„Ca şi consilier local între 2004 şi 2008 am prezentat situaţia înainte de a se vota o listă cu statui, busturi şi plăci comemorative propuse de UDMR. În ciuda prezentării mele, majoritatea PDL – UDMR a votat lista.
Un coleg istoric, clujeanul Gheorghe Bodea de la Muzeul Translivaniei, care din păcate s-a stins din viaţă, a cercetat episodul legat de podul din centrul Oradiei. Astfel, la Arhivele Naţionale a zonei Crişana a găsit un raport al Jandarmeriei Oradea, din perioada ‘46 – ‘47, despre procese publice împotriva fasciştilor care s-au dedat la atrocităţi împotriva evreilor, românilor ş.a.m.d.
Însă când am căutat şi eu documentul invocat, am găsit fila ruptă din registrul numerotat la Arhive”, ne-a relatat Mihai Drecin.
Preşedintele PRM Bihor ne promite însă acte edificatoare.
„Totuşi, am o documentaţie pe care sper să o găsesc câtă vreme iarăşi apar conotaţii nepotrivite. Din ce îmi amintesc, un grup de hortişti erau pe malul drept al Crişului şi trăgeau împotriva armatelor române şi sovietice care intraseră în Oradea dinspre Cimitirul Rulikowsky. Apoi au şi aruncat în aer podul de fier, cu ajutorul trupelor specializate ale armatei germane.
Eu am arătat şi în Consilul Local că e normal să fie omagiat un erou, indiferent de ce etnie dacă a apărat o cauză dreaptă. Am cerut însă ca specialiştii să se pronunţe, astfel ca să îi omagiem doar pe cei care au luptat pentru apropierea maghiarilor, evreilor şi românilor”, ne-a declarat Drecin.
La rândul său, directorul Arhivelor Naţionale Bihor, Bujor Dulgău, ne-a asigurat că de îndată ce i se va pune la dispoziţie cota registrului invocat, va putea oferi informaţii despre situaţie.
Gabriel Moisa, rezervat
„În luptele care s-au dus în 1944 pentru eliberarea Oradiei, podul central peste Criş era apărat de hortişti, iar cei care voiau să îl recupereze erau soldaţi români. S-a implicat şi populaţia civilă, şi e foarte posibil să fi fost victime din rândul acesteia. Dar nu cunosc să fi avut loc execuţii ale unor maghiari, ci doar victime în contextul luptelor”, ne-a declarat istoriograful Gabriel Moisa.
Întrebat dacă e posibil ca eventualele execuţii să fi avut loc pe 12 octombrie, data eliberării Oradiei, Gabriel Moisa ne-a răspuns astfel: „Linia frontului a fost variabilă, cu contraofensive peste zona centrală a Oradiei, trupele sovietice şi române atacând dinspre actuala Universitate iar soldaţii nazişti şi hortişti din sens invers.
În istoriografia română se arată că luptele s-au dus în perioada sfârşitului lunii septembrie şi începutul lui octombrie. Dar nu se specifică o dată exactă. Din câte ştiu eu, tema nu a fost cercetată la modul amănunţit. Dar dacă i se acordă importanţă, sper că viitorul o va clarifica”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!