Prohodul Domnului

Epitaful a fost împodobit cu flori albe, simbol
al curăţiei Mântuitorului,
reprezentând şi culoarea giulgiului în
care a fost învelit acesta. Florile
reprezintă miresmele cu care a fost
înbălsămat Cristos. Maica Iustina de la
Mănăstirea Sfintei Cruci ne-a explicat
că epitaful este „o pânză de in
sau de mătase pe care se află imprimată
icoana înmormântării Domnului”.
„Epitaful se întrebuinţează o
dată pe an, la Prohodul din timpul Vinerii
Patimilor. Epitaful este scos din Sfântul Altar
şi este aşezat în mijlocul bisericii,
de regulă pe o masă. La slujba Prohodului,
după prohodirea Mântuitorului, epitaful este
purtat în procesiune în jurul bisericii
şi apoi este aşezat pe Sfânta
Masă, unde rămâne până la
Înălţarea Domnului”, explică
Maica Iustina. Credincioşii vor trece, în
genunchi, pe sub epitaf. Maica Iustina a spus că
acest gest simbolizează umilinţa şi
chinurile morţii Mântuitorului, pentru
că spune ea, „moartea nu a fost
uşoară, ci în chinuri şi
patimi”.

 

Crina Dobocan