Peste 3.000 de pelerini din toată ţara s-au adunat, sâmbătă, la Sighetu-Marmaţiei pentru a-i comemora pe episcopii catolici morţi în închisoarea de aici ( episcopii greco-catolici Valeriu Traian Frenţiu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Suciu, şi episcopul romano-catolic Anton Durcovici).
Clericii şi credincioşii din eparhia greco-catolică de Oradea, în frunte cu PSS Virgil Bercea şi vicarul general Florian Gui, s-au alăturat pelerinilor sosiţi la Sighet pentru a-i cinsti pe episcopii şi pe toţi martirii morţi pentru credinţa lor în închisoarea comunistă de la Sighetu-Marmaţiei.
Procesiune
Pelerinii s-au întâlnit în faţa Muzeului Memorial al Victimelor Rezistenţei Comuniste. De aici au plecat în procesiune spre Cimitirul Săracilor, locul în care au fost îngropaţi episcopii martiri. Aici, episcopii şi preoţii au oficiat Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire a celor ce au preferat să moară în loc să renunţe la credinţa lor.
La evenimentul, organizat de Protopopiatul Greco-Catolic din Sighetu-Marmaţiei şi de Episcopia Greco-Catolică de Maramureş, au fost prezenţi arhiepiscopul major al Bisericii Greco-Catolice, Înalt Prea Sfinţia Sa Lucian Mureşan, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Eminenţa Sa Leonardo Sandri şi Nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, Excelenţa Sa Arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano.
Înalţii prelaţi s-au rugat în spaţiul de reculegere şi rugăciune din interiorul Memorialului Durerii.
„Este pentru prima oară când particip la acest pelerinaj. Este extrem de impresionant să văd locul unde au suferit şi să aflu mai multe despre chinurile la care au fost supuşi episcopii noştri”, a spus unul din pelerini.
Istoric
Biserica Greco-Catolică (Unită cu Roma), cea de a doua biserică naţională, a fost interzisă în octombrie 1948. Un număr foarte redus de preoţi au semnat declaraţia de trecere la ortodoxie. Pentru că au refuzat, episcopii şi preoţii au fost arestaţi, li s-a dat domiciliu obligatoriu în mănăstirile ortodoxe şi, în cele din urmă, au fost duşi la Sighet. Biserica a funcţionat în clandestinitate, în locul prelaţilor arestaţi fiind numiţi alţii, in petore, care treptat erau şi ei arestaţi. Primul dintre episcopii morţi în captivitate a fost Vasile Aftenie (în 1950, în timpul anchetei, la Ministerul de Interne). La Sighet au murit Ioan Suciu, Traian Frenţiu şi Tit-Liviu Chinezu. Episcopul Iuliu Hossu, care a citit proclamaţia de la Alba Iulia, în cadrul marii adunări de la Unirea cu Ţara, a murit în 1970, la scurt timp după eliberarea din mănăstirea Căldăruşani.
Biserica Romano-Catolică a avut de-a lungul perioadei comuniste un statut de biserică tolerată, dar nerecunoscută oficial, Concordatul cu Vaticanul fiind denunţat unilateral de RPR. Pentru că avea „legături cu străinătatea” (lucru considerat infamant în optica guvernanţilor comunişti) a fost considerată o „oficină imperialistă”, „cuib de spioni şi trădători” etc. O serie de procese politice s-au soldat cu condamnarea sau expulzarea personalului Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti. Ca şi în cazul celorlalte biserici, şcolile catolice au fost desfiinţate şi preluate de stat, episcopii şi preoţii au fost arestaţi, condamnaţi la ani grei de închisoare. Mulţi au murit şi în captivitate. Monseniorului Vladimir Ghika îi este dedicat un panou special, de o plasticitate tulburătoare.
Crina Dobocan
Citiți principiile noastre de moderare aici!