O proiecţie specială a avut loc marţi, 28 martie, la Cinema Palace din Oradea. A fost vizionat Filmul „Phoenix – Povestea”, realizat de Cristian Radu Nema şi Mimis Ravanis, realizat la aniversarea a 60 de ani de la înființarea trupei. Filmul se află încă de anul trecut într-un turneu de promovare prin mai multe oraşe din ţară, urmând ca abia după încheierea turneului să fie programat să ruleze în cinematografe.

Marţi a fost şansa, ca la proiecţia specială a filmului publicul să se întâlnească cu Nicu Covaci, fondatorul trupei Phoenix, şi cu Cristian Radu Nema.
„Eu mă bucur să fiu aici şi sperăm să vă putem bucura şi pe voi cu acest film, pe care acest îndrăzneţ băiat s-a obosit să îl facă, şi care sper să vă fie o oglindă a ceea ce îneamnă Phoenix, ce a făcut şi de ce a făcut. Este un pod în timp. Anul acesta se împlinesc 60 de ani de Phoenix. Multă lume ne acceptă melodiile dar nu ştie mai multe. Acest film poate să fie o oglindă mai clară”, s spus Nicu Covaci înainte de proiecţia filmului.

[eadvert]

„Nu pot decât să spun ceea ce cred şi ce ştiu”

Artistul îşi doreşte să stea în sală, să aplaude o tânără formaţie Phoenix, care trebuie să meargă mai departe. „Eu am o educaţie pro germană şi neamţul spune: Geteilte Freude ist doppelte Freude (O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă). Din acest motiv n-am familie, n-am copii, am Phoenix, şi vreau să împart o bucurie. Ăsta a fost rolul meu şi al formaţiei Phoenix. Încercăm, pe de altă parte, să întărim şira spinării la români (că unul nu pune mâna pe o bâtă), dar subliminal încercăm să îi mişcăm şi să îi încurajăm. De aceea am avut curajul şi în socialism să protestăm, mai discret, însă astăzi suntem mai bombastici. Mi se reproşează: Nicule, dar melodiile tale frumoase, cu fete verzi? Din păcate ultimele mele melodii nu se prea ştiu, pentru că nu suntem difuzaţi. Dar cei care le-au auzit sunt speriaţi. Sunt piese supărate şi încărcate de griji şi de probleme. Însă nu pot decât să spun ceea ce cred şi ce ştiu. Mie îmi pare rău de ceea ce văd, ceea ce simt, şi aşa mă exprim. Poate că greşesc, şi mi-aş dori de fapt să greşesc. Dar rămâne să apreciaţi voi.”

Cristian Radu Nema consideră că acest film este şansa pentru ca noi, românii, să le adresăm mulţumiri pentru ceea ce au făcut în cei 60 de ani de activitate. „Să le mulţumim pentru ceea ce au făcut într-un timp care e fără de sfârşit şi fără de-nceput. Nu e din 1962, Phoenix nu e o formaţie care aparţine unei generaţii sau a unei perioade. Este reprezentată de o creaţie. În seara asta veţi vedea un alt tip de creaţie, cinematografică. E arta prin care reuşeşti să rămâi etern, dorinţa cea mai mare pe care Phoenix a avut-o, şi se pare că s-a îndeplinit. Mereu spune (n.r. – Nicolae Covaci) «eu vreau să aplaud o tânără formaţie». Mulţi alţii vor sta să aplaude acest film pentru că generaţiile ce vor urma vor şti că Phoenix e nemuritor” a încheiat producătorul.

Ideea acestui film a pornit în urmă cu zece ani, fiind un proces de documentare lung. Filmul conține imagini de arhivă unice, niciodată prezentate public sau încorporate în alte materiale video. De asemenea, Cristian Radu Nema a dorit să obţină acordul tuturor membrilor trupei Phoenix înainte ca filmul să fie prezentat.

Povestea Phoenix începe din 1962, de pe vremea când se numeau Sfinţii. Trece apoi, prin vocea actorului Rareș Andrici prin toate etapele, de la piesa „Ştiu că mă iubeşti şi tu”, prima înregistrată şi difuzată sub numele Phoenix în 1964, perioada ’71-’77, fuga în boxe în Germania – mai puţin Mircea Baniciu, întoarcerea acasă de după revoluţie trecând prin toate formulele, cu toţi invitaţii din concerte, şi până astăzi, cu membrii de acum ai formaţiei. Păcat că majoritatea imaginilor de arhivă au o calitate slabă. Figura centrală a filmului este Nicu Covaci, cel care a dus cu orice chip trupa mai departe şi care, cu fiecare ocazie subliniază faptul că Phoenix există, e puternică, şi merge mai departe.

„Noi nu facem zgomot, facem cântece”

După proiecţia filmului a urmat sesiunea de Q&A. Primul lucru pe care l-a spus Nicu Covaci la încheierea filmului a fost: „Povestea noastră continuă! A început demult, dar va continua încă mult timp. Este speranţa mea şi sunt convins că se va întâmpla”.

