Era în 1997, el avea 16 ani și bucurându-se de sprijinul familiei a achiziționat 6 calculatoare dând șansa și altor tineri ca el să se joace pe calculator și să facă bani. Așa a făcut primul million de dolari, a devenit independent financiar la 16 ani și a învățat o solidă lecție de management.

[eadvert]

Horea Vușcan nu a fost un vizionar doar atunci când a investit pentru a satisface nevoia de calculatoare, atunci când acestea nu se găseau în fiecare casă.

Tânărul a fost avangardist și în afacerile cu criptomonede, a făcut investiții în domenii profitabile precum IT și medicină. După 25 de ani în afaceri, face o analiză a situației economice de azi pe care oamenii de decizie ar trebui să o studieze cu pixul în mână, cât nu e încă foarte târziu.

Soluția Vușcan

Horea s-a bucurat la intrarea în afaceri de sprijinul și de asistența familiei, tatăl său fiind proprietarul fabricii de ulei Interoil, de succes, în acea perioadă.

Antreprenorul consideră că azi un tânăr nu mai poate avea ascensiunea pe care a avut-o el într-o perioadă în care legile, instituțiile și statul nu erau un „bau-bau” care să te sancționeze în secunda doi în care ai început să faci ceva.

Practic, un tânăr care ar vrea să înceapă o afacere nu mai poate învăța pe pielea lui lecții simple cum e aceea că dacă cheltui prea mult nu mai ai bani de salarii și dacă nu pui de-o parte nu ai ce să investești. Horea avea 3-4 angajați la 16 ani și recunoaște că a învățat inclusive lecția cum e să fii furat de angajați.

Atunci, însă statul nu te sancționa imediat dacă nu aveai contract de muncă la un angajat, dacă nu aveai casă de marcat.

În opinia sa, azi statul pe lângă faptul că sancționează orice are și alte probleme încurajând asistații social, șomerii cu diplomă, oamenii care devin frustrați fiindcă nu își găsesc un loc de muncă și nici nu pot începe o activitate, încurajează tinerii pe care îi instruiește să devină rotițe din sistem lucrând la stat sau în firme internaționale și încurajează marile corporații care dețin puterea și capitalul financiar. Nu încurajează în schimb micii capitaliști, antreprenori, profesioniști care să fie liberi să prospere pe această piață.

„Un tânăr care încearcă să facă o afacere luptă pe două fonturi: pe de o parte cu concurența, și e absolut normal, așa trebuie să fie, pe de altă parte se luptă cu instituțiile statului. Și ce se întâmplă: ca să faci orice afacere ai nevoie de avocați, mulți, ca să te consilieze care e legislația, și avocații costă, de experți contabili, consultanți privind protecția muncii, consultanți privind deșeurile, o sumedenie de oameni care nu fac altceva decât să te protejeze de sumedenia de legi pe care statul le are. Cu cât un stat are mai multe legi și mai complexe, acel stat e mai corrupt. Ei bine, un tânăr care vrea să facă pasul către antreprenoriat are aceste costuri pe care poate nu și le permite și în loc să folosească capitalul său limitat în a-și dezvolta afaceri și a investi în produsul/ serviciul pe care îl oferă pentru ca piața să îl valideze, el trebuie să lupte cu statul. Și ce se va întâmpla? In momentul doi în care deschizi o afacere încep să te bombardeze cu controale și sancțiuni, sancțiuni, sancțiuni și te-am închis. Acel tânăr și-a pierdut capitalul și i-ai distrus orice speranță la o condiție de viață medie, bună și va fi împins către: du-te lucrează la stat, la multinaționale sau fii asistat social. Un tânăr antreprenor nu își permite această cheltuială la care statul îl oblige însă firmele mari încurajează și fac lobby la politiceni să facă legislațiile din ce în ce mai stufoase să nu apară noi firme pe piață. Fiindcă acestor coloși nu le convine să apară pe piață firme cu idei revoluționare care să le dea peste cap. De aceea veți vedea că clasa de mijloc dispare, vor fi angajați și angajatori. Din păcate, nu cred că statul, politicienii înțeleg cât e de greu să faci antreprenoriat. Din punctul meu de vedere ca să dezvolți o clasă de mijloc de tineri antreprenori care să ofere ceva util societății, nu asistați ar trebui să îi lași să-și dezvolte afacerea. De exemplu până la o anunmită sumă, 10.000 euro/ lună să nu ai nici o taxă, da nimic: nu taxă pe salariu, nu impozit pe profit. Pentru că tânărul acela trebuie încurajat, produce ceva util. Dacă cineva produce 10.000 euro, el nu e un asistat social. Până la 10.000 euro/lună nu ai voie să te atingi de banii acelui tânăr fiindcă acel tânăr va avea un capital și se va focusa pe dezvoltarea afacerii. Statul, la această categorie de tineri ar trebui să vină în control, să le dea avertisment, să-I informeze , să devină un consultant pentru ca acești tineri să intre în legalitate. Aș oferi un al doilea prag, de 50.000 euro, prag de la care statul să poată veni în control, să dea amenzi minimale. Sunt niște praguri consultative. De la pragul în care îți permiți să ai o armată de consultant, tu stat poți veni să dai amenzi, funcție de gravitate, prejudiciu”, e raționamentul propus de antreprenor.

Iată și care sunt concluziile unui tânăr după 25 de antreprenoriat în România și cum vede relația cu statul: „Statul oferă învățământ gratuit, transformă tinerii în șomeri cu diplome, pe cei care nu vor să fie șomeri cu diplome îi direcționează către instituții sau multinaționale. Pentru că, a fi antreprenor în această societate e aproape imposibil.

Statul ar trebui să-și continue obligația de a fi un mentor pentru tineri și după ce încearcă să-și dezvolte o afacere, să-i consilieze cu privire la legislație și să-i facă să intre în legalitate. Aceasta ar fi menirea statului. Nu este. Soluția mea ar fi una extrem de simplă: să reducem taxele, impozitele, să reducem ingerințele statului în economie, în viața privată și în viața publică, să avem o legislație cât mai simplă. Pentru că dacă îți trebuie 4-5 oameni să respecți o lege să faci un restaurant este absolut aberant și oamenii vor ajunge să nu mai facă nimic. Asta e problema în societatea de azi și de aceea cred că tinerii nu vor mai reuși să ajungă unde am ajuns eu, din păcate. Și cred că trebuie să ne întoarcem la acele momente când un tânăr inteligent, dornic de muncă, să se poată îmbogăți. Era unul dintre motivele pentru care oamenii mergeau în America: să se poată îmbogăți, acolo era o societate mult mai liberă. Noi suntem o societate cu reminiscențe comuniste și, din păcate, ne îndreptăm către aceeași direcție”, consideră Horea Vușcan.