Chiar dacă titlul expoziţiei -Apocrypha-desemnează un fapt în afara canoanelor, acest demers s-a născut dintr-o împăcare. „Odată ce ne împăcăm, trebuie să ne cinstim. Chipurile primilor 208 vizitatori -numărul de șabloane Muian aplicate în 2012 pe clădirile din Oradea- vor fi gravate pe monede de argint, precum regii. E o comunitate simbolică, prețuită la rangul suprem pe care îl poate oferi materialul”, explică artistul. Întreg tezaurul de argint va fi donat Palatului Episcopal pentru ca acesta să fie refăcut. „ E o splendidă ruină, care merită înviată, iar un Palat trebuie să aibă o comoară, altfel nu e Palat”, explică Gabriel Miloia demersul său. Artistul care după 15 ani de abandon e primul care păşeşte în Palatul Episcopal ne-a acordat un interviu în exclusivitate.
Jurnal bihorean: Ce presupune această ultimă parte a proiectului Muian?
Gabriel Miloia: Nu e ultima parte a Proiectului, ci ultima care va avea loc la Oradea. Până acum, Muian a avut o foarte strânsă legătură cu comunitatea, iar această interacțiune i-a dictat parcursul. Ultima parte, Muian III, va fi expusă la Berlin, anul viitor, dar aceea nu vorbește despre comunitate, ci despre persoană, despre mine. Proiectul a rămas dator orașului în care s-a născut, iar suita absurdă de manifestări și violențe pe care le-a generat trebuie să primească o încheiere. Orașul merită un răspuns pentru ce a fost nevoie de tot acest scandal.
J.b. Ce se „ascunde” în spatel acestei denumiri? Care e semnificaţia temei Apocrypha?
G.M. Apocrypha e un lucru în afara canonului. „Canonul Muian” are trei părți, bazate pe trei concepte: arta este asumare, arta este o armă și arta este poarta grației. Apocrypha 2 vine după Apocrypha 1, de anul trecut, în care am dus la extrem pornografia și obscenitatea proiectului. Apocrypha 2 e întoarcerea totală, renunțarea la orice confruntare și căutarea reconcilierii, nu doar cu comunitatea abstractă, ci cu toate persoanele marcante care au fost implicate și afectate de scandalurile Muian.
J.b. De ce ati ales ca locaţie Palatul Episcopiei Greco Catolice? Care e mesajul proiectului şi dacă această ultimă parte are „un mesaj în mesaj”?
-G.M. Nu am ales eu Palatul, ci, într-un fel, m-a ales el pe mine. La drept vorbind, termenul „invitație” e impropriu pentru relația cu Episcopia. Cândva după Apocrypha 1, Excelența Sa Episcopul Virgil m-a invitat la o discuție și m-a certat pentru mizeria care îmi înconjoară munca. Vă dați seama ce neplăcut e să te certe un episcop. I-am vorbit atunci Excelenței Sale despre etapele viitoare ale proiectului, printre care Apocrypha 2, iar Palatul mi-a fost oferit cu condiția să aduc o reparație pentru violența și scandalul care au afectat comunitatea până acum. Am primit libertate totală de concepție, cât timp ating acest țel. Sper și cred că m-am achitat de această datorie. Mesajul în mesaj în mesaj… da, bineînțeles că are, e specific artelor să aibă multe straturi și semnificații, dar e greu să vorbesc despre ele fără să fim, dumneavoastră, eu și cititorii, în prezența lucrării. Lucrările mele au o trăsătură atmosferică, vorbirea despre ele e diferită când sunt de față și când nu…
-J.b.Care e în sine conceptul, de ce ati decis să donaţi un adevărat tezaur de argint gazdelor expoziţiei…
-G.M. Tezaurul a fost o soluție conceptuală. Din câte știți, lucrarea are două instalații, ”totul va fi iertat”, respectiv ”totul strălucește”. Tezaurul e partea a doua. În primul rând, ”totul va fi iertat” îmi părea incomplet. Trebuie să facem ceva odată ce ne iertăm. Întrebarea e ce anume. Am inclus, așadar, circumstanțele Palatului în răspuns. E o splendidă ruină, care merită înviată, iar un Palat trebuie să aibă o comoară, altfel nu e Palat. Din câte știți, patrimoniul Bisericii Unite a fost jefuit de comori, iar în împrejurările de azi, până și banalii bani sunt o problemă. Răspunsul a venit de la sine. Odată ce ne împăcăm, trebuie să ne cinstim. Chipurile primilor 208 vizitatori (numărul de șabloane Muian aplicate în 2012) vor fi gravate pe monede de argint, precum regii. E o comunitate simbolică, prețuită la rangul suprem pe care îl poate oferi materialul. Metafora e de-a dreptul străvezie: adevărata comoară sunt oamenii. Totuși, întorcându-ne la banalități, sper ca tezaurul să contribuie efectiv la restaurarea Palatului, întrucât și clădirea, și gazdele mele merită efortul. Ca, după atât scandal și violență, un episcop să contribuie efectiv la reconcilierea, chiar și simbolică, a turmei sale și să nu se teamă de controversa care mi-a înconjurat munca e un lucru care inspiră, nu găsiți? Iar încrederea și cinstea care mi s-au făcut – printre altele, de a fi primul artist care pășește în Palat după 15 ani de abandon – sunt ceva copleșitor.
J.b. Proiectul Muian este inspirat din ceea ce a făcut un alt artist? Cine/ ce îl inspiră pe artistul Gabriel Miloia? Cum s-ar carcateriza el şi unde s-ar plasa în curentele artistice?
G.M. Da, nu, nu știu….. e ca o hârtie pe care scrii toată historia artei, iar apoi o mototolești. Poți constata că Picasso ajunge să îl atingă pe Bosch și sculptura orientală… Pentru mine, Proiectul Muian e o muncă pe care o duc deja de 8 ani și reprezintă ceea ce consider, ca artist, că trebuie să pun, să explic, să demonstrez. Trei lucruri foarte simple, pe care artiștii de azi, de ieri, dar și de mâine le uită și lo redescoperă tot timpul: arta este asumare, arta este o armă, arta este poarta grației. Preferabil, toate trei deodată. Dar, iată, nimic original, ci, poate, bizar, absurd, adaptat tehnologic și conceptual împrejurărilor date: Oradea, secolul 21, România, Uniunea Europeană.
J.b. Ce urmeaza după Muian?
G.M. După Muian urmează, cred eu, poezie. Mi-am petrecut ultimii 8 ani cu Muian și am învățat o groază de lucruri despre mine ca artist și ca persoană. Cel mai important este că, între inteligență și frumusețe, îmi place mai mult frumusețea. La început de tot, nu aș fi crezut în ruptul capului că voi spune așa ceva.
Vă mulţumesc şi vă voi urmări cu interes.
Citiți principiile noastre de moderare aici!