Tratează un subiect, pe care în 100 de ani, statul român l-a gestionat cu infinită discreţie. Şi autorul şi jurnalistul Marian Voicu are şi o explicaţie a acestei realităţi:„pentru a-şi masca neputinţa”.
Acesta consideră că statul român poate face mai mult pentru a recupera Tezaurul– avem exemplul ungurilor, care au străbătut Rusia câţiva ani, până au descoperit cărţile din colecţia Sárospatak (confiscate de sovietici ca trofee de război) în Nijni Novgorod în 1993, ce le-au fost restituite în 2006”.
Cel mai vechi litigiu al României, e tratat în cartea jurnalistului Marian Voicu prin prisma „unui personaj fascinant”, cum spunea Mihai Maci, care în opinia sa, sunt relaţiile româno-ruse, dar şi cu interviuri „foarte bine ţintite, cu oficiali ruşi şi români”. O întreagă galerie de personaje se dezvăluie cititorului. În 1935 şi 1956, pe neaşteptate, fără negocieri prealabile, părţi din Tezaur au fost restituite. Mai întâi o parte din arhive, iar apoi o parte din patrimoniul artistic. De atunci nu s-a mai întâmplat nimic…
„Cele două restituiri, din 1935 şi 1956, s-au făcut fără negocieri, doar ca urmare a «mărinimiei» sovieticilor… În ambele cazuri, atât în România regală, cât şi în cea comunistă, au fost elogiate «bunăvoinţa», «mărinimia», «marea prietenie» ale Moscovei. Niciodată nu a fost amintit dreptul legitim al României, statuat prin tratate, de a primi înapoi valorile încredinţate Rusiei spre păstrare”, spune Marian Voicu.
Jurnalistul a tratat problema Tezaurului din perspectivă politică, etică, căutând să afle natura acestui diferend. Pentru români rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la îmbunătăţirea relaţiei bilaterale. Pentru ruşi, îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale ar duce la rezolvarea problemei Tezaurului. Un cerc vicios din care de peste 100 de ani românii şi par să nu mai poată ieşi. Şi o comisie româno-rusă care în treisprezece ani s-a întrunit de patru ori şi în care statul român a trimis reprezentanţi istorici care nici măcar nu cunosc limba rusă. O comisie care ar trebui să readucă acasă Teazaurul românesc în a cărei activitate s-au investit 40.000 de euro…
Sunt dezvăluiri care şochează făcute de jurnalistul Marian Voicu la lansarea volumului „Tezaurul românesc de la Moscova, inventarul unei istorii de 100 de ani ”, eveniment care a avut loc duminică la Librăria Humanitas. Marian Voicu crede că povestea dramatică a Tezaurului a fost legată de la început de cea, la fel de dramatică, a Basarabiei.„Începând cu anii ’20, bolşevicii au propus un târg: românii păstrează Basarabia şi Tezaurul, în schimbul păcii. Au oferit apoi Basarabia în schimbul Tezaurului. A fost o cacealma? Subiectul este încă disputat de istoricii români”.
În paginile cărţii sale, Marian Voicu spune, într-o manieră ce seamănă cu un roman poliţist, povestea unui diferend aşa cum nu mai există altul, care a pornit de la faptul că românii şi-au încredinţat Tezaurul unor prietenii…Ceea ce a urmat e fără precedent.
Documente inedite
În 100 de ani, au apărut doar câteva volume pe această temă, iar fiecare dintre ele a prezentat documente inedite. „Şi în acest volum sunt publicate documente inedite ”, mărturisea duminică autorul.
