La doar câteva zile după ce s-a întors de pe Everest, pianistul orădean Thurzó Zoltán a susținut o conferință de presă într-un local din centrul orașului. Pianistul a dat frâu liber emoției care l-a cuprins pe alocuri amintindu-și prin ce a trecut. Au fost momente în care ori mergea mai departe, ori risca moartea. A făcut totul pentru un vis. A cântat la 5.325 metri, pe Everest, pentru a deveni vizibil, prin performanța sa unică, la nivel internațional. Speră că după ce a cântat 28 de imnuri naționale și 32 de partituri ale compozitorilor din aceste țări să deschidă tot atâtea porți, să fie invitat să susțină concerte pentru a strânge peste o jumătate de milion de euro necesari construirii Muzeului Muzicii la Oradea.

[eadvert]

Thurzó Zoltán e singurul pianist orădean care se susține din concertele pe care le are în străinătate. „Din concertele susținute în România e foarte greu să pui ceva de-o parte. Cu totul altfel se plătesc concertele în străinătate”, spune pianistul.

Aventuri în Himalaya

După aventura începută pe 26 mai, când a plecat din Oradea spre Katmandu, pianistul orădean Thurzó Zoltán va intra, aproape sigur, în Cartea Recordurilor, fiind singurul om care a cântat la pian la 5325 m. La 2-3 zile după ce a ajuns în Nepal a realizat, împreună cu jumătatea sa din Oradea, că planurile de acasă nu se potrivesc cu ce se întâmplă acolo și că va fi mult mai greu decât a crezut. Dar aventura sa a început cel puțin cu 6 luni înainte, când pentru a face față condițiilor de acolo s-a antrenat ca un sportiv profesionist 6 zile din 7, la sală, dar și cu ajutorul unor alpiniști. Recordul actual este deţinut de o artistă din Marea Britanie, care în 2018 a cântat la 4.964 de metri înălţime.

Înainte de a ajunge la locul concertului a trebuit să facă față multor privațiuni de ordin fizic și psihic. Și unui timp nefavorabil zborului cu elicopterul care trebuia să-i aducă pianul. A venit musonul, chiar dacă de luni de zile studiase cu ajutorul partenerilor din Nepal care e cel mai bun moment al anului pentru a susține concertul de Cartea Recordurilor. Deşi acolo vremea era frumoasă, în restul ţării furtunile puternice au făcut pagube şi au oprit zborurile. „Pe 4 iunie eram la Everest Base Camp, singur într-un iglu. Am ajuns la stânca unde scria 5.364 m. Psihicul meu a lucrat foarte mult. Eu am spus că nu pot să vin în Oradea cu un eșec. A fost o chestiune foarte apăsătoare pe suflet și zilnic am plâns din cauza asta…În data de 12 iunie am vorbit cu Erika și mi-a venit o idee fiindcă a stat foarte mult de vorbă cu mine …Nici nu am putut să transmit printr-un mesaj video, ci prin unul vocal, am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea, fiindcă noi am trecut prin foarte multe împreună…Era o experiență foarte grea. Eu am fost atunci singurul om de pe planetă care a stat în base camp 8 zile în liniște, fără nici un om, fără nici un alpinist și Erika era partea mea cealaltă care mă aștepta.

Când mi-a spus , am primit o rază de soare. După 9 zile…A doua zi parcă Dumnezeu a deschis o cale. Cei din jurul meu săreau : Avem rută bună “, spune artistul. În mod normal, în zona în care a fost orădeanul, erau zilnic plecări spre Everest. Atunci, o săptămână totul a fost înghețat, din această perspectivă. Un elicopter cu turiști a căzut și avea să simtă aceeași senzație când s-au aflat în picaj, 70 de metri, la întoarcere, când din cauza condițiilor meteo pilotul a trebuit să acționeze fie și haotic. Au fost multe momente în care s-a îndoit că va reuși ce și-a propus. “ Au fost momente în care am crezut că nu voi reuşi, că voi rămâne acolo. Stăteam într-un iglu rece şi mă simţeam neputincios”, spune artistul. Și viitoarea sa soție a mărturisit cu ochii în lacrimi că pianistul i-a spus că “ cred că corpul meu va ajunge acasă, însă sufletul nu”.

Concluzia sa, după ce a văzut munți de gunoaie în apele din Nepal și după ce a dormit, cum nu și-a închipuit niciodată, printre paiajeni și gândaci, dar și după ce a fost profund impresionat de soarta oamenilor și a copiilor din Nepal care la 10 ani se întrețin doar din căratul bagajelor turiștilor, e că trebuie să ne închinăm și să ne rugăm fiindcă trăim în lux. Și bagajele sale au fost cărate de un copil de 16 ani și spune că s-a străduit câteva zile să-i convingă pe proprietarii de moteluri să-l lase pe băiat să doarmă înăuntru.

