Un gen care e metaforă, protest, concept experimentat de foarte puțini artiști din România. Fiindcă, în general, cei care și-au dorit să experimenteze au ales video art, fotografia și instalația. Cunoscătorii vorbesc despre „caracterul interdisciplinar al performance-ului care îl face o veritabilă umbrelă pentru manifestări artistice care acaparează atât galeria de artă, cât și scena”.
Trei aplauze, scârțâit de balama…
Prestația celor doi tineri reuniți sub numele Baraka, Paul și Mihai a fost surpriza oferită participanților la eveniment de curatorul Vioara Bara. Ei ironizează norme și sparg tabuuri. Așa cum remarca criticul de artă Gabriel Kelemn, expoziția a fost una provocatoare, dar adevărata provocare a venit în timpul performence-ului, când participanții au trebuit să facă față unui spectacol cu sânge, intestine, organe în descompunere și o scenă în care unul dintre artiști micționa.
Scopul acestui gen de experiment este și acela să testeze limitele relației dintre artist și public. Punând în discuție tocmai rolurile fiecărei părți. Într-un oraș „cuminte” din perspectiva manifestării artiștilor, spectacolul celor de la Baraka a stârnit curiozitate, a șocat, participanții care s-au poziționat pro și contra. Cei mai mulți nu au reușit să facă față mirosului pestinențial, chiar dacă și-ar fi dorit să vadă care sunt limitele protagoniștilor care au evoluat cu niște măști pe față, dar goi.
Exponenți ai acționismului
Președintele UAP Filiala Oradea, Vioara Bara, e explicat că „arta e sugestie” și că cei doi artiști din Timișoara se revendică de la o mișcare artistică care s-a format în anii 60-70 în Viena, numită Actionismul Vienez (Wiener Aktionismus).
Conform austriacult-bucuresti, această mișcare „a preluat conceptul american de happening și fluxus, reînscenându-l în mod provocator. Prin prezentari drastice și spargeri agresive ale tabuurilor, mișcarea încerca să ilustreze mecanismele de represiune deschisă și ascunsă a societății burgheze, având în același timp scopul de a șoca tocmai această societate. Ceea ce a și funcționat, mai ales prin folosirea în performance-uri a sângelui de animale, a propriilor excremente sau chiar a masturbării în public”.
Cum și expoziția de instalații a fost în sine un protest față de poluare, mostra de acționism, performence-ul Baraka s-a înscris în același tip de mesaj. În acest context, Vioara Bara a explicat că apariția corpurilor goale e o manieră a artiștilor de a spune „asta sunt”, de a-și dezveli sufletul.
Baraka artist e o colonie artistică pe care au pus-o pe picioare patru oameni: David Iancu, Paul Feier, Adrian Popa și Mihai Toth. Au devenit cunoscuți când au pus într-un sicriu un bărbat cu erecție, lucrare cu un caracter ironic, prin contrastul dintre sacralitate și profan.
„În istoria artei au fost o serie de lucrări cu înmormântări …și dacă făceam doar un personaj unu la unu la înmormântare am fi fost considerată doar o lucrare de Michelangelo. În ziua de azi, trebuie să pui o cireașă pe tort… Munca și ceea ce facem necesită o seriozitate aparte. Tocmai lipsa de seriozitate duce la tot felul de interpretări preconcepute, ridicole și nejustificate. Noi știm foarte bine ceea ce facem, lucrăm cu persoane din domeniu și avem o perspectivă bine întemeiată a traseului nostru”, consideră Mihai, component Baraka pentru vice.com.
Tema înmormântării e prezentă chiar la „bunica performence-ului” Marina Abramovic, care a decis că ultima operă va fi chiar propria-i înmormântare. Pentru contribuția ei în domeniul artei, „bunica performence-ului” a primit Decorația Austriacă de Onoare pentru Știință și Artă, cel mai înalt premiu austriac pentru activitatea artistică de-a lungul vieții. Cei care îi calcă pe urmă, mai au de luptat cu concepții s-au chiar cu opere interzise.
Tinerii de la Baraka au scandalizat cu o așa-zisă vulpe jupuită și spânzurată. În preambulul expoziției, Baraka își explica astfel gestul, conform vice.com: „Arta nu are nevoie de explicații. Vii și te convingi. Arta nu are de ce să fie «safe», dar e firesc să provoace. Sexul și arta sunt același lucru. Așa credea Picasso”.
Înainte de a afla că ceea ce vedeau era o vulpe sculptată de artiști și turnată în fibră de sticlă și rășină, fotografia publicată a inflamat mediul online, iar artiștii au fost supus unui tir necontrolat în care s-a făcut uz de tot arsenalul de înjurături.
Chiar dacă acțiunile lor crează controverse, tinerii artiști timișoreni spun că „nu facem lucrări menite să deranjeze, noi punem întrebări prin ceea ce expunem. Tot bâlciul a pornit din cauza prejudecăților și ideilor preconcepute și au dominat reacțiile nejustificate și în necunoștință de cauză….Am ales să nu facem artă pentru oricine, deși toată lumea are acces la ea. O facem pentru cine are nevoie de ea.
