Memorandumul privind starea artiştilor independenţi a fost scris de către compozitorul Florentin Milcof şi se adresează Guvernului, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri şi Ministerului Culturii.

În contextul pandemiei Covid-19 şi a stării de urgenţă decretate în România, muzicianul a dorit să atragă atenţia asupra faptului că o serie întreagă de categorii sociale sunt vulnerabile în această perioadă, categorii care beneficiază mai mult sau mai puţin de sistem de asigurări de sănătate, sistem de asigurări sociale sau mecanisme de natură sindicală. Una dintre aceste categorii este cea a „lucrătorilor culturali independenţi”, în care intră: coregrafi, performeri, dansatori, actori, regizori, artişti vizuali, scriitori, operatori, artişti plastici, fotografi, cântăreţi, compozitori, tehnicieni, artişti de circ, magicieni, cascadori etc.

Florentin Milcof precizează în memorandum că utilitatea publică a acestora este consfinţită de Constituţia României la articolul 33 (drepul la cultură) şi subliniază faptul că artiştii independenţi sunt „antreprenori ai propriului talent” şi din această perspectivă trebuie să primescă aceleaşi compensaţii ca și cei din zona economică, sugerând câteva măsuri de protecţie care ar putea fi luate. Printre acestea ar fi acordarea unei sume forfetare pentru PFA-uri, SRL-uri şi artişti independenţi aflaţi în dificultate pe o perioadă de 3-6 luni, scutirea de plata chiriei pentru spaţiile în care companiile independente îşi desfăşoară activităţile, sau scutirea temporară de la plata impozitelor pe venituri din contractele de drepturi de autor şi contracte de prestări servicii, pentru activităţile culturale până la sfârşitul anului.

Cu acelaşi scop, muzicianul a iniţiat în 16 martie şi o petiţie, care până al momentul editării articolului, era semnată de peste 7.600 de persoane. În acest context, artişti orădeni şi oameni din industria muzicală şi-au exprimat punctul de vedere vizavi de acceastă iniţiativă.

Muncă pornită din pasiune

Organizator de evenimente prin LB Shows, Lucia Bochiş nu are încredere că Guvernul României va ajuta în vreun fel și nici nu îi place să stea cu mâna întinsă la cineva care nu înțelege perioada grea prin care trec acum artiștii. „Eu am învățat de la artiști să văd, să aud și să trăiesc. Toată munca lor e pornită din pasiune și împreună ne simțim împliniți când mesajul lor ajunge la public și au loc evenimentele reușite. Pentru noi, aceste spectacole sunt mai importante decât mâncarea sau banii de întreținere, sunt mai degrabă oxigenul pentru a putea supraviețui. Ajutorul va veni tot de la noi și de la oamenii care au puține resurse, dar sunt mai bogați pentru că știu să le împartă cu dragoste, așa cum au făcut și până acum”, spune Lucia.

Membrii formaţiei Fraţii JDiERI consideră că situația actuală din România va fi urmată de consecințe economice usturătoare și s-ar putea ca domeniul privat să fie cel mai afectat. „Noi suntem de părere că statul ar trebui să ofere un suport financiar de bază micilor întreprinzători, inclusiv artiștilor independenți care au fost izbiți din plin de măsurile adoptate recent. Deși noi, toți cei din trupa Frații JDiERI, avem joburi care să ne asigure o bază financiară și nu suntem dependenți de muzică decât sufletește, înțelegem cât de greu se organizează un eveniment, câtă muncă este în spatele unui număr artistic și îndemnăm lumea să încerce să privească arta ca pe orice alt domeniu din mediul privat. Sau dacă e prea mult, să încerce să-și imagineze viața fără muzică, fără picturi, fără cărți sau filme. Alege-ți melodia/filmul/cartea/poza/sculptura/desenul animat preferat/ă și imaginează-ți că nici măcar nu a existat vreodată. Parcă nici tu, ca individ unic, nu mai exiști”.