„La Kremlin, sus, în turn, se zice că se află Ivan Ivanovici. El ţine de sute de ani un registru în care scrie tot ce se întâmplă: ce- au făcut ungurii, ce- au făcut polonezii, ce- au făcut finlan dezii, ce- au făcut românii… Şi când ne veţi da Tezaurul? L-am întrebat în glumă pe interlocutorul meu rus. Când veţi fi pregătiţi, mi-a răspuns el, tot în glumă. Nu era în poziţia de a lua o astfel de decizie, fireşte, dar ne plasaserăm, inevitabil, pe poziţiile proverbiale ale confruntărilor dintre români şi ruşi. Conversaţia noastră punctase toate melancoliile, adversităţile, momentele de înălţare şi de cădere comune celor două popoare. Ajunseserăm în acest punct mort, al unui litigiu vechi de 100 de ani, fără putinţă de a găsi un compromis: это шутка– e doar o glumă, conchide el, bătându-mă pe umăr şi desfăcând larg braţele, cât toată Rusia. Încercaţi să îi povestiţi unui rus rezonabil, fără să vă înfierbântaţi, istoria Tezaurului românesc. Veţi trece, exasperaţi, de la problema simplă a unei datorii neplătite, creanţă transmisă din gene raţie în generaţie, până la Basarabia, războiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului în România sau scutul de la Deveselu. Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simplă: le- am dat ruşilor toată avuţia noastră, spre păstrare, cu acte în regulă. De 100 de ani le-o cerem înapoi. Dar şi pentru ei este la fel de simplă: dacă tot ţineţi să dezgropăm trecutul, vor spune ei, s- ar putea să constatăm că, de fapt, voi ne sunteţi datori pentru bunurile lăsate în România în timpul Primului Război Mondial, pentru distrugerile provocate de armata română în Uniunea Sovietică în timpul celui de- al Doilea Război Mondial, pentru neplata reparaţiilor de război, pentru ocuparea Basarabiei etc. etc., ba chiar şi pentru intervenţia armatei române în Ungaria, în 1919, împotriva bolşevicilor unguri”, relatează autorul în cuvântul înainte al cărţii.
Mihai Voicu crede că pentru cei mai mulţi dintre români, Tezaurul înseamnă aurul Băncii Naţionale a României. Şi totuşi, acesta reprezenta mai puţin de o zecime din valoarea bunurilor evacuate în Rusia în 1916 şi 1917. Românii au expediat atunci tezaurele Băncii Naţionale şi ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, ale băncilor private şi ale instituţiilor publice, bijuteriile Coroanei, cele mai importante obiecte de artă din muzee şi colecţiile private, odoarele mănăstireşti, colecţiile numismatice, arhivele statului, arhivele diplomatice, manuscrisele, cărţile rare, în fine, tot ce reprezenta, ca patrimoniu, identitatea naţiunii române, începând cu secolul al XVI-lea.
„Încercaţi să îi povestiţi unui rus rezonabil, fără să vă înfierbântaţi, istoria Tezaurului românesc. Veţi trece, exasperaţi, de la problema simplă a unei datorii neplătite, creanţă transmisă din generaţie în generaţie, până la Basarabia, războiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului în România sau scutul de la Deveselu. Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simplă: le-am dat ruşilor toată avuţia noastră, spre păstrare, cu acte în regulă. De 100 de ani le-o cerem înapoi….”, spune Marian Voicu.
Mihai Maci a ţinut să precizeze că „Tezaurul României de la Moscova. Inventarul unei istorii de 100 de ani” este acompaniată de cele trei episoade ale documentarelor realizate de jurnalist pe această temă. Şi nu în ultimul „o carte de citit şi de recomandat ”.
Documentare în premieră
Marian Voicu s-a născut în 1968. A absolvit Politehnica şi Ştiinţele Economice. Lucrează de peste 20 de ani în televiziune şi radio, ca moderator şi producător. Timp de zece ani a realizat documentare pentru TVR despre comunităţile româneşti – de la istroromâni şi aromâni până la românii de peste Bug şi cei din Federaţia Rusă. Este primul jurnalist român care a filmat în Sudan, Uganda şi Siberia. Între 2008 şi 2010 a realizat Interviurile Europa FM.
A fost manager de proiect la Radio România Chişinău, post lansat în 2011. A primit mai multe premii naţionale şi internaţionale, cel mai recent fiind Medalia de aur din partea Asociaţiei Corespondenţilor ONU (2015), pentru documentarul Exodul: O tragedie siriană.
A fost decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler. Printre cele mai recente filme documentare se numără: Torna, torna, fratre! Istoria aromânilor spusă de ei înşişi (2015), Tezaurul României de la Moscova: Inventarul unei istorii de o sută de ani (2013), Serbia după război: În căutarea adevărului (2009).
Citiți principiile noastre de moderare aici!