Alina Maria Bălaj face parte din acea categorie rară de oameni care trăiesc pentru ceea ce fac. Deşi foarte tânără, se bucură de faptul că a avut parte de interacţiuni cu îngeri păzitori, cu mentori adevăraţi, cu oameni care au inspirat-o, de „momente zero”, de acele momente în care sub influenţa altor oameni simţi nevoia să te restartezi, să te reinventezi, să evoluezi, să mai pui o cărămidă la ceea ce eşti ca om şi ca specialist.

Întotdeauna Alinei i-a plăcut să interacţioneze cu cei din jur, să fie activă în comunitatea din care provine, fiindcă a considerat că o comunitate cu cât e mai unită, cu atât e mai puternică.

„Nu ştiu cât am reuşit până acum, dar ştiu că am încercat tot timpul!”, spune absolventa de Jurnalism Alina Maria Bălaj. Chiar dacă abia în acest an a susţinut examenul de licenţă la Jurnalism, Alina a lucrat ca jurnalist la Digi 24, realizând materiale pentru emisiunea „Turist acasă” alături de Anamaria Georgescu, la Radio Cireşarii, abordând un alt gen jurnalist, dar a semnat şi în presa scrisă.

Alina Bălaj spune că în acest timp a constatat că jurnalismul nu era tocmai ceea ce îşi dorea să practice, deoarece ea este mai aplecată spre detalii, îşi doreşte să caute să abordeze situaţiile din mai multe unghiuri, ceea ce a făcut-o să creadă că ar fi mai nimerit să se îndrepte spre cercetare. Fiindcă în timp ce se afla cu o bursă Erasmus la Academia Română din Roma, a simţit un fior de bucurie când a conştientizat că se află în posesia unor documente din studiul cărora putea să descopere lucruri noi, pe care foarte puţini oameni au privilegiul și curiozitatea să le ştie.

În Biblioteca Naţională Centrală a Italiei a descoperit, spre exemplu, o revistă scrisă în limba română, o revistă greco-catolică scrisă în exil la Colegiul Pontifical Pio Romeno între 1962 şi 1978, o revistă care are şi cultură, şi literatură, şi istorie, şi teologie, un instrument al dizidenţei din perioada comunismului în care se milita pentru repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice. Pornind de la studiul acestei reviste, Alina Bălaj şi-a construit lucrarea de licenţă. Cu acest prilej, Alina spune că a avut parte de întâlnirea cu doi oameni minunaţi, care au susţinut-o, ajutând-o să-şi îndrepte greşelile atunci când a fost cazul. „Este vorba despre domnii profesori Ioan Laza şi Ioan Horga, de la care am învăţat enorm şi cărora le-am spus tot timpul că nu mă sperie să aud că-mi spun unde am greşit, fiindcă numai aşa cred că pot evolua”.

De astfel de întâlniri a avut parte şi la Roma, şi acesta e unul dintre arcurile care au dus-o din nou în capitala Italiei. Alina mizează în continuare pe faptul că în viaţă ceea ce eşti e o sumă a întâlnirilor cu oamenii cu care ai norocul să te intersectezi.

,,Întâlnirile cu oamenii sunt «momentele zero», momentele care m-au readus de fiecare dată în prezent. Interesant este că acei oameni au fost cei care au crezut în mine şi care mi-au acordat creditul necesar spre a continua. Oameni care mi-au deschis porţi, de multe ori porţile sufletelor lor”, spune Alina Bălaj.

Tânăra vorbeşte despre oamenii care i-au marcat existenţa ca despre „oamenii care mi-au dezlegat aripile”, şi când spune aceasta se referă la profesori, prieteni, dar şi la familie, care i-a oferit libertatea de a alege, dar şi puterea, sprijinul şi creditul de a continua.

„Responsabilitatea îmi revine mie pe mai departe de a le fi recunoscătoare mereu şi de a deschide, la rându-mi, porţi către cei ce îşi doresc să crească. Cred că cel mai mult îmi doresc să pot oferi ceea ce aceşti oameni mi-au oferit mie, viitoarelor generaţii. Probabil acest parcurs va putea fi considerat un model de curaj şi dorința nelimitată de a creşte, de a cunoaşte, de a fi în definitiv un om simplu între oameni. Cred că solidaritatea este elementul-cheie care ne mai poate ţine uniţi într-o societate atât de fragmentată. Suntem diferiţi cu toţii, avem diferite percepţii despre viaţă, avem diferite modalităţi de a acţiona, dar cred că esenţiale sunt punctele comune. Sunt responsabilă, aşadar, în demersul de a duce această construcţie la bun sfârşit, iar ulterior să ajut la construcţiile celor ce vin din urmă”, crede Alina Bălaj.

