenii care se îneacă nu pot controla voluntar mişcările braţelor. Din punct de vedere fiziologic, oamenii care se îneacă nu se pot opri din înec pentru a realiza mişcări voluntare prin care să ceară ajutor. De la începutul şi până la finalul reacţiei instinctive, oamenii rămân drepţi şi nu există nicio dovadă care să demonstrez că ei ar da din picioare. Dacă nu sunt salvaţi, aceşti oameni reuşesc să se menţină la suprafaţă între 20 şi 60 de secunde”.
De asemenea, Mario Vittone, autor specializat pe probleme legate de pericolul de înec relatează într-un articol intitulat “Înecul nu pare a fi înec” un eveniment exemplificator în acest sens : “Noul căpitan sări de pe punte în apă, complet îmbrăcat. Fost salvamar, acesta îşi aţintea privirea asupra victimei în timp ce se îndrepta direct spre cuplul care înota între barca ancorată şi plajă. Cred că are impresia că te îneci, îi spuse soţul, soţiei. Se stropiseră în joacă cu apă şi ea ţipase, dar acum stăteau liniştiţi, într-un loc în care apa le ajungea până la gât. Suntem, în regulă, ce face omul ăsta? întrebă ea, puţin deranjată. Suntem bine!, strigă şi soţul făcându-i semn salvamarului să se întoarcă, dar acesta din urmă continua să înoate cu viteză. “ Dă-te la o parte” spuse răstit salvamarul în timp ce ţâşni printre cei doi soţi. Exact în spatele lor, la nici trei metri depărtare, fiica lor în vârstă de nouă ani, se îneca. Adusă la suprafaţă în siguranţă, în braţele căpitanului, fetiţa izbucni în lacrimi strigând: Tată!”
Fostul salvamar Mario Vittone precizează în acelaşi articol că în, foarte multe cazuri, copiii se îneacă în apropierea adulţilor, fără ca aceştia din urmă să realizeze ce se întâmplă, pentru că „Înecul este aproape întotdeauna un eveniment amăgitor de silenţios”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!