Întrebat dacă s-a gândit vreodată să intre în politică, fiind o legendă în lumea muzicii româneşti, Nicu Covaci a reacţionat: „Am fost solicitat încă din facultate să intru în sistem. Urma să fiu primar în Timişoara, însă l-am lăsat pe Robu, pe prietenul meu. M-au căutat şi tot felul de masoni…Am fost solicitat, am refuzat. Am rămas independent. Phoenix-ul este independent. Nu depindem de nimeni! Le stăm în drum, din păcate”.

A reamintit şi de momentul plecării în Germania. „Şi-au riscat viaţa băieţii mei ca să poată să cânte. Singura formaţie de pe planeta asta care şi-a riscta viaţa să poată să cânte. Indiferent cine este interpretul, piesa este importantă, piesele rămân în urechi. De la concertele noastre lumea pleacă cu un refren în ureche, poate să mai cânte şi pe stradă, şi asta este important. Noi nu facem zgomot, facem cântece, şi acele cântece rămân”.

„Nu există capăt pentru Phoenix, pentru Covaci şi pentru acest fenomen. Tocmai asta este esenţa pe care subliniat-o. Phoenix este un fel de a fi, o stare interioară a noastră, a românilor”, a adăugat Cristian Radu Nema.

„Noi le-am stat în drum şi înainte, şi le stăm şi astăzi”

Mulţi dintre spectatori au dorit doar să elogieze muzica formaţiei, depănând amintiri despre experienţe personale. A fost amintit Cornel Chiriac, cel care i-a descoperit la sfârşitul anilor ’60, dar şi Adrian Păunescu care i-a propus o colaborare, povestea cu Cenaclul Flacăra care funcţiona pe instalaţia de lumini şi sunet a lui Nicu Covaci, şi despărţirea de poet când acesta nu l-a lăsat să urce pe scenă în ţinuta dorită de artist. „I s-a suit la cap”, a spus artistul.

Inevitabil a fost pomenit şi filmul lui Cornel Mihalache şi realizat de TVR, „un film care nu este despre Phoenix, este despte securitate, relaţia cu Păunescu, despre o epocă din ’71 până în ’77 şi vag amintită perioada anilor ’60”, după cum a rezumat Cristian Radu Nema. Nicu Covaci a fost mai tranşant: „Greşeala făcută de TVR este concluzia finală că Phoenix a exitat doar în anii ’70. Şi filmul lor se termină cu un bocet. Plâng ăia după noi? Ce se întâmplă? Interviuri s-au luat doar celor din anii ’70. Şi unde sunt ăştia ai mei, noi, tineri, frumoşi, cei mai buni dintre cei mai buni? Este o săpătură, îmi pare rău! Ne-au făcut un deserviciu imens! Vrem să convingem publicul că Phoenix nu s-a terminat!”

Întrebat ce nu funcţionează, cine le pune beţe în roate în contextul în care se plânge că noua formulă a formaţiei şi creaţiile noi nu sunt cunoscute pentru că nu sunt popularizate şi difuzate, reacţia lui Nicu Covaci a fost:

„Noi le-a stat în drum şi înainte şi le stăm în drum şi astăzi. Că înainte, dacă arătam un deget, astăzi arat zece. Suntem daţi la o parte. Noi nu mai avem promovare, nu ni se mai face reclamă. Pe vremuri, interzişi fiind, aveam totuşi radio, televiziune, afişe, era o reclamă imensă. Astăzi cine întâmplător se uită pe telefon spune: A, uite Phoenix! Suntem daţi la o parte. Singurul care are curaj să ne mai promoveze este Hrubaru la Rock FM, dar şi el se scuză: Nicu, nu pot să dau toate piesele, dau câteva, pentru că cenzura mă opreşte”.

La insistenţa de a-i nominaliza pe cei care îi interzic, răspunsul a fost: „Mă abţin”.

„Phoenix le-a dat folclor!”

În sală s-a aflat şi Călin Pop, membru fondator al trupei Celelalte Cuvinte, care a mărturisit deseori că atunci când în adolescenţă a ascultat pentru prima dată în concert Phoenix cu „Cei ce ne-au dat nume” a simţit puterea amplificatoarelor şi a zis „da, asta vreau să cânt”. „Servus, mândrule!”, l-a salutat Nicu Covaci. „Phoenix e o legendă, Phoenix a revoluţionat muzica rock, dintr-o prostie comunistă şi anume cea care a impus să se cânte folclor. Iar Phoenix le-a dat folclor!”, spune Călin Pop. „Ne-am decis să stilizăm acel folclor şi am reuşit. Îi mulţumesc şi astăzi lui Ceauşescu că ne-a obligat!”, i-a răspuns Covaci. „A fost un mod ingenios, a creat un adevărat val, o revoluţie în muzica rock, un val pe care şi eu l-am continuat într-un fel cu trupa Celelalte Cuvinte. Şi au mai fost şi alte trupe, bineînţeles, care n-ar fi fost rău să nu fi lipsit din film, ca să împlinească imaginea”, a încheiat Călin Pop, Cristian Radu Nema promiţând o continuare a filmului.

Întâlnirea lui Nicu Covaci şi a lui Cristian Radu Nema cu publicul orădean s-a încheiat cu o sesiune de fotografii şi autografe.