Practic, orice medic de la orice spital al ministerului Sănătății este funcționar public și în consecință poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită.
După acest moment al publicării în Monitorul Oficial și pâna la data de 4 iunie 2015, în cauzele penale aflate pe rolul instanțelor medicii au invocat ca și cauză justificativă incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal cu referire la art. 34 alin 2 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului care stabilea că ,,pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.”
În şedinţa din 4 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis prin Decizia 19/2015 o cerere privind pronunțarea unei hotărâri prealabile legate de fapta medicului de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi.
În urma deliberărilor, ICCJ a stabilit că fapta medicului din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. 1 lit. b) teza a II-a din Codul penal, de a primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi, în sensul art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal putând constitui infracțiunea de luare de mită infracțiune reglementată de art.289 alin 1 Cod penal.
Ca atare, dispozițiile cuprinse în art. 375 alin 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora ,,medical nu este funcționar public’’ nu sunt de natură să conducă la excluderea acestuia din sfera funcționarilor publici reglementată de Codul penal, textul referindu-se exclusiv la ,,natura profesiei și obligațiile fundamentale ale medicului față de pacientul său’’.
Advertorial!
Citiți principiile noastre de moderare aici!