O zi cu însemnătate deosebită pentru satul Sânlazăr (comuna Chișlaz), o localitate pe cât de mică, pe atât de importantă pentru sentimentul românesc din zona Marghita. Duminică, 8 septembrie, în ziua în care creștinii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului, la Sânlazăr a fost dezvelit bustul eroului-martir Florian Popovici, torturat și ucis în 1919 de către Garda bolșevică condusă de Bela Kun – cel care stăpânea Ungaria la acea vreme, instaurând un regim de teroare.

[eadvert]

Comandant al Gărzii naționale sătești din satul Sânlazăr, Popovici a fost asasinat deoarece, după 1 Decembrie 1918, îndrăznise să poarte mândru, la cingătoare, Tricolorul românesc și să-și anunțe compatrioții despre sosirea iminentă a Armatei Române. Florian Popovici a fost împușcat în propria sa curte de către hoarda bolșevică pătrunsă fără veste, în sat. Fruntașul român a fost ucis cu bestialitate, de față cu soția și cu copiii săi minori după ce, în prealabil, fusese torturat, împuns fiind cu baioneta atât în umăr, cât și în torace, iar apoi târât pe ulițele satului.

Asemenea crime oribile fuseseră comise de „gărzile roșii” ale lui Bela Kun și în alte părți ale Bihorului, pilda tragică a lui Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș fiind elocventă, în acest sens. La fel, cea a preotului greco-catolic Mihai Dănilă, din satul Dijir (com. Abram), cel care a avut o soartă similară cu Florian Popovici.

Viitorul își cere trecutul

Evenimentul de duminică, din Sânlazăr, a trecut dincolo de formalismul ceremoniilor de acest gen, trăirea fiind deosebit de intensă. La 100 de ani distanță de la tragica moarte a sânlăzăreanului, de față la dezvelirea bustului au fost cinci nepoți cărora Florian Popovici le-a fost bunic, ajunși, azi, la vârste venerabile, de peste 80 și chiar 90 de ani.

„Mulțumesc tuturor celor care s-au implicat pentru ridicarea monumentului celui care a fost bunicul meu. Florian Popovici a fost tata maicii mele, fiind batjocorit în tot felul pentru că și-a iubit țara, neamul și pe noi. Toți nepoții și strănepoții ne-am gândit să facem monumentul acesta frumos, ca urmașii noștri să vadă și ei cine a fost neamul nost .

Mă simt mândru de neamul nost ! Chiar și bunicul din partea tatei, Grațian Horgoș, a fost desemnat ca delegat al plasei Marghita la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918 (unde, în Sala Unirii, a votat, cu mandat, unirea românilor din Transilvania cu Regatul României – n.red.). Mă simt mândru că fac parte dintr-o familie atât de dedicată cauzei neamului românesc.

Să nu îi uităm pe înaintașii noștri, care au suferit atât de mult”, le-a cerut Gavril Horgoș descendenților din jurul său. Nepot al lui Florian Popovici, prim-curator al bisericii greco-catolice din Sânlazăr și fost ales local în comuna Chișlaz, Gavril Horgoș a ajuns azi la venerabila vârstă de 92 de ani. Însă, decana de vârstă a nepoților lui Florian Popovici este Veturia Corpaș (fostă Horgoș), bunică a semnatarului acestor rânduri.

Ajunsă acum la vârsta de 94 de ani, Veturia Corpaș a ținut să fie prezentă la dezvelirea bustului bunicului său, erou-martir, emoțiile năpădindu-i ochii care au văzut multe, în cele nouă decenii de viață grea, plină de lipsuri și suferințe, generate în mare măsură de regimul totalitar comunist român.

„Nu puteam trece peste acest moment Centenar ignorând ororile petrecute acum 100 de ani, pentru că – nu-i așa? – o națiune fără memorie este o națiune fără viitor. Putem fi mândri de înaintași precum Florian Popovici, care au trăit și au murit neabdicând de la principii sfinte, precum apartenența la sufletul neamului românesc. În numele comitetului inițiatorilor, mulțumim tuturor celor care s-au implicat, inclusiv financiar, pentru ca acest monument să fie ridicat.

