Se întâmplă în România, chiar la Oradea. Medicii inculpaţi de ucidere din culpă a Patriciei Vanessa Aktaa, în urmă cu trei luni, au fost scoşi de sub acuzaţii acum („cazuri clasate”). Practic, nimeni nu e vinovat că micuţa a decedat acum cinci ani după ce a gustat din prăjitură de cremeş făcută în casă, după ce a fost dusă la spital şi, spun părinţii, nu i s-a acordat tratament adecvat, nu i s-a schimbat tratamentul când s-a observat înrăutăţirea stării de sănătate a micuţei şi nici măcar nu i s-au analizat probele prelevate la fostul spital de infecţioase din Oradea.
Nedreptate
Povestea Patriciei o ştiu bihorenii, fiindcă a fost relatată pe larg de toată presa orădeană, inclusiv Jurnal bihorean. Fetiţa, în vârstă de 5 ani, a gustat o linguriţă de cremeş făcut în casă, s-a simţit rău, părinţii au dus-o la Spitalul de Boli Infecţioase şi, spun ei, s-a tergiversat acordarea tratamentului adecvat după cum s-a tergiversat şi transportul micuţei la Spitalul Curteanu, la urgenţe şi reanimare, unde ar mai fi putut să fie salvată.
Cu inima sfâşiată de durere, dar şi pentru a nu se întâmpla şi altor copii, părinţii au intentat proces pentru găsirea vinovaţilor. După cinci ani de luptă în instanţă şi cu cadrele medicale din ţară pentru efectuarea analizelor şi verdicte clare, părinţii au primit în 14 septembrie un prim răspuns halucinant: cazul a fost clasat.
După 5 ani, doar Divinitatea
„În România există doar justiţie divină pentru cazurile de malpraxis???”, se întreabă mama care se declară „total dezamagită de felul în care se înţelege a se face dreptate într-un caz de malpraxis de o gravitate extremă ca cel al fetiţei mele. Consider că ni s-a făcut o mare nedreptate prin faptul că nu ni s-a dat şansa unui proces echitabil ca să nu mai vorbim de termen rezonabil pentru că au trecut 5 ani şi 4 luni de când a început totul”.
Încă de la început părinţii spun că au întâmpinat tot felul de piedici care „probabil aveau menirea de a ne descuraja să continuăm”. Părinţii zic că au pierdut o cale de atac o dată cu refuzul nejustificat al Institutului de Medicină Legală Timişoara de a efectua expertiza cu toate că legea spunea că acolo trebuie făcută şi refuzul celorlalte centre din ţară să îl facă pe motiv că nu aparţin teritorial de ei, ci de Timişoara.
Nereguli au fost de la început. De exemplu, fetiţei nu i s-au analizat probele de laborator fiindcă era weekend şi laboratoarul nu lucra, dar probele puteau fi duse la Spitalul Judeţean, pe baza unui contract între cele două unităţi medicale. Dar nimeni nu s-a grăbit şi probele recoltate de la micuţă au stat pe coridor în weekend, fapt relatat de JB la vremea respectivă pe baza declaraţiilor părinţilor.
Date juridico-medicale
Apoi, spune mama, la expertiza efectuată la Institutul Mina Minovici Bucureşti nu s-a răspuns şi la întrebările părţilor, expertiza fiind astfel incompletă după un an şi jumătate de aşteptare. Această expertiză incompletă a fost avizată de Comisia Superioară Medico-Legală. Constatând lipsa răspunsurilor la întrebările părţilor, părinţii au cerut să fie declarată nulă expertiza şi să se refacă răspunzând la toate întrebările după care să se avizeze noua expertiză: „Ni s-a refuzat şi acest lucru, făcându-se doar o completare, iar avizul rămânând în totalitate neschimbat, cu toate că existau în expertiza nouă cu aproximativ 20 de răspunsuri în plus”.
