Despre terapia prin dans, dar şi despre Terapia Craniosacrală, Terapia Bowtech, Zemiho şi Unitatea dintre corp minte şi suflet, vor vorbi participanţii la Conferinţa „Viaţă şi sănătate”, care va avea loc pe 21 aprilie, la ora 10:00, în Sala Festivă a Liceului Onisifor Ghibu.
„Fără a găsi echilibrul dintre minte, trup şi suflet, existenţa noastră va fi lipsită de înţeles. Mângâierea mamei este o terapie (terapia prin atingere); culorile pe care le alegem pentru casa sau vestimentaţia noastră sunt o terapie (cromoterapia); paşii de dans ce ne poartă spre o lume subtilă (terapia prin dans)… toate şi totul poate fi o terapie atunci când ne ajută să mergem mai departe. Nu există terapii pentru toţi, dar există terapii pentru mine, pentru tine, pentru fiecare dintre noi. Terapia prin dans, cunoscută şi sub numele de terapia mişcării, este o modalitate de folosire a mişcărilor corpului pentru eliminarea oboselii, a tensiunii nervoase, dar şi de pierdere a caloriilor şi de socializare. Rezultatele studiilor ştiinţifice asupra efectelor terapiei asupra sănătăţii indică eficienţa acesteia în îmbunătăţirea stimei de sine şi în reducerea stresului. Cu ajutorul terapiei prin dans, corpul devine instrumentul prin care învăţăm să ne simţim bine în propria piele şi ne regăsim energia pierdută undeva între copilărie şi maturitate. Terapia prin dans permite descoperirea propriului corp şi trezeşte o mulţime de senzaţii, sentimente şi gânduri”, spune Claudia Ignat, care va vorbi despre terapia prin dans.
Dansul a apărut încă din epoca primitivă şi i s-a atribuit puteri magice. Când un vrăjitor dansa, el exorciza spiritele malefice dintr-o persoană bolnavă. În Evul Mediu, oamenii dansau pentru a scoate din ei bolile. Terapia prin dans, în prezent, a evoluat de la ideea că dansul are putere de vindecare. În terapia dansului, cei implicaţi sunt învăţaţi să scoată la iveală suferinţele ascunse. Se crede că extrovertirea suferinţelor trecute şi a frustrărilor ajută la acceptarea şi depăşirea problemelor emoţionale.
Dansaţi şi vă eliberaţi
Dansul este o formă de comunicare: între tine şi corpul tău, între tine şi ceilalţi oameni. Este o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică participarea atât a conştiinţei, cât şi a subconştientului, o comunicare într-o situaţie destinsă, sigură, pe care o creează ritmul muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente de divertisment, de plăcere. De aici rezultă două motive pentru care dansul are funcţie terapeutică şi totodată două rezultate terapeutice, care în cadrul terapiei prin dans se susţin reciproc. Primul este că dansul reia contactul conştient cu emoţiile stocate la nivel somatic de-a lungul vieţii. Emoţiile puternice care nu sunt exprimate în momentul trăirii lor de către fiinţa umană se păstrează sub forma unor tensiuni musculare la nivelul acelor părţi ale corpului legate simbolic de situaţia trăită. Dansul solicită mult mai multe grupe de muşchi decât activităţile obişnuite. Prin dans, încercând să devii mai expresiv, descoperi din nou, ca un copil, posibilităţile uitate ale corpului tău şi conştientizezi acele tensiuni de mult uitate. Al doilea este că dansul îţi impune acea stare de joc , de liber acces pe tărâmul imaginaţiei, unde totul este posibil prin improvizaţie. Iată că dansul se adresează în aceeaşi măsură adulţilor care doresc să socializeze, să se bucure din nou de anumite trăiri şi să se elibereze de anumite emoţii, dar şi copiilor care de abia îl descoperă şi-l percep ca pe o joacă.
„Rolul meu, al instructorului de dans, al coregrafului este, de fapt, cel al terapeutului. Persoana care păşeşte în sala cu oglinzi va pleca acasă după fiecare lecţie de dans, mai împlinită, mai împăcată cu sine. Dansaţi singuri sau cu partenerul în dansul iubirii, dansaţi în grup în sala de sport sau pe scena sălii de spectacole, dansaţi pe câmp sau pe o plajă, oricum, oricât, oriunde… dansaţi şi vă eliberaţi !”, spune Claudia Ignat.
Citiți principiile noastre de moderare aici!