FOTO: A.C.

Se cuvenea să eternizăm astfel memoria tragicei morți a lui Florian Popovici – un nume care, precum cel al lui Grațian Horgoș și al altora, vor face cinste întru eternitate satului Sânlazăr, în contextul vremurilor grele și extrem de tulburi care, în chip fericit, au dus la apariția României Mari.

În semn de recunoștință, am trecut pe soclul monumentului numele tuturor sponsorilor care, prin efortul lor, au făcut posibil acest monument dezvelit azi, care înnobilează memoria și istoria însângerată a satului Sânlazăr”, a cuvântat Ioan Grațian Horgoș, cu această ocazie, din partea comitetului de inițiativă, ale cărui strădanii au fost încununate cu un monument remarcabil, cu care comunitatea locală se poate mândri cu adevărat.

„A cutezat Florian să confirme Unirea”

Un alt inițiator și urmaș al martirului, poetul-profesor Aurel Horgoș, a luat cuvântul, recitând poezii dedicate înaintașului său. De altfel, inclusiv pe soclul monumentului, sunt înscrise versuri dedicate memoriei lui Florian Popovici, semnate de către Aurel Horgoș: „L-au ucis cu cruzime străinii bolșevici; Sânlăzărenii l-au plâns, de frică, pe-ascuns; A cutezat Florian să confirme Unirea; Tricolorul cel drag la sân l-a purtat; Pentru Țară eroii martiri au luptat; Iar Tatăl din Ceruri la sân i-a luat”.

Luând cuvântul după slujba de sfințire a monumentului, preotul greco-catolic Ioan Crăciun a ținut să sublinieze nevoia națiunii de a se uni, de a lăsa dezbinarea la o parte, făcând referire inclusiv la dihonia ce s-a manifestat, pe alocuri, între cultul ortodox și cel greco-catolic. Părintele Crăciun a constatat cu amărăciune că, în Sânlazăr, ortodocșii și greco-catolicii nu împart aceeași biserică, deși, în lupta de neatârnare națională a românilor din Ardeal, întâistătătorii celor două biserici românești au stat, neclintiți, laolaltă.

Deputatul Găvrilă Ghilea a fost invitat să ia cuvântul, acesta contribuind financiar, în nume personal, pentru ridicarea monumentului. Desigur, ca o completare a strădaniilor financiare și nu numai, ale urmașilor lui Florian Popovici, li s-a adăugat și un sprijin obținut din partea Consiliului Județean Bihor.
Ghilea a subliniat nevoia ca urmașii să nu uite faptele și suferințele înaintașilor.

Mai cu seamă că „în zilele noastre, puțini spun ceea ce cred și ceea ce trebuie să spună”, s-a exprimat Ghilea. A mai luat cuvântul Miorița Săteanu, cetățean de onoare al municipiului Oradea, care a evocat, la rândul său, tragica moarte a lui Florin Popovici – român mândru, autentic – cel care a ales să trăiască declarându-și deschis trăirile, convingerile și principiile, în anii Primului Război Mondial – cei mai sângeroși din istoria omenirii, până la acea dată.

Un sat cu totul special

Anul trecut, în decembrie, tot la Sânlazăr fusese inaugurat un monument dedicat lui Grațian Horgoș, delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia – 1 Decembrie 1918, precum și eroilor fii ai satului căzuți în cele două conflagrații mondiale.

Astfel, satul Sânlazăr se remarcă în mod excepțional ca fiind localitatea unde au fost ridicate două monumente, imperios necesare pentru apelul la memoria națiunii, în contextul implinirii unui secol de la săvârșirea României Mari, realizare ce și-a cerut o uriașă jertfă de sânge.

Călin Corpaș

Un monument întru nemurirea eroilor din Sânlazăr