Încurajăm subiectivitatea în artă și fiecare e liber să simtă și să vorbească.Noi am accesat o nișă în care arta nu e făcută să placă sau să displacă. Noi nu facem artă că ne place, o facem că trebuie. Când mergi într-o galerie de artă e ca la război. Dacă mergi cu mâinile în buzunare, fără o muniție adecvată, ești doborât. Dacă ai un background și câteva informații despre ce se întâmplă, șansele de înțelegere cresc, războiul e câștigat”.
Ei spun că prin maniera în care își prezintă arta își celebrează precursorii. Dacă inițial acționismul a fost un curent pur masculin, fiind reprezentat de nume ca Günter Brus, Otto Muehl sau Hermann Nitsch, noul Actionism Organic Vienez transpune conceptul de corp ca mediu artistic într-un performance orgiastic 100% vegan, cu morcovi în loc de miei, înscenat în secolul XXI de un ansamblu feminin.
Artistul ca act de resuscitare
„Un eveniment rarisim ce invită la reflexie în tumultul trepidant și alunecos al secolului XXI, aflat perplex în deplină criză axiologică”. Sunt considerațiile criticului de artă Gabriel Kelemen, vicepreședinte al UAP Timișoara despre expoziția de instalații „Bouche a Bouche. Artistul ca act de resuscitare pentru planeta în derivă” din cadrul Galeriei Reperaj din Cetatea Oradea.
Așa cum sublinia criticul, a cărui prestație a entuziasmat atât publicul, cât și artiștii, în cadrul acestei expoziții sunt prezenți artiști maturi și tineret entuziast, adus în context expozițional ceea ce generează „un mosaic de anvergură ce merită tot interesul în climatul actual al artelor experimentale din România”.
„Spiritul” lui Horea Sălagean e una dintre instalațiile care a atras atenția criticului, Gabriel Kelemen în special datorită unității cromatice. Liana Corb e prezentă în expoziție cu două lucrări: „Simfonie pentru planeta în derivă” și „Antiques”.
Prima lucrare e un ansamblul de instrumente cu coarde, fiecare instrument având propria lui poveste. Una dintre viori a aparținut unui lăutar țigan, cealalată unui profesor devenit pensionar și obligat să o vândă pentru a-și suplini veniturile.
„Mandolina și chitara clasică au vibrat într-o biserică neoprotestantă, iar ceea ce ar fi trebuit să fie o chitară electrică e o machetă descoperită în magazia unui vechi magazin de instrumente realizată chiar de fostul proprietar al acestuia, pasionat de sculptura în lemn. Contopite, instrumentele vibrează împreună în marea ochestră a vieții”, explică Liana Corb.
În cea de a doua compoziție, „Antiques”, „am alăturat o rama veche de tablou și câteva gadgeturi.Un asamblaj prin care am căutat să evidențiez impactul evoluției tehnologice asupra culturii”, spune artista.
Masterand la una dintre cele mai importante facultăți de modă din Paris, Ionuț Criscer e prezent cu lucrarea „Help me-Titanic”, în care criticul Gabriel Kelemen descoperă imaginea unui Leonardo di Caprio în eșec, ori niște ogive gotice realizate de o gospodină cu fierul încins.
Devenit deja un personaj al Clujului, orădeanul Dorel Găina, profesor în cadrul Universității de Arte si Design, este o apariție de fiecare dată, atât fizic, cât și prin perspectiva lucrărilor în care unii au întrezărit și „sărutul lui Iuda”.
Dorel Găină nu e străin nici de performence, el prezentând unul la Paris cu prilejul proiectului- omagiu adus unui mare arhitect al secolului 20, Le Corbusier. Lista completă a expozanților: Adi Judea, Alex Nistor (Cluj), Baraka (Timisoara), Diana Gabriela Bohnstedt Gavrilas, Dorel Gaina, Erzsébet Dobos, Vlad Fiviya, Flora Sopa, Horea Horea T. Sălagean, Juhasz Imre, Liana Corb, Marta Jakobovits, Mihaela Tătulescu, Mirela Ungurean(Cluj), Ovi Pascu, Remus Ilisie, Radu Tîrnovean, Rodica Indig, Suzana Fântanariu (Timisoara), Teodora Vlaicu, Timea Agnes Benedek (Cluj), Thomas Becket, Vioara Bara.
„Expoziția provocatoare de instalații aruncă în agora orădeană un amplu arsenal conceptual ce gravitează în jurul interogațiilor ultime, bazat pe un veritabil gest de resurecție, manifest cu epicentrul în paradoxalul sărut salvator care curmă astfel efluviile logosului ilar al disimulării într-o lume în derive ecologică accentuate, ajunsă irevocabil în declin progresist galopant, orb…
Artiștii instalaționiști provoacă prin creațiile lor și incită la dispute, lamentările sarcastice subminative la adresa obtuzei indiferențe vis a vis de poluarea implacabilă omiprezentă și perpetuă”, spune criticul de artă Gabriel Kelemen.
Trimite articolul
XAsta nu mai este arta, e o porcărie !
LUMEA SE DISTRUGE; SI AU PIERDUT ORICE URMA DE UMANITATE; ASTA DORESC EI
“imagine my shock”
– PJW
“Arta” (Porcarie) finantata de Soros. Pentru efectul soc. Toata lumea e socata, pina atunci chelul hotoman si clanul lui finantata de Soros ne fura la rupere.