Nu a putut accepta ideea că acești oameni care cară 30-40 de kilograme pentru câțiva dolari nu pot dormi înăuntru fiindcă strică firma motelurilor. Orădeanul spune că și femeile au o singură șansă, ori fac curățenie, ori cară bagaje pentru a se întreține. Pianistul a fost neplăcut impresionat de aglomerația din Katmandu unde spune că nu ai loc să te plimbi pe stradă. Elicopterul care i-a adus pianul a zburat în condiții speciale, fără uși, doar cu scaunul pilotului în interior pentru a putea transporta toate componentele. Specialistului care i-a acordat pianul și care spunea că are nevoie de trei ore pentru aceasta i-a acordat o jumătate de oră pentru a se putea încadra în programul făcut. Orădeanul mărturisește că a fost prima dată când a intrat într-un concert fără să studieze înainte.

Acasă a pregătit concertul 4-5 ore pe zi. Acum a stat în poziție de meditație și a rememorat toate partiturile. Chiar dacă era foarte frig, el a cântat ca într-o transă 132 de minute, îmbrăcat în costum de concert. Concertul a avut loc la ora locală 13.35 (ora României 10.35). El a interpretat la pian 34 de cântece, între care s-au numărat şi imnul României, imnul Ungariei şi cel secuiesc, în 132 de minute.

A fost magic

„Cât timp am cântat nu am simţit deloc frigul. Am simţit că trebuie să protejez pianul cu muzica mea, să îl acopăr cu sufletul, că asta îi oferă căldură. A fost magic”, a povestit artistul.

„Eu am înregistrat tot, am cumpărat tehnică din sponsorizări (…). Altfel trebuia să plătesc 7.500 de lire. Eu acum prelucrez materialul pentru ca săptămâna viitoare să-l trimit la Londra pentru a se face certificatul de Guinness Book. Este sigur un record mondial, pentru că doamna care a încercat asemenea performanţă a cântat la 4.900 şi ceva de metri. Noi am măsurat cu ceas 5.371 m, dar la Guinness se ia după GPS care a fost de 17.473 de feet, care este 5.325 de metri. Acesta este recordul în sine: cea mai mare altitudine la care s-a cântat”, a declarat pianistul.

Ca dovadă a frigului în care a avut loc recordul „după ce am terminat performanţa, oamenii care au pus mâna pe clape şi le-au retras imediat, de frig. Eu nu am simţit nimic. Eram super ok”, spune Thurzo Zoltan. Iniţial a vrut să cânte 80 de piese, dar vremea nu i-a permis…În total, a interpretat 28 de imnuri naţionale din 32, deoarece intenția sa e să trimită înregistrările acestor state, ca să poată valorifica această performanță. „Și dacă presa de acolo prinde ştirea că imnul lor naţional a fost cântat pe Everest, să pot să duc faima oraşului Oradea şi să pot înfiinţa aici Muzeul muzicii. Am făcut acest lucru pentru oraş”, a mărturisit artistul, care nu recomandă nimănui să încerce această experiență în care multor oameni le dă sângele pe urechi, pe nas din cauza presiunii. Chiar și unul dintre șerpași a avut probleme de ordin muscular din cauza condițiilor de acolo.

„Cred că nu aș mai încerca nici eu o asemenea experiență. Mai bine îl contactez pe Elan Musk și pun pianul pe o rachetă să merg în spațiu decât să îmi mai asum un astfel de demers”, a glumit orădeanul. Unul dintre secretele reușitei e că s-a gândit că nu poate ceda, că e acolo pentru visul bunicilor. În plus, spune că în domeniul Culturii ai zilnic parte de greutăți și de impas. Patru ore i-au trebuit să se încălzească după concert fiindcă tremura ca varga. Iar pe drumul de întoarcere s-au și rătăcit de două ori din cauza vizibilității reduse.

„Au fost două momente în care am căzut şi nu m-am mai putut ridica. Cei care mă însoţeau mi-au spus :< ori mergi înainte, ori murim cu toții>. Am picat de două ori și m-au cules de acolo, trebuia să merg. Am văzut avalanşe şi gheţari imenşi, care m-au făcut să realizez cât de mic este omul”, a mai spus el. Au urmat apoi verdictele medicilor care, din cauza șuieratului care i se auzea din plămâni, au crezut că are apă la plămâni. Ceea ce nu s-a confirmat.

Săptămâna viitoare, orădeanul va transmite toate actele, fotografiile şi înregistrările video la Londra, la sediul Guinness Book, iar când primește atestatul va anunța public.

Partenera sa de viaţă şi viitoarea soţie, Erika, spune că în ciuda momentelor cumplite trăite de Zoltan pe Everest și de ea în Oradea vor să păstreze ca o amintire frumoasă această experiență. Astfel că o piatră adusă de performer de pe Himalaya va fi încrustată în inelul de căsătorie.