„Ştiu ce înseamnă să pierzi totul”

Ovi D. Pop este om de afaceri și artist fotograf. „Personal, nu pot separa cele două domenii în care activez, atât pentru faptul că ambele fac parte organică din ceea ce sunt eu, cât și pentru că activitatea mea ca fotograf constituie și o sursă de venit: eu public cărți, care conțin fotografiile mele şi conduc cursuri de fotografie, acreditate de Ministerul Educației și de Ministerul Muncii. Eu astfel îmi câștig existența. Dețin o mică firmă de publicitate, o editură și o asociație non-profit. În total, am cinci angajați. Am mai trecut printr-un faliment în anul 2009 și știu ce înseamnă să pierzi totul, dar mai știu și ce înseamnă să renaști din propria cenușă și să te reinventezi. Pentru mine, asta a fost o condiție pentru a supraviețui, o necesitate. Acum, ne confruntăm din nou cu o perioadă de criză, generată de această dată, de un virus. A venit la fel de fulgerător precum criza din anul 2009. Atunci, Guvernul României nu a luat măsuri pentru a ajuta în mod real nici firmele și nici artiștii. Trag speranța că Romania a învățat din propriile greșeli și că de această dată vom fi ajutați și noi. Ar fi bine dacă pe viitor, clasa noastră politică ar avea în componență reprezentanți de seamă din lumea afacerilor și din lumea artei, care să înțeleagă nemijlocit cele două domenii atât de indispensabile, pentru că ele alimentează atât «punga» statului, cât și sufletele oamenilor”.

Nu poţi să spui STOP culturii

„E greşit pusă problema”, spune actorul Sebastian Lupu. Nu doar artiştii independenţi au nevoie de protecţie, ci artiştii în general, pentru că niciun actor nu este lăsat să joace şi este posibil ca şi cei care sunt angajaţi cu salar să nu îşi mai primească salarul, pentru că nu se ţin spectacolele. Teatrul poate funcţiona în perioada asta doar online.

„Este o debarasare ordinară de artişti în perioada asta. Nimeni nu a făcut treaba asta niciodată. Au existat întotdeauna artişti, şi pe perioada războiului. Nu înțeleg de ce nu suntem protejaţi, pentru că noi nu am spus niciodată că nu mergem să jucăm. Dar ei ne opresc să jucăm şi dacă ne opresc, trebuie să ne susţină. Nu e vorba de cerşit, să ne înţelegem! Ci este vorba dacă mai ai, sau nu mai ai nevoie de cultură. Nu poţi să spui STOP culturii. Gata, nu mai avem nevoie de cultură trei luni! Asta nu se poate face. Nu înțeleg sensul acestei petiţii, nu înţeleg acest avertisment: Lasă-mă să trăiesc! Nu ne-a căzut numai nouă artiştilor o plagă pe cap şi dintr-odată nu mai putem funcţiona. Nouă ni se interzice să jucăm, ca să protejăm bătrânii. OK, noi nu ieşim afară, stăm în casă, dar dacă facem asta, să ni se ia salarul și tot? Nu e pusă problema corect în petiţie. Toţi artiştii suntem în situaţia asta. Muncim în meseria asta de o viaţă şi am muncit, de-a lungul timpului, pe nişte salarii înfiorătoare. Nu trebuia să se ajungă aici. Cultura trebuia susţinută de multă vreme”, spune Sebastian Lupu.

Un semnal de alarmă

Un alt cunoscut organizator de evenimente, Florin Budeu, aminteşte că sunt artişti care lucrează cu contracte pe drepturi de autor sau contracte pe cesiune drepturi, însă trăitul din asta e poveste. Mulţi ajung şi la 70 de ani să fie pe scenă, pentru că altfel nu au din ce trăi. Mai sunt şi artişti care nu sunt înregimentaţi sub nicio formă juridică, dar îşi pun mereu sufletul pe tavă. Şi aceştia ar merita un ajutor.

