Imobilul la care se refereau ei nu putea fi naţionalizat de comunişti între 1945 şi 1989, deoarece era deja intabulat pe Statul Român încă din 1936, ca urmare a unui proces lung, de 12 ani, în care Statul Român a fost reprezentat în Justiţie de academicianul Onisifor Ghibu.
Onisifor Ghibu a demonstrat instanţelor vremii că imobilul nu a aparţinut de fapt niciodată Ordinului Premonstratens din Oradea. În secolul XIX, imobilul a fost construit din bani publici, de către Statul Austro-Ungar şi dat în administrarea Ordinului Premonstratens din oraşul numit atunci Jaszovar, azi Jasov, din Slovacia. Acest Ordin nu a avut însă nicio legătură cu cel din Oradea. Mai mult, premonstratenşii din Oradea nu aveau personalitate juridică, aşadar nu aveau cum să fie proprietari!
Moştenirea Trianonului
În 1918, prin Tratatul de la Trianon, toate imobilele şi bunurile publice ale Statului Austro-Ungar au fost preluate în proprietate de Statul Român. Prevalându-se de aceste argumente, Onisifor Ghibu a obţinut sentinţa judecătorească din 1936, în favoarea Statului Român.
Astfel stând lucrurile, imobilul nu putea face obiectul perioadei de timp la care se referea Ordonanţa de Urgenţă 94/2000, adică intervalul 1945 – 1989. OUG 94/2000 e actul normativ de care prelaţii s-au prevalat în cererea lor. Din motivele expuse mai sus, acţiunea lor a fost respinsă, prin Decizia nr. 2017/2009.
C.C.
Citiți principiile noastre de moderare aici!