IV
„Oamenii s-au săturat de politică”, ne spun specialiștii de tot felul, educați în „studii europene”, „relații internaționale” și „Mickey Mouse”, iar experții în cititul ceasului anunță că a trecut vremea politicienilor. Dar oamenii, când se satură de politică, se duc în deșert, unde sunt singuri și nu există politică; altfel înseamnă că lucrul de care s-au săturat nicidecum nu e politică, ci doar se preface a fi, cu prețul coruperii societății prin necontenita minciună.
Atât de mulți cerbi au devenit cai, încât nu mai există un simț al definirii lucrurilor, ci o mămăligă în care toate devin toate, se despart și iar se amestecă; or haosul, când se prelungește, duce mereu la panică, furie și revoltă. De aici s-a născut fascismul zilelor noastre, încântător pentru adepți din cauza confuziei între brutalitate și claritate; cu siguranță, spun ei, un om care își vâră catargul de steag în fund și zbiară imnul național de trei ori pe zi e patriot sau măcar nu e anti-patriot, ceea ce, în definitiv, e aproape jumătate de adevăr. Fascismul de acum e reacția standard pe care o vedem în toate filmele de groază cu monștri sau vampiri sau fantome: creatura se apropie, iar personajul panicat începe să tragă cu pistolul, deși gloanțele nu o rănesc. În cazul nostru, fascismul trage într-o iluzie amenințătoare, care nu e reală, fiindcă e o iluzie, dar faptul că există o iluzie e adevărat, întrucât e rezultatul unei îndelungi spălări pe creier. Bambi deghizat în caii apocalipsei.
Pentru români, amenințarea e dublă: o Europă slabă poate să ne aducă Rusia la granițe, lucru care ne-ar schimba tuturor viețile în rău. Din păcate, trebuie să ne bizuim pe liderii slabi ai țărilor puternice să nu mai fie slabi și să preia inițiativa; nu vreau să speriu pe nimeni, dar șansele nu sunt cine știe ce. Apoi, în dezordinea evenimentelor din afară și dinăuntru, domnul Georgescu și siniștrii dumnealui dau târcoale statului să pună mâna pe el și să îl distrugă. Așa cum politicienii dinainte au zăpăcit mulțimile ca să își îmbogățească prietenii, ca niște harnici manageri de trust, domnul Georgescu & compania le amăgesc acum pentru o șansă, cât de mică, să se răzbune că nu au fost primiți de la început în gașca celor frumoși, puternici și bogați. Priviți-i pe susținătorii lor de la proteste și veți vedea o gloată plină de invidie, gata să strice lucrurile pe care nu au putut să le aibă cinstit. Închipuiți-vă o astfel de creatură ca prefect de Bihor, ca șef al camerei de comerț, sau zbierând cu trupa de huligani la parada maghiarilor din 15 martie. Doamna Șoșoacă ducând flori Evei Heyman.
În tabăra „bună”, domnul Dan se declară pro-european și de bună mireasmă, dar nu dumnealui a înființat, în perioada de maximă dezvoltare a țării, „Uniunea Salvați România”, de parcă am fi ceva coteț din lumea a treia căruia îi cade acoperișul? Nu dumnealor au zbierat ca procurorii să le aresteze dușmanii politici, fiindcă oricine îi supăra era corupt? Nu dumnealor au hotărât că singurii oameni de valoare în societate sunt „antreprenorii”, iar dintre aceștia, cei care câștigă mai mult? Nu dumnealor au mișunat în parlament făcând filmări vulgare cu telefonul, ca să își convingă alegătorii că „fac revoluție” insultându-și adversarii, ca niște golani de cartier? În vremea ciumei niciunul nu a protestat, fiindcă doar privitul în gura celor mai bogați ca dumnealor îi deranja, nu și când toți trăiau deopotrivă de oropsiți. Mai țineți minte cum, în scurta lor guvernare, o secretară de stat din ministerul sănătății semna decrete de carantinare fără știrea primului ministru – noaptea, ca hoții – încât și ea, și ministrul au fost dați afară în huiduielile mulțimii? Domnul Dan nu doar că face parte din minciuna cerbului în chip de cal, ci e unul din apostolii noii realități de plastilină. Un singur pas mai încolo de ei începe fascismul cu care ne confruntăm. Se va spune că domnul Dan a fost exclus din USR. iar eu voi spune că bineînțeles, toți caii au coarne din alea, doar că la unii se taie când sunt mici.
Există și domnul Antonescu, plecat din politică tocmai la începutul erei de confuzie; vinovat de dolce far niente și de vorbărie, nu e totuși de vină pentru întâmplările care ne-au adus aici. Dumnealui spune că e un liberal și va face lucruri liberale, ceea ce pare vag, dar e singura promisiune reală de până acum: dacă, ajuns președinte, nu va fi liberal, oricine își va da seama că a mințit și își va pierde susținerea – fără care nu se poate menține, în situația dumnealui. Promisiunile politice de tipul „României educate” sau a surorii ei mai sinistre, „România Normală” par să aibă substanță mai multă doar fiindcă sunt mințite în detaliu, sub forma unui proiect complicat în care tot soiul de factori să poată fi învinuiți pentru eșec. De pieirea României Normale cine e de vină: ciuma, care a amânat-o, războiul, care a zădărnicit-o, incompetența funcționarilor care nu au înfăptuit-o sau nerușinarea domnului Iohannis, care a promis o prostie ce nu există? În timp ce toți sunt de acord că domnul Iohannis a eșuat, nimeni nu poate dovedi cum, iar de a-l pedepsi nici nu se pune problema.
GABRIEL MILOIA
Notă: articol de opinie alcătuit din cinci capitole, trimis pe 24 februarie. Ultimul capitol va fi publicate în zilele următoare.
Citiți principiile noastre de moderare aici!