Dar, se întreabă Florin Budeu, cum identifici un artist? Varianta este fie că este înregistrat la CREDIDAM, fie la ORDA – Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, ceea ce certifică faptul că ai o creaţie proprie. Întrebarea mai departe este, dar cel care cântă cover-uri la evenimente? El nu are creaţii proprii. Este artist? În altă ordine de idei, petiţia aceasta este o iniţiativă privată, spune organizatorul, dar ar fi fost de dorit să aibă în spate o asociaţie, cum sunt cei care organizează concerte şi festivaluri. Ei au Asociaţia Română a Organizatorilor de Concerte, care poate să le reprezinte punctul de vedere cu mai multă credibilitate.

„Industria muzicală, ca să îşi revină, îi va trebui mult timp. Aşa cum era la ora actuală, s-a format cam în 20 de ani şi s-a distrus în două săptămâni. Eu am firmă de organizări evenimente. În perioada asta nu mai pot să fac nimic şi nu văd perspectiva. Şi până acum, concertele de club, spre exemplu, le făceai în primul rând de plăcere şi ca să păstrezi contactul cu artiştii, dar toată lumea e nemulţumită cu astfel de concerte: organizatorul, formaţia care câştigă prea puţin, spectatorii că e prea scump, clubul pentru că nu vinde… O faci doar ca exerciţiu şi aştepţi să apară evenimentele în aer liber – care nici alea nu ştiu cum vor mai fi – pentru care erau nişte bani mulţi, pe care îi luau mai ales artiştii din mainstream. Şi aici oarecum statul îi sponsoriza. Dar statul ar trebui să fie mecena, pentru că artiştii întotdeauna au avut nevoie, indiferent de vremuri. De 30 de ani, Statul ar trebui să facă săli de spectacole”, spune Florin Budeu.

Subiectul de fapt ar trebui dezbătut într-un registur mai larg, pentru că problemele sunt multiple și nu apărute acum, în situaţie de criză. Spre exemplu, Budeu explică faptul că, pentru organizarea unui eveniment, sunt de plătit o mulţime de taxe şi impozite, sunt de plătit o mulţime de oameni, iar dacă e să tragi linie, mai mare e bătaia de cap. Dacă statul ar fi dorit să încurajeze această industrie, ar fi trebuit să facă un cadru legislativ, care să fie stimulativ şi să nu împovăreze organizatorul cu foarte multe taxe. „Petiţia asta e un semnal de alarmă, dar din păcate sunt pesimist. Nu ar fi trebuit să ajungem aici. Ar fi trebuit să se gândească din timp, să se rezolve problemele legislativ”, punctează Florin Budeu.

Dintr-o speranţă naivă

Renumitul muzician de blues și jazz AG Weinberger şi-a amânat concertul programat la Filarmonică pentru martie, „Al vostru de 35 de ani”, pe 16 mai. A semnat şi el petiţia lui Florentin Milcof, „dintr-o speranţă naivă”.

„Cu toate că se bazează pe un fond emoțional de conjunctură, cu ușoare tendințe de oportunism electoral – care în sine ridică câteva semne de întrebare de ordin etic – totuși, este lăudabil efortul colegului nostru de a atrage atenția asupra vulnerabilității sociale și existențiale a artiștilor. Am semnat petiția dintr-o speranță naivă, care încă pâlpâie în mine după atîția ani de experiență profesională și de viaţă. Merită o șansă fiecare intreprindere care încearcă să îmbunătățească lucrurile, nu-i așa? Publicul trebuie să știe că, în ultimii 30 de ani, au fost o serie de încercări de a înființa un for reprezentativ, care să apere și să dezvolte interesele segmentului artistic liber-profesionist. În cîteva dintre acestea, am fost chiar personal implicat. Din păcate, toate au fost sortite eșecului. Motivele sunt multiple și pot servi drept subiect de analiză pentru sociologii și antropologii interesați.