Nevoiţi să înveţe reguli juridice, părinţii detaliază că la întocmirea avizului se reunesc nouă medici şi poate fi cooptat un specialist, ceea ce s-a şi întâmplat, fiind cooptat dr. Adrian Streinu Cercel. „A fi cooptat înseamnă că este invitat la şedinţa în care este analizat cazul, are acces la dosar şi îşi poate exprima opiniile în calitate de expert”, spune mama, care declară că în cazul Patriciei lucrurile au decurs altfel: „Domnul Streinu Cercel a primit dosarul să îl ducă cu dânsul în afara institutului pe motiv că acesta va formula o opinie expertală, opinie pe care am cerut în nenumărate rânduri să o vedem şi noi, dar nu am primit-o niciodată. Dânsul a răspuns la câteva întrebări din cadrul expertizei deşi nu asta însemnă a formula un avi, iar cei 9 membri au adoptat în întregime opinia dânsului, fără să aibă absolut nicio obiecţie. Mi-e foarte greu să cred că 10 oameni gândesc exact la fel şi nici măcar unul nu are barem o obiecţie, dacă nu un punct de vedere diferit”. Mama spune că e convinsă că doctorii din comisia aceasta au semnat „ca primarul”, fără să se mai discute conţinutul avizului, având în vedere că „şi această comisie are de rezolvat o grămadă de dosare şi probabil că nu mai contează prea mult şi ce conţin aceste dosare”.
În iunie inculpată, în septembrie scăpată
Cu doar trei luni în urmă, mai exact în 2 iunie 2015 , procurorul de caz decide schimbarea încadrării pentru unul dintre medici, din învinuit în inculpat la acuzaţia de ucidere din culpă şi i se citesc acesteia drepturile, motivându-şi decizia că inculpata şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, în sensul că nu a luat toate măsurile necesare pentru a acorda tratament medical în condiţii de siguranţă deplină victimei minore Aktaa Patricia Vanesa, că nu a schimbat schema de tratament în momentul agravării stării de sănătate a fetiţei, că după ce a constatat stare de comă nu a procedat la transferul urgent într-o secţie ATI – spune mama, pe baza actelor emise de Parchet. La două luni distanţă, în 14 septembrie a.c., „fără a exista probe noi la dosar, acelaşi procuror de caz îşi schimbă radical opinia şi decide clasarea cazului, motivând că nu sunt suficiente probe care să ateste vinovăţia doctoriţei şi consideră că probele existente nu au relevat vreo culpă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu din partea doctoriţelor, culpa care să ducă la vătămarea intereselor unei persoane, adică… total opus faţă de ceea ce spunea cu două luni înainte”, zice mama. Şi această schimbare de opinie, declară părinţii, s-a făcut „în ciuda faptului că au existat persoane care au afirmat în expertize că Patricia avea şanse de supravieţuire dacă transferul ar fi fost făcut mai repede şi până şi în avizul Comisiei Superioare Medico-Legale scrie negru pe alb şi foarte clar că tratamentul NU a fost corect şi că rezultatul ar fi fost o evoluţie favorabilă în cazul unui transfer mai rapid, adică fetiţa mea azi ar fi trăit”.
Părinţii au deja suspiciuni în privinţa anchetei şi cred că se doreşte muşamalizarea acestui caz, în care e vorba despre moartea unui copil nevinovat de 5 anişori: „Cine se teme oare ca acest dosar să ajungă în faţa unei instanţe? Pe tot parcursul anchetei consider că s-a încercat muşamalizarea cazului, tergiversarea nejustificată a acestuia şi încercarea de a ne determina astfel să renunţăm”.
Merg până la CEDO
Cu toate aceste lovituri „sub centură”, părinţii găsesc puterea să continue lupta şi să îndrăznească să ceară dreptate: „Nu vom renunţa să luptăm până la final şi îndrăznim să credem că totuşi există cineva dispus să lase adevărul să iasă la iveală, cineva dispus să admită pe baza probelor evidente că fetiţei mele i s-a refuzat dreptul la viaţă. Cer să se facă dreptate! Chiar cer prea mult? Cer ca cei care au făcut greşeli ce au condus la decesul fetiţei mele să fie sancţionaţi corespunzător consecinţelor”.
Mama speră în proces echitabil şi în imparţialitatea magistraţilor: „Cer să fie lasată justiţia să îşi spună cuvântul şi să avem dreptul la un proces echitabil”. Părinţii anunţă că vor face în continuare toate demersurile necesare legale: „Îmi doresc ca sacrificarea fetiţei mele să nu fi fost măcar în zadar şi cei care trebuie să înveţe ca înainte de a fi medici trebuie să fie oameni, să o facă! Precizez că respect profesia de medic şi am o deosebită consideraţie faţă de foarte mulţi doctori care îşi îndeplinesc profesia cu dăruire şi pricepere, dar nu pot fi de acord şi cu felul în care înţeleg alţii să îşi exercite această profesie nobilă şi uită că înainte de toate ar trebui să fie om cu suflet şi conştiinţă”.
În 12 octombrie a.c, Patricia ar fi împlinit 11 ani.
Citiți principiile noastre de moderare aici!