Studiind la Roma, Alina şi-a propus să exploateze informaţia infinită din bibliotecile de acolo. Crede că se va axa pe ceea ce ar putea fi lucrarea sa de licenţă la Relaţii internaţionale, respectiv relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Vatican, cu tot ceea ce înseamnă puncte comune, dar şi controverse legate de drepturile omului. Tânăra spune că în acest studiu a pornit de la faptul că ideologia creştin-democrată, care se află şi la baza UE, s-a născut la Vatican.

„Totodată, urmând studiile europene, în Roma, am înţeles mai bine valorile acestei Uniuni. Am înţeles cât de importantă e aceasta unitate, această încredere între popoare, între oameni care sunt diferiţi, dar care au atât de multe în comun. Am înţeles ideile celor care au pus bazele proiectului european şi în acelaşi timp am ajuns să cred în ele. Am încercat chiar să le port cu mine oriunde, în primul rând în locurile natale, unde am încercat să îi familiarizez chiar pe cei mici cu această structură internaţională, care pare atât de complicată, dar în definitiv e atât de simplă – am organizat de Ziua Europei un concurs pentru elevii din oraşul Ștei, ,,Eu sunt Europa”.

O altă misiune a mea, permanentă, este aceea de a-mi promova zona natală, tradiţiile locului în care m-am născut şi am copilărit, Şteiul meu drag şi special datorită arhitecturii specifice de tip totalitar, unul din puţinele oraşe din Europa de acest gen, zona satului tradiţional în care-mi petreceam verile pe malul Crişului Negru, în satul Leheceni, comuna Cărpinet, tradiţiile culinare pe care le-am preluat de la bunica mea, ajungând chiar în Roma să gătesc plăcinta cu brânză specifică zonei pentru prieteni, inclusiv graiul care se pierde încet şi, mai presus de toate, valorile spirituale şi morale preluate din familie. Nu e uşor, într-un context al globalizării, să duci toate acestea peste hotarele ţării-mamă, dar tocmai acesta este secretul, cheia: a păstra aceste valori într-un context specific, a le transmite mai departe viitoarelor generaţii – aceasta este una dintre responsabilităţile noastre, ale viitoarelor generaţii. Nu doar de a conserva, ci de a transmite mai departe tot ce ne aparţine, ceea ce suntem, în definitiv”, crede Alina Maria Bălaj.

Tânăra şi-a propus ca la Roma să-şi cultive mai mult pasiunea pentru istorie, pe care a avut-o dintodeauna şi care a urmărit-o mereu. Pentru ea, până şi numele său are, în primul rând, o rezonanţă istorică.

„Numele Maria are o însemnatate mare pentru sufletul meu. Acest nume nobil apare în cel mai frumos moment al acestui univers şi oferă lumii întregi definiţia dragostei materne. Mai târziu, sufletul meu ajunge alături de o Regină care a ştiut să iubească o ţară cu dăruire. A ştiut să lupte pentru acest colţ de rai şi a ştiut, mai presus de toate, să fie o adevărată mamă pentru popor. Apoi, numele Maria îmi aduce aminte de viață și de bucuria de a o trăi. De dragostea faţă de fiecare om şi plăcerea de a petrece timpul alături de oamenii dragi sufletului. Muzică, dans, voie bună, prieteni.

«Maria» mai înseamnă pentru mine acceptare, dragoste faţă de familie, înţelegere şi luptă demnă cu valurile vremii. ,«Maria» a fost atunci când Gheorghe a fost luat deţinut politic, a rămas cu o gospodărie, cu un nepot şi cu o chirie de plătit pentru propria-i casa. Dar tot «Maria» a fost şi când Gheorghe s-a întors, cu braţele deschise, sufletul cald şi zâmbetul pe buze.

«Maria» mai înseamnă disciplină, ordine, înţelepciune, curaj şi răbdare. Înseamnă optimism şi puterea de a lupta cu orice boală de pe faţa pământului. Maria înseamnă iubire!”, spune Alina Maria Bălaj.

Şteianca e decisă ca la Roma să predea această lecţie a iubirii tuturor oamenilor cu care va intra în contact şi, mai presus de toate, să fie aşa cum a învăţat acasă: să fie om.