Concertul de azi al Filarmonicii din Oradea îl va avea la pupitrul dirijoral din nou pe maestrul Tiberiu Soare, care revine după Festivalul Primăverii. Programul este unul deosebit, după cum spune directorul artistic Vasile Foica. Se va începe cu „Alborada del gracioso” de Maurice Ravel (1875-1937). Lucrarea face parte dintr-un ciclu de piese compuse în anul 1905 și grupate sub titlul „Oglinzi”. A doua lucrare este „Anotimpurile” – concert pentru vibrafon, marimbă şi orchestră de Alexandru Anastasiu, lucrare în primă audiţie. Iar în cea de-a doua parte a concertului se vor putea asculta suitele pentru orchestră I-II Arlesiana de Georges Bizet (1838-1875). Original în această compoziţie a fost muzica de scenă comandată de Teatrul Vaudeville din Paris, pentru drama cu acelaşi titlu de Alphonse Daudet. În urma premierei din 1872, Bizet a extras din cele 27 numere ale muzicii de scenă o suită (Suita I) cu patru părţi. După moartea compozitorului, în 1879, Ernest Giraud a constituit o nouă suită (Suita a II-a) din muzica de scenă a lui Bizet.
Alexandru Anastasiu este la a patra colaborare cu Filarmonica din Oradea. Acesta, împreună cu Tiberiu Soare, formează un cuplu de interpreţi bine sudat, cei doi colaborând de ceva timp. Alexandru Anastasiu spune că îi face o deosebită plăcere să lucreze cu maestrul Tiberiu Soare, care îl ajută foarte mult, în sensul că atunci când cântă cu el este convins că totul iese impecabil, şi asta pentru că acesta cunoaşte foarte bine partiturile, le face o analiză foarte aprofundată şi înţelege – şi reuşeşte – să le transmită colegilor din orchestră ceea ce a încercat să transpună prin muzică. „«Anotimpurile» ar avea două faze în care a fost conceput concertul. O primă fază a fost cea în care am petrecut mai mult timp la munte şi am conceput temele. Prin aceste «Anotimpuri» am dorit să surprind succesiunea lor, aşa cum este ea la poalele Munţilor Retezat. O a doua parte a avut loc atunci când am făcut orchestraţia propriu-zisă. Am încercat să aduc prin muzică sunetele naturii şi cele patru anotimpuri”, spune Alexandru Anastasiu.
„Lucrarea este de o virtuozitate extremă”, completează Tiberiu Soare. „Adică îl pune pe solist, care în cazul de faţă este şi compozitor, la o grea încercare din punct de vedere tehnic în primul rând, şi apoi expresiv. Dar o cântă foarte bine, şi asta dă măsura nivelului extraordinar la care se află Alexandru Anastasiu. Probabil că mulţi dintre melomanii care frecventează concertele Filarmonicii orădene îl cunosc, evident, după a patra prezenţă aici, dar continui să cred că la nivel naţional activitatea componistică şi interpretativă a unor solişti de calibrul lui Alexandru Anastasiu este, din păcate, încă destul de puţin conştientizată. Avem oameni din generaţia tânără, atât compozitori cât şi interpreţi, de o valoare extraordinară, care sunt recunoscuţi pe plan internaţional de către valori ale scenei muzicale, dar care din păcate în România încă nu îşi găsesc ecoul meritat”, spune dirijorul Tiberiu Soare.
Citiți principiile noastre de moderare aici!