Trebuie precizat că artistul liber-profesionist are cu totul alte nevoi existențiale/profesionale/sociale, mult diferite de nevoile și condițiile colegului său, care este încadrat în sistemul bugetar. Cert este că o astfel de protecție nu se obține în timp de calamitate, ci construind în timp un organism coerent, care se bazează pe un cadru legal și pe o minimă infrastructură, pe care să o dezvolte în timp. Un astfel de organism ar avea competența și responsabilitatea de a certifica și gestiona calitatea de ‘artist’ în funcție de criteriile și condițiile, care se regăsesc în Recomandarea privind Condiția Artistului (UNESCO – Belgrad, 1980), Declarația finală a Congresului Mondial asupra aplicării Recomandărilor privind Condiția Artistului (UNESCO – Paris, 1997) sau la Conferința „Politici pentru dezvoltare în cultură“ (UNESCO – Stockholm, 1998) – documente care au definit ‘artistul’ și după care se ghidează statele lumii. Existența unui astfel de organsim ar fi putut influența în mod benefic legislația care guvernează activitățile specifice segmentului profesional în discuție.

Trebuie menționat faptul că România este singura țară din UE, în care încă nu există reglementat statutul artistului printr-un document oficial, asumat și aplicat de către Statul Român, fără de care nu există obiectul protecției. Cadrul legal este disponibil, dar infrastructura cu capacitatea de a deservi și susține un astfel de demers încă nu există.

Problematica noastră mai degrabă este de competența Ministerului Muncii. Poate nu se știe că multe din profesiile noastre nu există în nomenclatorul ocupațiilor și meseriilor recunsocute de Statul Român. Astfel se explică măsurile discriminatorii și jignitoare ale instituțiilor financiare și ale unor instituții de stat la adresa noastră. Nu cred că petiția va produce vreun efect semnificativ la nivel administrativ – poate doar un sentiment fragil de unitate a breslei, care după un timp se va pierde în dizolvarea compătimirii de sine a unora și altora.

Dacă se dorește cu adevărat un sprijin din partea autorităților, atunci cel mai la îndemână ar fi dislocarea și distribuirea unor sume îndestulătoare din conturile organsimelor de gestiune colectivă. Acestea ar putea vira sume egale de bani membrilor săi pentru o perioadă de cîteva luni. Majoritatea artiștilor liber-profesioniști sunt membri ai acestor organisme, care la rîndul lor – ne place, sau nu – sunt singurele entități profesionale acreditate și recunoscute legal, care protejează și colectează drepturile de diferite tipuri ale membrilor săi, în virtutea mandatului, prin care membrii i-au încredințat această responsabilitate. O altă măsură – ce poate fi chiar impusă de autorități, în spiritul solidarității – ar fi ca media din România să difuzeze cât mai mult conținut autohton. Astfel se pot genera drepturi care, la rândul lor, pot fi virate deținătorilor legali. E timpul să învățăm să ne gândim pragmatic și logic, bazându-ne pe bunul nostru simț”, încheie AG Weinberger.

Soluţie de criză, online

Mai mulţi artişti au ales să rămână conectaţi cu publicul în varianta online. Teatrele şi-au creat un program de postări online, muzicienii îşi lansează piesele live, pe paginile lor de socializare. Radio România Muzical a anuţat, din 16 martie, sprijin pentru artiști și pentru public. Muzicienii care doresc să organizeze evenimente live transmise online, pe propriul site/cont social media, pot beneficia de promovarea Radio România Muzical. Conexiunea cu publicul trebuie menţinută vie. Dar până când statul va oferi o soluţie de sprijin pentru artişti în această perioadă, fanii o pot face de pe acum, cel puţin pentru cei care au apelat deja la platformele de tip patreon, făcând donaţii, susţinându-şi artiştii preferaţi.