Scopul acestei campanii este de a atrage atenţia asupra judeţului nostru din punct de vedere turistic”, spune Călin Păcurar, managerul Euromaiding Touring, iniţiatorul campaniei.
Acţiunea plănuită de această dată a fost concepută ca un tur prin conacele şi castelele aflate în judeţul Bihor. Prima oprire a fost la Cetatea Biharia, o fortificație din pământ, cu o înălțime de 5-7 metri, pe plan dreptunghiular, înconjurată de șanţuri cu ape, fiecare cu o înălțime de 15-20 metri. Originea acestei cetăți se pierde în negura istoriei. Cetatea Biharia a avut o istorie tumultoasă, ținând piept populațiilor migratoare, atacurilor turcilor și maghiarilor. Nu se știe cu precizie când și de către cine a fost construită această cetate, însă izvoarele vremii, cum ar fi lucrarea lui Anonymus, Gesta Hungarorum o menționează ca fiind reşedința voievodului Menumorut care a rezistat aici 13 zile asediului maghiar (sfârșitul secolului al X-lea).
Zidurile cetății stând mărturie pentru turiști în ceea ce privește trecutul plin de glorie și curaj al românilor. Paşii drumeţilor s-au îndreptat apoi spre Castelul Stubenberg din Săcuieni, care a aparținut uneia din cele mai bogate familii nobiliare din zona Bihorului. A fost ridicat între secolele XVIII – XIX și inițial a fost în proprietatea Casei Regale de Habsburg, fiind vândut ulterior familiei Stubenberg, de la care și-a luat numele. Castelul Stubenberg era cunoscut pentru parcul dendrologic ce-l înconjura, însă astăzi este doar o umbră a trecutului glorios. Undeva în partea dreaptă era amenajată grădina de iarnă, ale căror urme se pot distinge, iar în fața edificiului a rămas fântâna păzită de un vultur. În anul 1840, groful Gusztav Studenberg a construit un grânar, care aparține stilului clasicist. Acesta era numit „castel seniorial” și nu seamănă deloc cu grânarele din acea epocă. Acesta se află într-o stare deplorabilă, după ce locuitorii au furat elemente pentru a le folosi în propriile construcții. Gazdă primitoare a fost apoi doctorul Kéri Gáspár care a înființat în Galoșpetreu un muzeu care să mențină vie în memoria localnicilor propria istorie și cultura părinților lor.
Kéri Gáspár a reconstituit gospodăria tipică a țăranului ungur mijlocaș de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acesta a restaurat casa moștenită de la bunici după planurile unui arhitect amplasând și obiecte, documente, fotografii, monede care reflectă istoria, religia și tradițiile locului. În bucătărie, cofele cu apa, gura cuptorului, ștergarele de cânepă și dulapurile cu ceramică creează o atmosferă aparte. Tot în Galoșpetreu se află conacele Frater și Draveczky asupra cărora nu există informații concrete pentru datare și documentare, acestea aparținând unor nobili de rang mic. În opoziţie parcă cu acestea, Conacul de la Otomani supranumit castelul de la Komaromi a fost construit în secolul al XVII-lea de fiul celui mai bogat om din Debreţin.
Acesta este un amplasament imens, cu anexe, grajduri și zeci de hectare de pământ – o adevărată comoară în mijlocul pădurii. O casă de locuit, cu anexele gospodărești, împreună cu colecția de obiecte etnografice, fotografiile de familie, icoanele, obiectele și utilajele folosite în viticultură și agricultură i-a dus pe vizitatori în urmă cu aproape 200 de ani. În Sălacea, satul celor 1000 de pivniţe, se află şi un pod de piatră cu patru arcade pe sub care curgea odinioară apa Ierului. Podul era construit din cărămidă având o lungime de 29,70 metri. Nu se cunosc date despre cei ce l-au construit, însă existența acestuia este menționată în anul 1840 și poate fi astfel considerat un monument al istoriei transporturilor, cu atât mai mult cu cât este singular ca tip de construcție și unul dintre cele mai vechi poduri din județul Bihor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!